Arta greşelilor în proză

Publicat în Dilema Veche nr. 585 din 30 aprilie - 6 mai 2015
Arta greşelilor în proză jpeg

● Howard Mittelmark şi Sandra Newman, Cum să NU scrii un roman, traducere de Bogdan-Alexandru Stănescu, Editura Baroque Books&Arts, 2014.

Deşi sînt încă nişte ciudăţenii la noi şi mulţi nu ştiu despre ce e vorba, cursurile de

(CW) sînt privite cu scepticism sau chiar cu mefienţă, ca ceva care va distruge într-o zi literatura (chit că, atunci cînd vine vorba de proza românească de azi, putem cădea cu toţii de acord că marea ei parte se publică gata mutilată de nepriceperea deopotrivă a scriitorilor şi a redactorilor de carte). Deşi există, pe ici, pe colo, cîteva cursuri universitare ţinute de scriitori-profesori (uneori în afara programei, ca pe nişte surogate de cenacluri), CW nu par să aibă trecere la noi, deşi toată lumea ar avea nevoie de aşa ceva: de la studenţii sau tinerii care vor să scrie literatură (dar încă nu le e clar cum e cu vocile narative sau concordanţa temporală, exagerează cu adverbele, nu sînt în stare să facă un dialog credibil, mai mult spun decît arată, sînt preocupaţi de meteorologie şi mai puţin de personaje, folosesc clişee etc.) pînă la scriitorii aşa-zis consacraţi, editorii şi recenzenţii lor (care au fix aceleaşi probleme).

Totul porneşte de la faptul că la noi s-a înrădăcinat credinţa că scrisul e o chestiune ce ţine exclusiv de talent şi inspiraţie, că arta scrisului este un dat nativ. Glorificarea talentului şi mitizarea inspiraţiei par să sugereze că scrisul nu se poate învăţa şi că nu este şi meşteşug, ca oricare altă artă, ci mai mult un fel de fatalitate creativă, un talent cu care te naşti sau nu. Toate acestea venind la pachet cu percepţia eronată că un manual/curs bun de CW te-ar învăţa scheme şi tipare, că ar gîndi literatura conformist şi convenţional, că ar furniza teme şi personaje de-a gata, reguli universal valabile etc. Nimic mai fals.

În literatura noastră mică, unde genurile de consum sînt exclusiv de import, există prea puţini scriitori meşteşugari buni şi prea mulţi artişti mediocri. Nu altceva spunea şi Alexandru Muşina, unul dintre puţinii scriitori de la noi care a pledat de nenumărate ori pentru ca acest tip de cursuri/ateliere să fie introduse în programele facultăţilor de filologie de la noi, ba chiar şi ca materie opţională la alte facultăţi sau licee: „După mai bine de douăzeci de ani petrecuţi în cenacluri, am ajuns la concluzia că ceea ce-i deosebeşte pe adevăraţii scriitori de simplii veleitari nu e doar talentul, ci şi

depusă, efortul pe care cel ce scrie e dispus să-l facă pentru a găsi cea mai adecvată expresie pentru ceea ce vrea să comunice.

Din păcate, ideea că se poate face literatură fără nici un fel de cunoaştere a «meseriei» e mai răspîndită decît credem. Nimeni – sau aproape nimeni – nu-şi închipuie că, luînd o pensulă în mînă, gata, a ajuns pictor, nimeni nu are pretenţia că e muzician dacă şi-a cumpărat o vioară, însă majoritatea cred că ar putea scrie literatură, dacă ar vrea, dacă ar avea timp, chef etc.“ 

În ultimii ani s-au tradus şi la noi cîteva manuale/ghiduri de CW, dar nu toate sînt inspirate sau de folos. Primele apărute sînt chiar foarte slabe. Nina Munteanu,

şi

(Paralela 45, 2010-2012) sînt două manuale alcătuite de o scriitoare canadiană de origine română, autoare de literatură science-fiction, care organizează şi ateliere de scriere creativă pentru scriitorii începători, dar manualele ei sînt, de fapt, nişte compilaţii neinspirate din alte manuale şi ghiduri de gen, nici măcar din cele mai bune. Mult mai serios este volumul

de Anne Lamott (Paralela 45, 2013), care însă e mai degrabă motivaţional, e plin de referinţe obscure pentru cititorul român şi lucrează cu prea puţine exemple. Un manual util este cel scris de William Zinsser,

(Paralela 45, 2013), dar, aşa cum o spune şi titlul, este dedicat celor care vor să scrie non-ficţiune.

În acest sărac peisaj bibliografic, cartea scrisă de Howard Mittelmark şi Sandra Newman este un obiect luxuriant. Structurat în patru mari capitole dedicate intrigii, personajului, stilului, perspectivei şi vocii naraţiunii, gîndit cu foarte multe exemple în negativ, scrise cu mult umor şi cu schimbări de stil (noroc cu traducerea lui Bogdan-Alexandru Stănescu, care se ridică la înălţimea provocării), antimanualul celor doi este, de fapt, o colecţie de greşeli şi stîngăcii standard, specifice începătorilor (dar, fireşte, nu numai lor). Reuşita acestui antimanual vine din felul în care autorii au inventariat tiparele erorilor scrierii ficţiunii – acest principiu fiind bine formulat în fragmentul introductiv pe care-l reiau mai jos – şi, fără a da sfaturi despre cum să se scrie ficţiunea bună, arată doar cum se scrie cea proastă. Aşadar, nu oferă reguli de scris, ci inventariază greşeli care trebuie evitate. 

Dar ce-i legitimează pe cei doi să alcătuiască acest antimanual? Ce conferă greutate şi credibilitate demersului lor? (Apropo de întrebarea cine să scrie/ţină un manual/atelier de CW – ar trebui să fie un maestru, un scriitor consacrat sau e suficient un profesor cu experienţă? –, scriitorul Andrew Cowan, actualul conducător al masterului de CW de la University of East Anglia, spunea într-un interviu: „În acest domeniu a insista ca un profesor să fie un autor de succes este un lucru destul de controversat. De fapt, e important să fi experimentat eşecul pe cît este să te fi bucurat de succes. Cineva care este familiarizat cu eşecul şi care a găsit soluţii la încercările eşuate din trecut, cineva care s-a luat la trîntă cu limba şi forma şi pînă la urmă a învins, care a reuşit să transforme limbajul în ceva eficient, ei bine, acea persoană a făcut deja o călătorie care a echipat-o cu cele necesare unui profesor al scrisului.“) Ei bine, Howard Mittelmark a lucrat în mediul editorial în mai multe poziţii: şi ca editor,

sau agent literar, şi ca recenzent, şi ca autor el însuşi de romane şi cărţi de popularizare a ştiinţei. Sandra Newman este, în primul rînd, autoarea celebrei

o istorie nonconformistă a literaturii universale tradusă şi la noi, tot la Baroque Books&Arts, dar şi autoarea mai multor romane, unele premiate, recenzentă şi specialistă în CW, pe care l-a predat la mai multe universităţi din toată lumea. 

În fine, partea cea mai bună a acestui antimanual de scris este că se poate citi, datorită exemplelor negative create special de autorii lui, şi ca fragmente extinse de literatură. Proastă, fireşte, dar extrem de comică.

Pagina de autor a lui Marius Chivu aici.

***

„Autorii nepublicaţi se referă adesea la cazul lui John Kennedy Toole care, neizbutind să găsească o editură pentru romanul său,

, s-a sinucis. După aceea, mama sa a luptat neobosit pentru cauza cărţii, care a fost publicată în cele din urmă şi a avut un succes deosebit, aducîndu-i autorului, postum, un Premiu Pulitzer pentru ficţiune. Da, spunem noi, e şi asta o tragedie, dar este una care cere un angajament remarcabil din partea mamei autorului, ba chiar unul şi mai puternic din partea autorului. Dar, şi mai la obiect, va funcţiona doar dacă ai scris într-adevăr o capodoperă ce aşteaptă doar ca industria editorială şi publicul să aibă revelaţia acestui fapt pentru a avea parte de primirea pe care o merită. Dacă vă aflaţi într-o asemenea situaţie, noi nu vă sîntem de nici un folos. Dacă însă literatura dvs. poate căpăta îmbunătăţiri, vă putem ajuta. 

Romancierii nepublicaţi pot apela bineînţeles la nenumăratele cărţi dedicate scrisului deja existente: tomuri pline de autoritate aparţinînd marilor autori; scheme şi formule generatoare de intrigă venind din partea unor autori mai puţin mari; literatură inspiraţională despre cum să dezlănţui artistul din tine sau despre descătuşarea minţii creative. Nu vă descurajăm să citiţi vreuna din ele. Toate aceste cărţi se întrec în a oferi abordări distincte, cîteodată diferite în mod radical, ale felului în care trebuie scris un roman. Dar, dacă i-ai închide pe toţi aceşti autori într-o cameră, pe care apoi am începe s-o umplem cu apă, singura soluţie de ieşire fiind să ajungă la un consens în privinţa scrisului, unica lor speranţă de salvare ar fi să se pună de acord cu lucrurile care nu trebuie făcute. 

Noi nu ne-am propus să vă spunem cum sau despre ce să scrieţi. Nu vă spunem decît lucrurile pe care editorii sînt prea ocupaţi, cînd vă resping cartea, să vi le spună – vă indicăm greşelile pe care ei le recunosc imediat, tocmai pentru că le văd mereu în romanele pe care le refuză. Noi nu vă oferim reguli, vă oferim informaţii. Prin birourile noastre au trecut sute de romane nepublicate şi nepublicabile, aşa că stăm aici, pe marginea acestui drum, de foarte mult timp.“  

Cum să NU scrii un roman

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Grecia sub zodia incendiilor forestiere și a caniculei. Turiști români: „Ne cred pe toți proști?”
În timp ce atenționările de călătorie apar aproape în fiecare zi pentru Grecia, din cauza riscului de incendii forestiere, turiștii românii susțin că vremea e perfectă.
image
Cât ar mai fi avut de trăit Ceaușescu dacă nu era executat. Care era boala ținută la secret a ultimului dictator al României
Nicolae Ceaușescu suferea de mai multe boli grave, spun medici români dar și surse din cadrul CIA. Dacă una dintre afecțiuni ajunsese cunoscută prin intermediul CIA, cealaltă rămâne și astăzi un mister. Se presupune că Ceaușescu nu ar mai fi supraviețuit mult după 1989.
image
Cum ne-a adus manelistul Babasha în atenția lumii întregi. Ce scrie The Independent despre manelele din România
Babasha, cântărețul de manele care a fost huiduit la primul concert susținut de Coldplay, a atras atenția lumii întregi, publicațiile străine relatând evenimentul, și afirmând că reacția publicului ar reaprinde „dezbaterea despre rasism din România”.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.