Jazz-ul merge mai departe

Rozana MIHALACHE
Publicat în Dilema Veche nr. 587 din 14-20 mai 2015
Jazz ul merge mai departe jpeg

La mijlocul lunii aprilie, Ambasada Germaniei la Bucureşti a coordonat, împreună cu Initiative Musik din Berlin, un program al Republicii Federale Germane, cu tema „Jazz din Germania – pasiune, diversitate şi calitate“. Ne-am strîns şaisprezece delegaţi (jurnalişti, muzicieni, promoteri) din ţări ca Polonia, Etiopia, Italia, Mongolia, Kazahstan, Japonia, Slovenia, Belarus, China, România. Am vizitat împreună cîteva cluburi de jazz din Berlin (B-Flat, A-Trane, Auster Club) sau celebrul Funkhaus Nalepastrasse, sediul Radioului public din fosta Germanie socialistă, ce reuneşte acum treizeci de studiouri de înregistrări – printre care şi P4, considerat esenţial între muzicienii de jazz. După două zile pline de Berlin, am avut bucuria să participăm, în Bremen, la cea de-a 10-a ediţie Jazzahead! (

anual pentru scena internaţională de jazz) şi la expoziţia „ART IN MUSIC / Lucrări din Colecţia de Artă ACT“, Weserburg, Museum für Moderne Kunst.

Jazzahead! a fost o experienţă absolut impresionantă. Am reuşit să dau ochii cu oameni din muzică pe care îi „cunoşteam“ de pe Facebook şi să primesc, respectiv să cumpăr, nişte CD-uri excelente. Însă cel mai puternic moment al călătoriei, pentru mine, a fost expoziţia „ART IN MUSIC“, prezentată de chiar Siggi Loch, directorul ACT Music, una dintre cele mai importante case de discuri din lume, concentrată pe jazz-ul european. Siggi Loch ne-a făcut un tur al expoziţiei, ce cuprinde lucrări (picturi, sculpturi, desene) semnate de Olafur Eliasson, Katharina Grosse sau Gerhard Richter. Printre altele, am putut vedea lucrarea lui Werner Büttner –

ce a devenit mai tîrziu coperta albumului lui Pawel Kaczmarczyk,

; sau mica pictură

, de Ardy Strüwer, ce a dus la crearea unuia dintre cele mai frumoase albume de Crăciun din toate timpurile, pe care Bugge Wesseltoft l-a înregistrat sub acelaşi titlu, la îndemnul lui Siggi Loch, avînd „Crăciunul în minte“ şi pe fiica sa, Maren, în poală; sau un desen superb semnat Andy Warhol, menit să fie coperta unui CD Billie Holiday şi care n-a fost niciodată folosit, nefiind acceptat de casa de discuri a artistei. 

„Ei“ versus „Noi“  

„Bucureştiul e noul Berlin“, proclama Hakon Kornstad, un cunoscut saxofonist de jazz (şi tenor!) norvegian, care ne-a vizitat capitala anul trecut. Da, se întîmplă din ce în ce mai multe lucruri în Bucureşti. Pentru toate gusturile. Hipsterii sînt satisfăcuţi, intelectualii aproape satisfăcuţi (biletele la Festivalul Enescu se „epuizează“ în mai puţin de cinci minute). Avem teatru inclusiv la lumina veiozei în numeroase ceainării obscure, de pe străduţe şi mai obscure.  

Pare că şi jazz-ul e în trend, odată ce răsună

în băruleţe ivite la colţ de stradă.  

Avem trupe de jazz?

Foarte puţine, după cum şi muzicienii sînt încă destul de puţini.

Avem cluburi de jazz?

Trei… sau patru… sau cinci. Şi încă multe care se folosesc ocazional de această titulatură.

Avem o piaţă de jazz?

Haideţi să evităm răspunsul la această întrebare.

Să zicem că, la prima vedere, Bucureştiul pare să se îndrepte spre titulatura de „noul Berlin“. Dar, dacă vrei să faci la Bucureşti un concert cu Keith Jarrett, de pildă, şi cumva dă un noroc imens peste tine (sau forţe locale/de stat), deci îţi permiţi

-ul, unde găseşti un pian? Cîte săli, respectiv cluburi de jazz din Bucureşti au pian? În ceea ce priveşte cluburile de jazz, răspunsul e simplu: nici unul.

Iar sălile cu pian, care să şi fie dotate corespunzător pentru un concert, să arate bine şi acustica să fie cel puţin acceptabilă, le poţi număra pe degetele unei mîini. 

Să nu mai vorbim de costurile de închiriere pe care, de obicei, le presupune un asemenea spaţiu. 

Preocuparea generală faţă de valoarea actului muzical este vizibilă şi prin faptul că hoteluri de patru şi de cinci stele, construite sau renovate cu milioane de euro, se folosesc în

-urile lor de piane electrice de 2-3000 de euro. Pe cînd o reglementare care să le oblige ca de la patru stele în plus să se utileze cu un pian cel puţin rezonabil?

În Berlin, pe de altă parte, există măcar un pian sau, în cele mai multe dintre cazuri, un pian şi o pianină în majoritatea cluburilor de jazz. În sălile de spectacol sau şcolile de muzică, existenţa unuia sau mai multor instrumente de acest gen e de la sine înţeleasă. Clubul A-Trane din Berlin este dotat cu un pian, şase staţii de bas, ghitare, contrabas, două seturi de tobe. Sedal Sardan, proprietarul şi managerul A-Trane – deseori şi maestrul de ceremonii –, se laudă cu faptul că nu cere

-ul tehnic trupelor invitate să performeze în clubul său. Are el tot. Wynton Marsalis, Herbie Hancock, Lee Konitz, Brad Mehldau, Larry Coryell, Diana Krall, Esbjörn Svensson sau Till Brönner au susţinut concerte în A-Trane, un club cu o capacitate de 120 de locuri. Cum aşa? Clubul e absolvit, printre altele, de taxe către stat, iar publicul e obişnuit să plătească bilet la intrare. A-Trane e plin în fiecare seară. Muzicieni locali, mai mult sau mai puţin cunoscuţi, cîntă în A-Trane contra unor mici recompense. Îşi asumă asta, locul fiind unul dintre cele mai vechi, respectabile şi cunoscute „cuiburi de jazz“ din oraş. Iar preţurile produselor de bar sînt pe măsura actelor artistice – ridicate.

În Bucureşti, echivalentul lui A-Trane ar fi Green Hours jazz-cafe. Deschis în 1994, aflat tot în centrul oraşului, renumit printre muzicienii de jazz – români sau străini – şi de asemenea printre turiştii care ne vizitează ţara. Green Hours însă nu-şi permite un pian, decît vara, în timpul Green Hours JAZZ Fest (ediţia a 7-a va avea loc între 4 şi 7 iunie 2015), cînd închiriază unul. Nici cu celelalte dotări tehnice n-are cum sta la fel de bine ca A-Trane, iar concertele cu „nume mari“ ce au avut loc pe scena Green au fost posibile doar pentru că, pe lîngă implicarea staff-ului, e recunoscut şi sprijinit de institute culturale. Vreun sprijin din partea autorităţilor locale sau de stat? Zero. În aceeaşi situaţie se află şi celelalte cluburi asemănător culturale: La Scena, Jazz Book sau Jazz Pong. 

Şi totuşi, se întîmplă jazz în Bucureşti. Şi, din fericire, se întîmplă jazz în ţară. În afară de Gărâna, cel mai important festival de jazz din România, s-au născut în ultimii trei-patru ani manifestări independente ca: Jazz at the Bran Castle (o mică bijuterie, ce se desfăşoară în curtea interioară a Castelului Bran), ineditul Jazz in Church, dobroJazz (festival internaţional de etno-jazz), concerte organizate în Bucureşti sub umbrela unui grup de entuziaşti, Jazz Fan Rising, TIFF-ul, care a inclus concerte de jazz în programul său etc. 

Şi, mai presus de toate, e important că există public pentru jazz, cu toate presiunile comerciale din jur. Încă se formează, încă se cerne, dar există. Desigur, ar fi ideal ca acest public de jazz să nu fie educat cu manifestări gratuite în pieţe publice, organizate la întîmplare, doar

Acelaşi lucru se poate spune şi despre muzicienii de jazz: există. Şi apar şi alţii noi, în pofida muzicii consumiste promovate în general de oficiali şi de media.

Încă se formează şi se cern proiecte, dar mai e mult de lucru pînă să se ajungă şi în România ca un muzician să iniţieze un festival de jazz, de exemplu XJAZZ Berlin, condus de trompetistul Sebastian Studnitzky, sau Festivalul de Jazz de la Sofia, condus de Theodosii Spassov (apropo, Bulgaria are piane). Pînă să se înfiinţeze un soi de uniune a artiştilor de jazz, pînă să se accepte ideea că jazz-ul nu înseamnă doar America anilor ’20-’30, că vocea în jazz, folosită aşa cum trebuie, poate deveni un splendid instrument şi că electronicele nu profanează jazz-ul sacru, ci îl îmbogăţesc ş.a. Desigur, e o problemă de sistem, care în România înseamnă în mod special rigiditate. Rămîne ca împătimiţii de jazz, alături de muzicieni, să fisureze sistemul. Jazz-ul merge mai departe. 

Rozana Mihalache este coordonator artistic la Green Hours. 

Foto: N. Wolff

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Cele 9 alimente pe care persoanele de peste 40 de ani ar trebui să le mănânce pentru a evita Sindromul Metabolic
Sindromul metabolic este un grup de afecțiuni care apar împreună, crescând riscul de boli de inimă, accident vascular cerebral și diabet de tip 2. Iată care sunt cele 9 alimente pe care persoanele de peste 40 de ani ar trebui să le mănânce pentru a evita această boală.
image
Trei marmote filmate cum stau cu burta la soare și se joacă în iarbă VIDEO
Trei marmote au fost filmate în timp ce stau cu burta la soare și se joacă în iarbă, la Ocolul Silvic Vidraru din cadrul Romsilva.
image
Înghețata cu aromă de țuică de prune sau colivă: „La parastase, punem pahare individuale cu înghețată de colivă. Sunt și mulți curioși”
Ați încercat vreodată înghețata de colivă, de țuică de prune, bere neagră, ghimbir sau muștar? Toate acestea sunt creația unui producător de înghețată din București.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.