Culegere de poezie scandinavă
● Ane Brun, Rarities, Balloon Ranger Recordings, 2013.
Cînd, în 2003,
-ul lui José González se instala bine-mersi pe locul al şaptelea în topul britanic, lumea îşi întorcea capul către nordul Europei pentru a (re)descoperi o înclinaţie către o zonă muzicală acustică. Aparent, folk-ul s-a potrivit mereu unei geografii şi unei clime care, stereotipal vorbind, te ţinea în casă, cu o chitară botezată Morgan în mînă.
(da, e chiar numele unei chitări), primul album al norvegiencei relocate în 2011 la Stockholm Ane Brun, apărea în acelaşi an cu Veneer şi, chiar dacă nu se putea compara cu ecourile produse de discul lui González, circumscria eboşele universului în care artista va locui în viitor: avatarurile propriei vieţi cotidiene, cu plusurile şi minusurile ei, montate într-o ramă melancolică şi cîntate cu o voce care reuşea mereu să empatizeze cu tonul muzicii. O Joni Mitchell introspectivă pînă-n măduva oaselor, coborîtă din nordul Europei pentru a o întîlni undeva la jumătatea drumului pe Kate Bush. Pentru un album de debut anexat unui gen muzical în care manierismele se pot instala cu uşurinţă,
stătea în picioare. Între 2003 şi 2013, anul ultimului
de studio, Brun a mai produs cinci albume şi o compilaţie,
şi
care au transformat-o într-unul dintre cei mai importanţi cantautori — singers-songwriters, în original — în Suedia şi au împins-o către colaborări cu nume sonore de pe scena internaţională, precum Peter Gabriel, Ron Sexsmith, Madrugada, Valgeir Sigurosson sau Nico Muhly.
Acum doi ani, Ane Brun şi-a oferit o pauză de studio, lansînd două discuri care-i panoramau întreaga carieră. Primul dintre ele, un
, era o culegere de 32 de piese de pe cele şase opere de pînă atunci. Cel de-al doilea, Rarities, închidea între coperţile sale 20 de cîntece niciodată apărute pe vreun alt disc, cover-uri, sesiuni de studio, colaborări, materiale performate doar ocazional. Lansat ca dublu album de propria casă de discuri, Balloon Ranger Recordings,
e surprinzător de coerent pentru o compilaţie, trecînd cu graţie din frugalitatea delicată a primului disc — o fată, o voce şi o chitară — în orchestraţiile mai elaborate ale celui de-al doilea. Preluări din discografiile unor Elvis Presley („Crawfish“), Bob Dylan („She Belongs to Me“), The Beatles („From Me to You“), Depeche Mode („Fly on the Wallscreen“), Björk („Jóga“), Eurythmics („It’s Alright“) şi chiar Beyoncé („Halo“) sună atît de particular încît ajung să funcţioneze independent de surse, făcînd din
un
la fel de important pentru discografia Ane Brun ca oricare dintre albumele precedente.
Duminică, 10 mai 2015, de la ora 20, Ane Brun va concerta pentru prima oară în România, la Sala Radio din Bucureşti, într-un eveniment organizat de asociaţia Twin Arts, cu sprijinul Ambasadei Regatului Norvegiei în România. Biletele costă 95 de lei, 135 de lei şi 175 de lei, în funcţie de categorie, şi pot fi achiziţionate prin reţeaua Eventim (magazinele Germanos, Orange Shop, Vodafone, Domo, librăriile Cărtureşti şi Humanitas), precum şi online, pe www.eventim.ro.
Paul Breazu este jurnalist.
