Jazz-ul merge mai departe

Rozana MIHALACHE
Publicat în Dilema Veche nr. 587 din 14-20 mai 2015
Jazz ul merge mai departe jpeg

La mijlocul lunii aprilie, Ambasada Germaniei la Bucureşti a coordonat, împreună cu Initiative Musik din Berlin, un program al Republicii Federale Germane, cu tema „Jazz din Germania – pasiune, diversitate şi calitate“. Ne-am strîns şaisprezece delegaţi (jurnalişti, muzicieni, promoteri) din ţări ca Polonia, Etiopia, Italia, Mongolia, Kazahstan, Japonia, Slovenia, Belarus, China, România. Am vizitat împreună cîteva cluburi de jazz din Berlin (B-Flat, A-Trane, Auster Club) sau celebrul Funkhaus Nalepastrasse, sediul Radioului public din fosta Germanie socialistă, ce reuneşte acum treizeci de studiouri de înregistrări – printre care şi P4, considerat esenţial între muzicienii de jazz. După două zile pline de Berlin, am avut bucuria să participăm, în Bremen, la cea de-a 10-a ediţie Jazzahead! (

anual pentru scena internaţională de jazz) şi la expoziţia „ART IN MUSIC / Lucrări din Colecţia de Artă ACT“, Weserburg, Museum für Moderne Kunst.

Jazzahead! a fost o experienţă absolut impresionantă. Am reuşit să dau ochii cu oameni din muzică pe care îi „cunoşteam“ de pe Facebook şi să primesc, respectiv să cumpăr, nişte CD-uri excelente. Însă cel mai puternic moment al călătoriei, pentru mine, a fost expoziţia „ART IN MUSIC“, prezentată de chiar Siggi Loch, directorul ACT Music, una dintre cele mai importante case de discuri din lume, concentrată pe jazz-ul european. Siggi Loch ne-a făcut un tur al expoziţiei, ce cuprinde lucrări (picturi, sculpturi, desene) semnate de Olafur Eliasson, Katharina Grosse sau Gerhard Richter. Printre altele, am putut vedea lucrarea lui Werner Büttner –

ce a devenit mai tîrziu coperta albumului lui Pawel Kaczmarczyk,

; sau mica pictură

, de Ardy Strüwer, ce a dus la crearea unuia dintre cele mai frumoase albume de Crăciun din toate timpurile, pe care Bugge Wesseltoft l-a înregistrat sub acelaşi titlu, la îndemnul lui Siggi Loch, avînd „Crăciunul în minte“ şi pe fiica sa, Maren, în poală; sau un desen superb semnat Andy Warhol, menit să fie coperta unui CD Billie Holiday şi care n-a fost niciodată folosit, nefiind acceptat de casa de discuri a artistei. 

„Ei“ versus „Noi“  

„Bucureştiul e noul Berlin“, proclama Hakon Kornstad, un cunoscut saxofonist de jazz (şi tenor!) norvegian, care ne-a vizitat capitala anul trecut. Da, se întîmplă din ce în ce mai multe lucruri în Bucureşti. Pentru toate gusturile. Hipsterii sînt satisfăcuţi, intelectualii aproape satisfăcuţi (biletele la Festivalul Enescu se „epuizează“ în mai puţin de cinci minute). Avem teatru inclusiv la lumina veiozei în numeroase ceainării obscure, de pe străduţe şi mai obscure.  

Pare că şi jazz-ul e în trend, odată ce răsună

în băruleţe ivite la colţ de stradă.  

Avem trupe de jazz?

Foarte puţine, după cum şi muzicienii sînt încă destul de puţini.

Avem cluburi de jazz?

Trei… sau patru… sau cinci. Şi încă multe care se folosesc ocazional de această titulatură.

Avem o piaţă de jazz?

Haideţi să evităm răspunsul la această întrebare.

Să zicem că, la prima vedere, Bucureştiul pare să se îndrepte spre titulatura de „noul Berlin“. Dar, dacă vrei să faci la Bucureşti un concert cu Keith Jarrett, de pildă, şi cumva dă un noroc imens peste tine (sau forţe locale/de stat), deci îţi permiţi

-ul, unde găseşti un pian? Cîte săli, respectiv cluburi de jazz din Bucureşti au pian? În ceea ce priveşte cluburile de jazz, răspunsul e simplu: nici unul.

Iar sălile cu pian, care să şi fie dotate corespunzător pentru un concert, să arate bine şi acustica să fie cel puţin acceptabilă, le poţi număra pe degetele unei mîini. 

Să nu mai vorbim de costurile de închiriere pe care, de obicei, le presupune un asemenea spaţiu. 

Preocuparea generală faţă de valoarea actului muzical este vizibilă şi prin faptul că hoteluri de patru şi de cinci stele, construite sau renovate cu milioane de euro, se folosesc în

-urile lor de piane electrice de 2-3000 de euro. Pe cînd o reglementare care să le oblige ca de la patru stele în plus să se utileze cu un pian cel puţin rezonabil?

În Berlin, pe de altă parte, există măcar un pian sau, în cele mai multe dintre cazuri, un pian şi o pianină în majoritatea cluburilor de jazz. În sălile de spectacol sau şcolile de muzică, existenţa unuia sau mai multor instrumente de acest gen e de la sine înţeleasă. Clubul A-Trane din Berlin este dotat cu un pian, şase staţii de bas, ghitare, contrabas, două seturi de tobe. Sedal Sardan, proprietarul şi managerul A-Trane – deseori şi maestrul de ceremonii –, se laudă cu faptul că nu cere

-ul tehnic trupelor invitate să performeze în clubul său. Are el tot. Wynton Marsalis, Herbie Hancock, Lee Konitz, Brad Mehldau, Larry Coryell, Diana Krall, Esbjörn Svensson sau Till Brönner au susţinut concerte în A-Trane, un club cu o capacitate de 120 de locuri. Cum aşa? Clubul e absolvit, printre altele, de taxe către stat, iar publicul e obişnuit să plătească bilet la intrare. A-Trane e plin în fiecare seară. Muzicieni locali, mai mult sau mai puţin cunoscuţi, cîntă în A-Trane contra unor mici recompense. Îşi asumă asta, locul fiind unul dintre cele mai vechi, respectabile şi cunoscute „cuiburi de jazz“ din oraş. Iar preţurile produselor de bar sînt pe măsura actelor artistice – ridicate.

În Bucureşti, echivalentul lui A-Trane ar fi Green Hours jazz-cafe. Deschis în 1994, aflat tot în centrul oraşului, renumit printre muzicienii de jazz – români sau străini – şi de asemenea printre turiştii care ne vizitează ţara. Green Hours însă nu-şi permite un pian, decît vara, în timpul Green Hours JAZZ Fest (ediţia a 7-a va avea loc între 4 şi 7 iunie 2015), cînd închiriază unul. Nici cu celelalte dotări tehnice n-are cum sta la fel de bine ca A-Trane, iar concertele cu „nume mari“ ce au avut loc pe scena Green au fost posibile doar pentru că, pe lîngă implicarea staff-ului, e recunoscut şi sprijinit de institute culturale. Vreun sprijin din partea autorităţilor locale sau de stat? Zero. În aceeaşi situaţie se află şi celelalte cluburi asemănător culturale: La Scena, Jazz Book sau Jazz Pong. 

Şi totuşi, se întîmplă jazz în Bucureşti. Şi, din fericire, se întîmplă jazz în ţară. În afară de Gărâna, cel mai important festival de jazz din România, s-au născut în ultimii trei-patru ani manifestări independente ca: Jazz at the Bran Castle (o mică bijuterie, ce se desfăşoară în curtea interioară a Castelului Bran), ineditul Jazz in Church, dobroJazz (festival internaţional de etno-jazz), concerte organizate în Bucureşti sub umbrela unui grup de entuziaşti, Jazz Fan Rising, TIFF-ul, care a inclus concerte de jazz în programul său etc. 

Şi, mai presus de toate, e important că există public pentru jazz, cu toate presiunile comerciale din jur. Încă se formează, încă se cerne, dar există. Desigur, ar fi ideal ca acest public de jazz să nu fie educat cu manifestări gratuite în pieţe publice, organizate la întîmplare, doar

Acelaşi lucru se poate spune şi despre muzicienii de jazz: există. Şi apar şi alţii noi, în pofida muzicii consumiste promovate în general de oficiali şi de media.

Încă se formează şi se cern proiecte, dar mai e mult de lucru pînă să se ajungă şi în România ca un muzician să iniţieze un festival de jazz, de exemplu XJAZZ Berlin, condus de trompetistul Sebastian Studnitzky, sau Festivalul de Jazz de la Sofia, condus de Theodosii Spassov (apropo, Bulgaria are piane). Pînă să se înfiinţeze un soi de uniune a artiştilor de jazz, pînă să se accepte ideea că jazz-ul nu înseamnă doar America anilor ’20-’30, că vocea în jazz, folosită aşa cum trebuie, poate deveni un splendid instrument şi că electronicele nu profanează jazz-ul sacru, ci îl îmbogăţesc ş.a. Desigur, e o problemă de sistem, care în România înseamnă în mod special rigiditate. Rămîne ca împătimiţii de jazz, alături de muzicieni, să fisureze sistemul. Jazz-ul merge mai departe. 

Rozana Mihalache este coordonator artistic la Green Hours. 

Foto: N. Wolff

Explorers of the Multiverse 1 jpg
„Am vrut să ștergem granița dintre real și virtual, dintre obiect și reflexie” – interviu cu membrii echipei H3, creatorii instalației „Explorers of the Multiverse”, prezentată de IQOS la Romanian Design Week
Instalația interactivă „Explorers of the Multiverse” este realizată de studioul de artă și tehnologie H3, în parteneriat cu IQOS, și propune o experiență multisenzorială imersivă, prin care vizitatorii sînt invitați la un proces de autocunoaștere.
Rețeaua Jane, r  Phyllis Nagy jpg
O poveste despre femei care au schimbat lumea deschide TIFF 2022: „Rețeaua Jane”
„Rețeaua Jane”, o poveste curajoasă despre drepturile femeilor, inspirată din realitățile Americii de la finalul anilor ’60, deschide cea de-a 21-a ediție TIFF, cu o proiecție de Gală organizată vineri, pe 17 iunie, de la ora 20:45, în Piața Unirii din Cluj-Napoca.
MRM 9iun landscape 1920x1080 png
„Moștenitorii României muzicale”. Recital susținut de pianistul Cristian Sandrin
Un eveniment la Sala Radio: Variațiunile Goldberg de Johann Sebastian Bach, interpretate de pianistul Cristian Sandrin, în cadrul proiectului „Moștenitorii României muzicale”, organizat de Radio România Muzical și Rotary Club Pipera, joi, 9 iunie, ora 19.00.
Utama, r  Alejandro Loayza Grisi jpg
12 „ficțiuni despre viață” în Competiția Oficială TIFF 2022
12 producții din toată lumea, printre care și două filme românești, intră în cursa pentru Trofeul Transilvania la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania.
QT Headshot   Photo Credit is art streiber JPG
„A fost odată la Hollywood”, debutul literar al marelui regizor Quentin Tarantino, cartea-eveniment în luna mai la Humanitas Fiction
Cartea va fi lansată miercuri, 25 mai, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bd. Regina Elisabeta nr.38) și sîmbătă, 4 iunie, ora 12.00, în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest (Romexpo, Pavilion B2, standul Editurii Humanitas).
Clipboard01 jpg
Actrița Maia Morgenstern, Premiul de Excelență la TIFF 2022
Actrița Maia Morgenstern va fi omagiată la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca).
945 16 sus Romila jpg
Combinagii și vieți paralele
În „Șoferul din Oz” se asociază fericit umorul, ironia, tandrețea, caracterele hiperbolizate și inevitabila tentație a parabolei socio-politice cu priză imediată.
945 16 jos Iamandi jpg
Insațiabila nemulțumire a lui Stalin
Bolșevismul a fost exportabil și a produs rezultate „cvasiidentice” peste tot.
p 17 2 jpg
Dulce provincie
Găsim orășelul mic și netulburat în care toată lumea se cunoaște cu toată lumea, găsim jocul de putere aparent blajin între localnici și intrușii „de la centru”, găsim briza ușoară de nefericire care traversează, din direcții diferite.
945 17 Biro jpg
Aniversar
Gărîna. În materie de legende care eludează genurile, concertul Soft Machine s-ar putea să fie cel mai important concert al vremurilor recente pe teritoriul nostru.
TIFF 2022 Make Films Not War jpg
Îndemn la pace în campania de imagine TIFF 2022: Make Films, Not War!
Campania vizuală a celei de-a 21-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca) transmite un mesaj lipsit de orice urmă de echivoc: Make Films, Not War!
Afis Sala Radio 20 mai 2022 jpg
Violonistul Gabriel Croitoru interpretează unul dintre cele mai frumoase concerte de vioară compuse vreodată
Bruch se temea de succesul a ceea ce avea curînd să devină unul dintre cele mai des cîntate concerte de vioară compuse vreodată: Concertul nr. 1 în sol minor pentru vioară și orchestră.
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe! jpeg
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe!
Între 1 și 12 iunie 2022, la București şi în alte zece oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfîntu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Tîrgu Mureș – cinefilii sînt invitați la întîlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze.
Koba înainte de moarte jpeg
Koba înainte de moarte
Romanul poate fi citit chiar așa: stalinismul explicat copiilor de 10 ani.
Metonimiile biograficului jpeg
Metonimiile biograficului
Poezia Laurei Francisca Pavel pare un construct format din prefabricate dispuse într-un flux bine controlat. Important, textele nu sună deloc fals, nimic nu pare artificial, nelalocul lui.
Poate fi România „acasă” pentru migranți? jpeg
Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“ jpeg
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“
„L-am văzut pe Picasso asamblînd obiecte aparent neînsemnate și aceste obiecte, odată așezate de către el într-o anumită ordine, capătă viață.”
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Rîs și surîs
Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic.
Viață de cuplu jpeg
Viață de cuplu
Filmului îi reușesc mult mai bine scenele de criză, cele în care intensitatea e dată pe minus, iar cadrul se lasă măturat de un crivăț emoțional.
Hardcore jpeg
Hardcore
Melanjul acela brizant de muzică și politică este transplantat de cei doi Vylani și pe cel mai nou album al lor.
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS jpeg
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS
Vineri, 6 mai, începînd cu ora 16:00, la sediul instituției din strada Matei Voievod 75-77
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)” jpeg
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)”
Între 29 aprilie și 28 mai, în Piața Regelui Mihai din București, va putea fi vizitată expoziția Stop the War (in Ukraine), prin care opt artiști români și o serie de artiști ucraineni continuă să ia atitudine împotriva războiului din Ucraina și să militeze pentru pace, folosindu-se de arta lor pentru a mișca, a motiva și a împinge la acțiune.
Căsătoria lui Teofil jpeg
Căsătoria lui Teofil
La fel ca Irina, Maria și Teofana înaintea ei, Teodora s-a văzut transformată din „nimeni” în cel mai de seamă personaj feminin din imperiu.
O cineastă de redescoperit jpeg
O cineastă de redescoperit
Filmele Lanei Gogoberidze par să articuleze o preocupare pentru mutațiile istorice, pe care le altoiește cu o privire feminină, mereu dispusă la autoreflexivitate subtilă.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.