Ştiinţa dragostei

Publicat în Dilema Veche nr. 582 din 9-15 aprilie 2015
Ştiinţa dragostei jpeg

● Ana Dragu, Mîini cuminţi. Copilul meu autist, Editura Polirom, 2015.  

„Sînt Ana şi îmi petrec 90% din timp printre fiinţe din spectrul autist“, spune în finalul cărţii scriitoarea Ana Dragu, mama unui băieţel despre care a aflat că este autist la vîrsta de doi ani, ulterior şi fondatoarea Centrului de Resurse şi Referinţă în Autism „Micul Prinţ“ din Bistriţa – o femeie, aşadar, care, pentru a-şi ajuta copilul, s-a documentat ea însăşi şi s-a implicat activ în procesul de dobîndire a abilităţilor necesare. 

Cartea de faţă, un fel de naraţiune-eseu tragi-poematică la persoana întîi, spune povestea unei mame singure care creşte doi copii, un băieţel şi o fată, dintre care băieţelul, numit în carte Saşa, este atipic, în sensul că are nevoi speciale, dar şi puteri speciale, căci deţine un auz absolut. Este confesiunea mamei şi, implicit, povestea unei familii atipice, constrînsă să funcţioneze după reguli neconvenţionale într-un mediu care, din cauza prejudecăţilor şi a fricii de diferit, poate deveni oricînd ostil. Este mărturia emoţionantă, dar lipsită de patetism, a mamei care se schimbă pe sine şi schimbă lumea pentru copilul ei autist, făcînd eforturi să-l înţeleagă, făcînd eforturi ca lumea să-l înţeleagă. Este romanul unei străpungeri a minţii, a înţelegerii unui mod diferit de a percepe lumea, a unei comunicări dincolo de mijloacele comune. Şi, fireşte, al unei mari iubiri materne. 

„Am vrut să transmit un mesaj social puternic de la bun început. Şi mi-a fost tare frică de forma pe care cartea ar fi putut să o ia din punct de vedere literar. Pentru că este vorba despre literatură, în cele din urmă. De asta am şi ezitat multă vreme. Nu ştiam care ar fi textura potrivită. Cum să scriu o carte utilă părinţilor, dar în acelaşi timp neplictisitoare. Fără barierele ridicate de cărţile de specialitate. Şi care să poată fi citită în acelaşi timp de oricine, oricînd, cu plăcere“, mărturisea Ana Dragu în interviul acordat colegei mele Ana Maria Sandu, în

, acum cîteva săptămîni. Şi, într-adevăr, deşi cartea oferă destule pasaje ştiinţifice pentru înţelegerea corectă a ceea ce este autismul, pentru o abordare eficientă a acestei „condiţii“ (mici eseuri şi e-mail-uri de la specialişti, unii români plecaţi la cercetare în centre renumite din străinătate – cum este cazul lui Sergiu Paşca), există, dincolo de această dimensiune ştiinţifică, una profund literară – în mod fatal literară, aş spune. Am folosit mai sus cuvîntul roman, căci aşa poate fi citită această carte, ca pe romanul unei mame care „dintr-o femeie permanent obsedată de latura magică a existenţei ajunge,

autismului, cel mai îndărătnic fan al neuroştiinţelor“

pentru a-şi înţelege şi ajuta copilul. 

De la un capăt la altul al acestui roman al mamei, al fiului şi al fiicei (căci fiica puţin mai mare, numită în carte Aria, devine principalul ei sprijin) se întinde o aventură a comunicării, a căutării şi înţelegerii unui nou limbaj bazat pe legătura emotivă dintre copil şi mamă, cea transformată într-un interpret, într-un hermeneut permanent al gesturilor ermetice şi al vorbelor impertinente, în sens lingvistic, ale lui Saşa. Relatarea de aproape a comportamentului unui copil autist, cu percepţiile, gesturile şi vorbele lui surprinzătoare, cu inadecvările şi talentele sale minunate (avînd auz absolut, cîntă la pian cu uşurinţă şi tot ce nu e armonie sonoră îl afectează; are şi talent la desen), face şi mai evidentă distanţa dintre copil şi mamă, dar şi dintre cei doi şi lume. Pe de o parte, mama tatonează limbajul de acces înspre mintea copilului; pe de altă parte, face eforturi să-l înveţe pe copil limbajul prin care acesta să-şi creeze legături cu lumea, totul contracronometru – căci mama nu are la dispoziţie, pentru a-l înzestra pe copil cu anumite abilităţi, decît cîţiva ani, înainte de a atinge vîrsta de a-l da la şcoală. Din aceste relaţionări ale limbajelor, cînd paralele, cînd intersectate în punctele absurde/lirice/ludice ale semnificaţiei, se naşte, cum spuneam, în mod fatal, literatura. 

Saşa este E.T.-ul familiei: un mic alien care are propriul lui limbaj, căruia nu-i place contactul fizic, nu simte durerea, nu doarme, se sperie de mîncare şi urlă, obsedat de ordine şi armonie în sînul propriei familii unde a adus haosul, neavînd o altă casă unde să se întoarcă pentru că este deja acasă. 

Deşi atrage toate luminile asupra lui – căci Saşa, cel care are un umeraş de companie, umblă cu un balon invizibil şi aproape tot ce scoate pe gură este o creaţie poetică, este personajul fascinant al romanului formării acestei familii –, şi mama, şi fiica mai mare se arată drept personaje extraordinare prin determinarea şi formele lor afective cu care gravitează în jurul băieţelului. Nu transpare nimic despre femeia Ana în afara calităţii ei de mamă (în afara acestei scurte scăpări „recent, am suferit o depresie, n-o să intru în amănunte“); autoportretul ei se conturează din subînţelegerea sacrificiului; nu-şi permite să se lase, în faţa paginii de scris, copleşită de dramatismul care se ghiceşte în fiecare rînd, deşi transformarea ei este vizibilă. Mîna ei dreaptă, şi una din vocile acestei cărţi, este Aria, care devine, pe parcursul fatalei maturizări, din sora mai mare – mama mai mică a lui Saşa, renunţînd, nu fără frustrări, la prerogativele copilăriei pentru a-şi asuma responsabilităţi de adult. E interesant cum fiecare dintre aceste personaje desfăşoară tot atîtea forme de afectivitate şi inteligenţă în raport cu neobişnuitul. 

Dincolo de scenele şi dialogurile cu sute de formulări memorabile, totul de un absurd minunat, de un comic absolut sau de o bizară înţelepciune, cartea Anei Dragu este nu un ghid, ci o scrisoare literară de încurajare pentru familiile care au un copil autist şi care sînt astfel sfătuite să nu dispere şi să apeleze cît mai de timpuriu la un program intens de dobîndire a anumitor abilităţi pentru copiii lor, fiindcă se pot face progrese mari. E ca la loterie, dar nu e nici o tragedie; bucură-te că nu e mai rău, le spune Ana Dragu în această carte, pînă la urmă, senină şi optimistă, plină de umor, o carte cu totul şi cu totul specială, precum personajele ei, un fel de manual de răbdare, dragoste şi speranţă.   

***

„Autismul nu se vindecă şi nu dispare. E o realitate nici măcar supusă dezbaterilor în comunitatea ştiinţifică. E o condiţie pe viaţă. Nu atît o boală, cît un fenotip diferit. Şi de fapt, în afară de primele luni după diagnostic, niciodată de atunci nu mi-am dorit un copil vindecat. Pentru că niciodată n-a fost defect. Vreau un copil mai mult fericit decît trist, capabil să-şi comunice nevoile de aşa manieră încît toţi cei din jur să-l înţeleagă, să ştim cînd i-e foame şi cînd îl doare, să ştim şi fie că nu ştie sau nu poate face un lucru sau altul. 

Însă autismul e o vacă de lapte extrem de uşor de muls de companiile farmaceutice. Ca şi cancerul, ca şi calviţia. Atrage nu doar companiile farmaceutice, ci şi şarlatani clasici, popi şi vrăjitoare, firme de suplimente alimentare. Toate profitînd de disperarea părinţilor şi alimentînd false speranţe de vindecare. 

Autismul nu se vindecă. Aşa că produsele sau tratamentele care pretind că vindecă autismul îmi par periculoase din start. Din fericire n-am învăţat acest lucru

, ca alţi părinţi care-au bătut globul în lung şi-n lat în căutarea unui medicament miraculos. Mii de părinţi nenorociţi care-au testat pe propriii copii metode de vindecare care îmi fac părul măciucă, care le-au schimbat medicaţia de zeci de ori pe an ori de cîte ori dădeau de vreun şarlatan. Părinţi care-au pompat în ei suplimente de fiecare dată cînd citeau despre o nouă izbîndă a «oamenilor de ştiinţă» în tabloide. De la medicaţie

la lăsare de sînge şi exorcizare. Tehnici demente de Ev Mediu mai răspîndite decît s-ar crede. 

Avertismentele sînt la tot pasul, dar cine să le asculte, cînd milioane de părinţi îşi doresc un copil normal, viaţa lor înapoi şi un viitor perfect, aşa cum l-au visat, nereuşînd să se împace cu faptul că nu-l au. Nu au un copil tipic. Şi dacă nu e tipic, e defect.“

Mîini cuminţi) 

Pagina de autor a lui Marius Chivu aici.

Afis 9 dec Sala Radio jpg
CHRISTIAN BADEA DIRIJEAZĂ SIMFONIA „DIN LUMEA NOUĂ” LA SALA RADIO
Vineri, 9 decembrie 2022 (de la 19.00), veți asculta lucrarea compozitorului ceh în interpretareaORCHESTREI NAŢIONALE RADIO.
973 15 Banu Walter Sickert, The Old Bedford jpg
Rătăciri pariziene
Rătăcirile pariziene m-au condus către un alt pictor, Walter Sickert, puțin cunoscut, descoperit în ultimii ani și prezent la Petit Palais.
973 16 coperta1 jpg
Poezia LGBT+ – dincolo de manifestul identitar –
În literatură totul este important, doar dominanta se schimbă periodic.
p 17 2 jpg
Misterul Lisabonei
O scenă de club e frumoasă fără să inspire la dans sau hormoni; o scenă de la filmare nu mizează deloc pe virtuozitatea mizanscenei încîlcite în camere și cabluri.
973 17 Biro coperta1 jpg
Plictis & angoasă
Ambii artiști sînt specializați în conținut inerent plictisitor ce eludează percepții superficiale, dar în același timp angoasează ca muzică în surdină.
317464034 503814775101509 8297660474908428773 n jpg
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre Platon – Opera integrală, volumul III
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre al treilea volum din seria operei integrale a lui Platon.
5680565535 553329df21 k jpg
„Străinătate” (fragment)
Marea sculptată în tavan era tot acolo, valuri albe, bleu, bleu închis și gri, care rămăseseră cu crestele încremenite, în așteptare.
Afis 7 dec 2022 Sala Radio jpg
„GLORIA” de VIVALDI: atmosfera sacră a Crăciunului la Sala Radio
Miercuri, 7 decembrie 2022 (de la 19:00), veți asculta lucrarea lui Vivaldi la Sala Radio
972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.
green hours lives   square jpg
Green Hours celebrează cei aproape 30 de ani de activitate printr-o expoziție multimedia imersivă
Experiență culturală imersivă – 30 de ani de Green Hours relevați în cadrul unei instalații gîndite sub forma unui parcurs – expoziție
Afis Sala Radio 11 nov 2022 jpg
CHRISTIAN LINDBERG - desemnat artistul anului în 2016 - este invitat la Sala Radio
Desemnat în 2016 „Artistul anului” în cadrul galei International Classical Music Awards, trombonistul, dirijorul și compozitorul suedez CHRISTIAN LINDBERG este invitat special la SALA RADIO
comunicat noutati anansi noiembrie png
Noutăți în colecția ANANSI: integrala operei poetice a lui César Vallejo, un nou roman de Gheorghi Gospodinov și una dintre cărțile-revelație ale ultimilor ani, semnată de chilianul Benjamín Labatut
Trei noi titluri din portofoliul literaturii universale au fost publicate recent în traducere în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.
Afis Sala Radio 10 nov 2022 jpg
Concert spectaculos de electro-swing: Big Band-ul Radio și Alice Francis
Joi, 10 noiembrie 2022, BIG BAND-UL RADIO dirijat de SIMONA STRUNGARU va susține la SALA RADIO un concert de electro-swing, invitată specială a serii fiind solista vocală ALICE FRANCIS.

Adevarul.ro

image
Andreea Antonescu, supărare mare înainte de naștere. Totul are legătură cu fiica sa: „E foarte greu pentru mine“ | adevarul.ro
Deși așteaptă cu nerăbdarea aducerea pe lume a celui de-al doilea copil, Andreea Antonescu are o amărăciune în suflet. Fiica ei a ales să locuiască în SUA, alături de tatăl său, după ce s-a pronuntat divorțul dintre părinții săi.
image
Halep jubilează: Victorie mare în cazul de dopaj. Explicațiile venite pe filiera TAS | adevarul.ro
Simona Halep (31 de ani) poate răsufla ușurată după mult timp.

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.