⬆
La zi în cultură
Pagina 66
Molcom & aristocrat
Parcă mai mult decît în cazul altor genuri muzicale, istoria jazz-ului indică o orînduire poliamoroasă, o poveste a dragostei libertine şi pasionale, adesea în detrimentul perseverenţei şi proiectelor colaborative de lungă durată.
Improvizaţii în spaţiul public
Cercetarea realizată în cartierele Timpuri Noi, Tei şi Tineretului este o etapă importantă din cadrul proiectului Spaţii Urbane în acţiune desfăşurat de Asociaţia Komunitas. Totul a pornit de la ideea că în Bucureşti spaţiile publice nu sînt valorizate, iar nivelul de utilizare a acestora este scăzut.
Sleep no more la New York sau despre teatrul imersiv
De ani de zile, dacă te trezeşti că vrei să mergi la Sleep no more în New York, nu ai nici o şansă. Ar fi trebuit să rezervi bilet cu mult timp înainte. Mai mult decît ce înţelegem în general prin teatru, Sleep no more e o experienţă.
Qui est Momo, „Is It Time for the Jews to Leave Europe?“, „Alte glasuri, alte încăperi“
● Qui est Momo – o comedie dramatică după un text de Remi de Vos regizată de Theo Herghelegiu. O piesă despre problemele dureroase ale lumii de azi, un spectacol tonic. Se joacă la Teatrul Arca. (Matei Martin)
● Piesa 6 din 49, în regia lui Alexandru Maftei, după textul lui Gyorgy Spiro, cu Dana Voicu şi Liviu Cheloiu, la Teatrul de Artă: o piesă vie şi actuală, jucată inspirat, în care, din păcate, te poţi recunoaşte uşor… (Iaromira Popovici)
România la Salonul Cărţii de la Paris – plus şi minus
Fără nici o autoflatare, cei care frecventează Le Salon du Livre de la Paris – intelectuali, cititori de literatură din diaspora mai veche sau mai nouă – găsesc în prezenţa României un reper anual jubilatoriu. Ţi se aduc, pe tavă, cărţi de acasă – la Paris nu există o librărie românească!
„Vremurile au diversificat modurile de exprimare muzicală“ – interviu
După colaborarea de pe albumul Stringasong (2008), Berti Barbera şi chitaristul Nicu Patoi recidivează cu albumul de covers 100 Hours, recent lansat. Ca percuţionist, Berti Barbera a făcut parte din grupul lui Alexandru Andrieş care a reînregistrat anul trecut albumul clasic Interioare din 1984.
Viaţa în timpul războiului
Drago Jančar (n. 1948) este scriitorul sloven cel mai tradus şi mai cunoscut internaţional, – a scris mult teatru şi proză –, scrierile sale fiind, între timp, traduse şi premiate internaţional.
Maşini de spălat vise (I) – Părinţi teribili
O savană cu maşini de spălat şi animale sălbatice care se mişcă alene, tresar încordate sau îşi bălăcesc capetele albe, deformate de supradimensionare, în sîngele victimei, într-o lumină stranie care se stinge în penumbră.
Despre afacerea Film Menu, din interior (2)
Film Menu e o revistă finanţată de Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC) din Bucureşti. Din 2009, cînd a fost înfiinţată de către decanul Facultăţii de Film a UNATC, Sorin Botoşeneanu, ea apare de cîte patru-cinci ori pe an, în cîte 3000 de exemplare care se distribuie gratuit.
Zgomotul şi furia
La începutul acestui an, Lightning Bolt a făcut două anunţuri importante. Primul dintre ele spunea că următorul album, numit Fantasy Empire, va apărea la unul dintre cele mai harnice şi influente label-uri din ultima vreme, Thrill Jockey Records.
„N-am vrut să merg pe cărări bătute“
Documentarea a fost, într-adevăr, laborioasă şi pentru că am ales să o fac de una singură. N-am vrut să merg pe cărări bătute, am vrut să descopăr personaje noi, ale căror poveşti de viaţă să ilustreze cele mai importante şi mai relevante episoade istorice.
Să priveşti un gheţar în ochii săi verzi-azurii
Nu am ajuns în Canada în cel mai fericit moment al vieţii, dar am ajuns cînd trebuia. Cu viza e destul de complicat, pe alocuri chiar un pic suprarealist, e o ţară foarte scumpă, nu aş fi putut ajunge dacă nu aş fi mers din Coreea.
25 de ani şi cîteva sute de partide, Prin Bucureştii lui Mircea Eliade, Nenea Iancu
● Beraria Nenea Iancu, de pe Romulus: bere bună, mîncare clasică, printre care mititei şi cartofi prăjiţi adevăraţi. (Iaromira Popovici).
● Ediţia de primăvară a tîrgului Kilipirim – tîrg de carte cu discount, are loc de pe 25 pînă pe 29 martie, la Galeriile Dalles. Accesul este gratuit. (Stela Giurgeanu)
„Cel mai bun material terapeutic eşti chiar tu“ – interviu
Înainte de a o cunoaşte, Anei Dragu i-am citit poeziile. Apoi am aflat că are un băieţel cu autism. Am fost la un moment dat la Bistriţa şi am auzit-o vorbind despre Centrul de Resurse şi Referinţă în Autism „Micul Prinţ“ pe care l-a înfiinţat aici pentru a-i ajuta şi pe alţi copii cu probleme asemănătoare.
Hai mai bine despre copilărie să povestim
Scriu din nou despre o anchetă a revistei Steaua dintr-o dublă nostalgie: mai întîi pentru că se cheamă „Scriitori, jucării, copilărie“; apoi pentru că revista clujeană continuă tipul de anchete iniţiat şi practicat în mod constant, vreme de şapte ani, de Dilemateca.
Moartea parcagiului Dinte
32 de persoane încarcerate în centrele de reţinere şi arestare preventivă ale Poliţiei Române au decedat în perioada 2000-2012. Conform informaţiilor oficiale, cauza decesului, în majoritatea cazurilor, a fost asfixie mecanică (spînzurare). Cinci decese s-au produs în Bucureşti.
Despre afacerea Film Menu, din interior (1)
Pe 17 martie, o scrisoare deschisă a regizorului Radu Jude aducea în atenţia unui public mai larg un conflict abia ieşit dintre zidurile UNATC. Într-o tabără – conducerea universităţii, în frunte cu rectorul Adrian Titieni, dar fără decanul Facultăţii de Film, Sorin Botoşeneanu, care era suspendat de cîteva luni.
Un hibrid sofisticat
Revin cu acest articol la jazz-ul riguros şi algoritmic pe care l-am cam neglijat în ultimele luni, iar la unele ocazii chiar l-am acuzat de condescendenţă ori ermetism ostentativ. Cumva, The Bad Plus reuşesc în mod consistent să dezamorseze astfel de acuze.
„Realităţi urbane“
"Facem un stil de muzică eclectic. Avem un set de tobe acustice combinat cu tobe electronice, două sintetizatoare analogice, un bas electric şi voce. Dacă ar fi să ne declarăm influenţaţi de anumite trupe şi artişti, am avea o listă fără sfîrşit."
De ce-ai merge în Dubai?
Nu înţeleg fascinaţia pentru Dubai, ridic o sprînceană cînd văd că mai ştiu eu ce vedetă mondenă sau politician s-a dus acolo să se relaxeze sau să facă shopping (sau să agaţe vreun prinţ arab, după caz). Sînt atîtea locuri mai faine pentru asta!
Sorin Stoica, Citizenfour, Erotic Shorts
● Citizenfour, documentarul proaspăt premiat cu Oscar despre renegatul Edward Snowden, cel care a dezvăluit practicile abuzive de colectare de date ale NSA. Cel mai înfricoşător documentar pe care l-am văzut în ultimii ani şi singurul după care era cît pe ce să-mi distrug laptop-ul cu un ciocan şi să-l arunc în mare. Vineri, 20 martie, de la ora 21, la MŢR, în cadrul One World Romånia. (Luiza Vasiliu)
● În fiecare dimineaţă caut un text de citit la cafea. Şi, uneori, cînd am mînă bună, întreaga
„Citiţi acest roman, poate că veţi începe să scrieţi“ - interviu cu Matei VIŞNIEC
E important ca unui om care-ţi oferă cinci minute într-o librărie şi întoarce cartea ca să se uite pe coperta a patra să-i cadă privirea pe o frază esenţială. Sîntem într-o perioadă de competiţie extraordinară. Se publică atît de multe cărţi încît e uneori nevoie ca cititorii să fie ghidaţi. Apoi pot decide: iau cartea sau nu?
„Există autori proscrişi, puşi pe lista neagră“ - interviu cu Laurence TÂCU
Nu m-am simţit niciodată complet franceză. Rădăcinile tatălui le-am resimţit ca pe ceva foarte special. Mama, crescută în Ţara Galilor, era pe jumătate englezoaică, tata era macedo-român. Şi mama, şi tata aveau un accent teribil în franceză.
Cele mai bune, ultimele!
Cenuşă în buzunare este o antologie de proză scurtă fermecătoare, aparţinînd unui autor cu totul special; antologie aureolată, din păcate, şi de faptul că va rămîne ultima carte antumă a lui Alexandru Vlad, care se alătură, astfel, unui uluitor, nedrept şir de scriitori optzecişti dispăruţi prematur.
Rîsul lui Godot
Unul dintre riscurile teatrului de cafenea este eşuarea în dramaturgia de slabă calitate, justificată de componenta amuzantă pe care un astfel de demers se presupune că o conţine.
Vînator alb, inimă neagră
Adaptat de regizorul Clint Eastwood după autobiografia lui Chris Kyle – un puşcaş marin avînd la activ 160 de omoruri în cadrul războiului din Irak –, Lunetistul american este cel mai mare succes de public din viaţa lui Eastwood şi totodată filmul său cel mai controversat.
O tragedie americano-canadiană
If You’re Reading This It’s Too Late, cel mai nou mixtape/album* al lui Drake, e construit din paranoia şi nu seamănă cu nimic din ce a lansat pînă acum, depărtîndu-se vizibil de patina ultracomercială a albumelor sale precedente.
„Bucuria descoperirilor“
Indiferent de muzica pe care o cîntă, am căutat artişti curajoşi, relevanţi în nişa lor şi care nu au mai concertat în România sau în Bucureşti. Pe mulţi dintre cei aduşi de noi i-am iubit ani de zile în taină şi aproape tot ce am visat am avut grijă să se întîmple.
Facebook. Fabrica de narcisism, „Aferim!“, „Anii ’80“
● Citiţi de pe acum cartea lui Adrian Schiop, Soldaţii. Poveste din Ferentari (Editura Polirom). E unul dintre cele mai bune romane din ultimii ani. Şi va fi ecranizat, în curînd. (Matei Martin)
● Aferim!, filmul lui Radu Jude, intră în cinematografele din toată ţara. Mergeţi să-l vedeţi. E un road movie de epocă, la care îţi vine cînd să rîzi, cînd să plîngi. O poveste umană şi curajoasă, plasată la începutul secolului al XIX-lea, care vorbeşte deştept şi neaoş, într-o delicioasă limbă v
„Metoda mea e administrarea eşecului“ – interviu cu Adrian GHENIE
A fondat, alături de Mihai Pop, galeria Plan B de la Cluj, faimoasă pentru că a pus Clujul pe harta artei mondiale, cu o generaţie nouă de artişti, şi a ajuns să fie cel mai bine vîndut pictor român contemporan şi unul dintre cei mai apreciaţi din lume. Adrian Ghenie reprezintă România la Bienala de Artă de la Veneţia
Arta tandemului
Povestea cărţii de faţă este, pe scurt, aceasta: poetul timişorean Şerban Foarţă şi ilustratorul parizian Tudor Banuş s-au întîlnit reciproc, la distanţă de cîţiva ani, în cărţi. Cei doi artişti au descoperit că sînt născuţi în aceeaşi zi de 8 iulie şi s-au numit „fraţi într-un baroc şi zodie“.
Paternitate
Dacă ar fi să reduc la două temele preocupante în dansul contemporan, aş identifica una care explorează critic societatea şi sistemele ei (în România, în perioada de pionierat a activismului, această direcţie a dansului a căpătat funcţie de conştiinţă publică) şi alta care investighează corporalitatea şi intimitatea.
Aferim! şi westernul (II)
Înainte ca Aferim! al lui Radu Jude să fie văzut, s-a spus despre el, pe baza subiectului şi a posterului, că e un Django românesc. Nu numai că nu e, dar de fapt e şi greu de imaginat un echivalent românesc al lui Django.
Geologie acustică
Cea mai recentă ispravă a violonistului-fluieraş Andrew Bird e de o factură minimalistă care îi poate descuraja pe fanii instrumentului său ori pe cei care l-au perceput pînă acum pe artist strict drept un folkist ticluitor de atentate emoţionale.
„E vorba despre reformarea unei instituţii“
"Exact cum se descrie ea însăşi: ca o instituţie prea personalizată, al cărei scop e să servească nu scriitorii, ci pe preşedintele ei. Vrea preşedintele trei mandate? USR i le oferă neîntîrziat. Sau poate vrea mandate nenumărate? Atunci nenumărate să fie, spune USR."
Oraşul minciunilor sau despre tinerii Iranului
Merg pe stradă alături de doi tineri de 20 de ani. Îi cunoscusem întîmplător şi, ca mai toţi iranienii care intră în vorbă cu tine, au vrut neapărat să bem o cafea împreună. Simpatici, dezinvolţi, îmi povesteau vieţile lor în timp ce se hîrjoneau pe stradă, se alergau şi se pupau, cam ce fac toţi tinerii de 20 de ani.
Greenaccord 2014 (4) – „Mormîntul“ lui Vlad Ţepeş din Napoli
Aflîndu-mă la Napoli, la forumul Greenaccord XI, am fost întrebat de un coleg italian ce părere am despre mormîntul lui Dracula de aici. Cum nu aveam nici o părere, mi-am zis să profit de ocazie pentru a-mi face una. Aşa că duminică dimineaţa am pornit spre centrul oraşului, în căutarea pieţei Santa Maria la Nova.
Boyhood, „Cîntecele fetei cuminţi“, Christa Wolf
● Boyhood (Richard Linklater, 2014), cu Patricia Arquette, care a cîştigat Oscarul pentru rol feminin secundar – cred că este cel mai bun film pe care l-am văzut în ultimii ani – să zicem 12, atît cît a durat filmarea acestuia (care se desfăşoară în timpi aproape reali, urmărind creşterea protagonistului – Mason, alias Ellar Coltrane, de la 5 ani spre 18…). (Iaromira Popovici)
● Vineri, de la ora 22, la Doamnei 3, concertul „Cîntecele fetei cuminţi“. Cu fata cea cuminte Maria Balabaş. Un solo sh
Singurătăţi de bărbaţi
Pentru acest volum de povestiri, Murakami împrumută titlul cărţii lui Hemingway din 1927 (folosit şi de alţi autori în celelalte combinaţii. Povestirile lui sînt, fără a fi extraordinare, interesante şi agreabile.
Detalii
Pe Ioana Petre am descoperit-o la Bulandra Laborator. I-am descoperit spectacolul şi m-a surprins felul cum e lucrat, sănătos aş zice, în contradicţie cu tema lui, care vizează o societate maladivă surprinsă metaforic în locul ei cel mai bolnăvicios, spitalul.
Aferim! şi westernul (I)
Să pornim de la Sergiu Nicolaescu. Poate părea o pornire cam de departe – intenţia fiind aceea de a ajunge la relaţia filmului Aferim! cu westernul. Deşi în filmografia lui Nicolaescu există nişte tele-ecranizări după Fenimore Cooper şi Jack London, precum şi numeroase împrumuturi stilistice, iconografice şi recuzitiere din westernuri americane şi italiene, el n-a regizat nici un „mămăligă-western“ propriu-zis.
Ascultînd jazz şi hip-hop în restaurantul Milliways
În 2011, Matthew Tavares, Alexander Sowinski şi Chester Hansen îl apucau pe Dumnezeu de picior. Avînd atmosferă, jucîndu-se cu nuanţele, balansînd între liniile de bas melancolice şi tobele crocante, Sour Soul e un album de ascultat de la una dintre mesele restaurantului Milliways de la capătul Universului.
„CINEPUB ne va ajuta la promovarea producţiilor autohtone“
"Am constatat cu tristeţe că, de cele mai multe ori, filmele româneşti sînt complet necunoscute la noi în ţară, iar unul dintre motive e că aceste filme sînt în general inaccesibile publicului larg. Foarte des, viaţa filmelor se cam încheie după ce acestea şi-au completat circuitul festivalier sau au ieşit din cinematografe."
„Merg pentru cădere din cere cu paraşuta“
În fiecare dimineaţă, soldaţii făceau ce face un soldat dimineaţa, cred – nu am făcut armata şi am fugit de ea cît am putut: mărşăluiau şi cîntau. Deşi nu puteai să vezi de la cine vin sunetele, se puteau auzi, însă, cu claritate. Limpede se vedea altceva, ori de cîte ori afară era senin.
Teatrul Elisabeta, suc de mere de Mălîncrav, De ce eu?
● Tucano coffee – o „casă a cafelei“, după cum se prezintă, cu decoruri etno (în stilul aborigenilor din America Latină, spune site-ul lor), canapele confortabile, perne în formă de pitici şi inimioare cu numere pe mese. Şi, desigur… cafea bună şi diversă (în meniu există şi Canabis coffee). (Iaromira Popovici)
● Intră, în sfîrşit, în cinematografe filmul lui Tudor Giurgiu De ce eu?, bazat pe povestea (reală) a procurorului Cristian Panait. Un docu-life de văzut neapărat! (Matei Martin)
Pe scurt, din viaţă
La sfîrşitul lunii ianuarie, site-ul bookaholic.ro îşi invita cititorii să voteze, pe genuri, cele mai bune cărţi româneşti ale anului trecut. La categoria prozei scurte, spre exemplu, apăreau aproape patruzeci de volume de povestiri, o producţie absolut impresionantă.
Psihopaţi, Fifty Shades şi anxietăţi feministe
În liceu, una din plăcerile mele secrete şi vinovate era să-mi petrec noaptea de sîmbătă uitîndu-mă pe Discovery la maratonul de criminalistică şi dosare FBI. Ucigaşii în serie erau cei mai fascinanţi, bineînţeles. Din siguranţa orăşelului meu de provincie, îmi permiteam o asemenea fascinaţie macabră.
Frisoane cu glazură
De ani buni, coregraful Florin Fieroiu lucrează cu regizori de teatru: Radu Afrim, Theodor-Cristian Popescu, Radu-Alexandru Nica, Gianina Cărbunariu. Prezenţa lui umple un gol din teatrele dramatice, atît pentru spectacolul în sine, cît şi pentru actori, care „uită“ să-şi folosească întregul corp.
Paradis în destrămare
La fel ca romanul omonim al lui Thomas Pynchon, Inherent Vice al lui Paul Thomas Anderson prezintă un detectiv hippie californian în permanenţă fumat, ca acela din The Big Lebowski al fraţilor Coen; şi mai prezintă un mister în tradiţia celui construit de Raymond Chandler pentru romanul său din 1939, Somnul de veci.
Post-vampirism de club
După Valerinne şi Environments, propun în această rubrică o a treia dare de seamă pe marginea unui material trecut prin mîinile producătorului Marius Costache şi prin porţile studioului Next Dog, un stup productiv de muzică românească atipică, oarecum desprins de realităţile naţionale.edrf