„Citiţi acest roman, poate că veţi începe să scrieţi“ - interviu cu Matei VIŞNIEC

Publicat în Dilema Veche nr. 579 din 19-25 martie 2015
„Citiţi acest roman, poate că veţi începe să scrieţi“   interviu cu Matei VIŞNIEC jpeg

Prozator, poet, dramaturg, lui Matei Vişniec îi place să testeze limitele genurilor literare. Cu romanul Negustorul de începuturi de roman a cîştigat Premiul „Augustin Frăţilă“ pentru cartea anului. O carte despre cum se scrie o carte. Un roman ca un ochean întors. Sau ca o călătorie, după cum spune chiar autorul.

O călătorie în timp, o călătorie în lumea romanului, dar şi o călătorie în lumea actualităţii, pentru că unul dintre personajele din carte face inventarul ororilor care se produc pe planetă. E şi o călătorie în propria mea experienţă de scriitor. Sau o călătorie prin cafenelele Europei. E, în orice caz, un roman-caleidoscop în care încerc să demontez mecanismele ficţiunii. Toţi avem imaginaţie, fantezie, dar, uneori, nu le folosim. E, cum ar veni, şi un roman-atelier: citiţi acest roman, poate că veţi începe să scrieţi.

Cartea a fost premiată de bloggeri pe baza unei liste scurte alcătuite de critici literari. Cum e să fiţi judecat de cititorii tineri?

Faptul că am, iată, un public tînăr îmi face bine, îmi dă o energie extraordinară. Mereu mi-am spus că atunci cînd o carte traversează frontiera dintre generaţii înseamnă că e pe drumul cel bun. Tot aşa simt şi cînd tineri de douăzeci, douăzeci şi cinci de ani vor să joace piese de teatru pe care le-am scris acum treizeci de ani. Asta înseamnă că au ajuns la destinatar făcînd un ocol de trei-patru decenii. Mi se pare interesantă această formulă de jurizare. Este vocea cititorilor avizaţi. Sînt douăzeci de bloggeri care au dat celor cinci romane nominalizate nişte note. Am citit şi eu romanele nominalizate – lucrurile au ieşit la limită, toate cărţile reţinute în finală sînt foarte bune. Unul dintre motivele pentru care am revenit acum în România a fost să-mi întîlnesc cititorii. Bine, nu m-am despărţit niciodată de limba română, romanele le scriu în continuare în română, chiar dacă, în Franţa, unde trăiesc, scriu teatru în franceză. Însă am vrut să descopăr cine sînt cititorii de aici. Şi, mai ales, am venit în România pentru că l-am cunoscut pe Augustin Frăţilă şi mi-a fost prieten.

Negustorul de începuturi de roman e o carte specială, cu o structură narativă specială. Cum aţi construit, de fapt, această carte?

Pentru mine romanul este construcţie, este arhitectură, este un joc cu volumele, cu diferite tipuri de text. Am scris şi un roman linear odată – Domnul K. eliberat –, dar celelalte romane, toate, se joacă cu această arhitectură. Sînt mari scriitori care cred că un roman e o catedrală – o construcţie complexă în care trebuie să intre şi orga, în care trebuie să încapă cît mai multă lume, în care trebuie să pătrundă lumina, dar să conţină şi zone de obscuritate etc. Romanul este pentru mine regele genurilor literare şi nu degeaba marile culturi se impun mai ales prin roman. Sigur, uneori poezia poate trece în primul plan. România are acest handicap: poezia românească e foarte puternică, dar romanul încă nu a reuşit să pătrundă suficient în Occident ca să consolideze faima literară – aşa cum romanul latino-american a venit la un moment dat ca un tsunami peste Europa. Acum se impune romanul nordic, de pildă.

Dar dumneavoastră cînd v-aţi hotărît să scrieţi proză? Cum aţi trecut de la poezie la teatru şi de la teatru la proză?

Prima tentativă de a scrie proză datează de pe vremea cînd încă trăiam în România. Sigur că am început cu poezia, apoi am scris teatru, şi apoi, prin 1980, am scris primul roman, Cafeneaua Pas-Parol. Voiam să fiu un scriitor. Şi mă gîndeam că un scriitor e un scriitor… Adică: nu voiam să-mi dau o etichetă unică de poet. Un scriitor se joacă uneori cu genurile literare. În definitiv, toate aceste genuri literare sînt copiii scriitorului: că e proză, că e dramaturgie, că e poezie, că e eseu – de ce să nu-ţi încerci mîna în toate aceste zone? Uneori e şi un exerciţiu de igienă mentală, un mod de a vedea dacă eşti capabil să scrii o culegere de proză scurtă, de pildă. Pentru mine e o plăcere să trec de la un gen la altul. Le iubesc pe toate în egală măsură. Sigur, n-am scris decît cinci volume de poezie, cu timpul, poezia s-a mai rarefiat. Dar romane am mai scris şi voi mai scrie. E şi o întoarcere la limba română. Stînd departe de România am învăţat să apreciez mai mult limba română. Această limbă constituie toată averea mea de cetăţean român plecat să trăiască în străinătate.

E o alegere conştientă? Cum hotărîţi ce scrieţi?

Poezia o scriu în general pe mici carnete de mînă în cafenele. Sînt uneori doar nişte note spontane – e un raport sincer, visceral, cu limba română. Teatrul îl scriu sistematic în franceză de cînd m-am mutat acolo, pentru că limba franceză m-a disciplinat atît de tare încît, scriind în franceză, e ca şi cum ţi-ai asuma un fel de cod stilistic. Limba franceză înseamnă să vrei să spui multe lucruri cu puţine cuvinte, să faci economie de mijloace, dar să fii eficient la nivelul imaginii. Această limbă franceză pe care Cioran o detesta – spunea că e ca o cuşcă – mie îmi face bine. Romanul însă e libertatea totală. E revenirea la adolescenţă, la posibilitatea de a inventa, de a jongla cu cuvintele. Altminteri, limba mea e, poate, nu neapărat veche, dar, oricum, fixă, eu n-am intrat în codurile mai noi ale limbii române care deraiază uneori spre vulgaritate. Poate că asta au remarcat şi aceşti bloggeri – faptul că încerc să conserv limba română. De altfel, cred că asta ar trebui să facă şi Academia Română: să apere limba de invazii inutile de neologisme şi mai ales de vulgaritate.

Simţiţi, din Franţa, aceste invazii? Vă deranjează atît de tare?

Simt în măsura în care citesc presa în limba română sau cînd ascult la radio emisiuni româneşti sau cînd urmăresc la televizor diverse dezbateri. Simt că limba română e în acelaşi timp asediată. Există o generaţie care crede că prin vulgaritate se poate ajunge la naturaleţe sau la firesc. Ceea ce nu este adevărat. Uneori nu poţi să fii nici măcar agresiv folosind cuvinte agresive. Mult mai destabilizator poţi fi printr-o situaţie interesantă decît prin cuvintele însele care, uneori, se chircesc şi ele sub greutatea vulgarităţii.

Cea mai recentă carte a dumneavoastră e Omul din care a fost extras răul. De fapt, e o trilogie: sînt trei piese de teatru sau trei eseuri despre raportul nostru cu lumea. Ce le leagă?

O dorinţă de a merge spre un teatru de actualitate şi social. Piesa care dă titlul volumului e un fel de fabulă filozofică. M-am gîndit că noi, oamenii, am ajuns să coabităm cu Răul, aproape că recunoaştem răul ca fiind un partener cu care trebuie să valsăm. Neputînd să-l eradicăm, sîntem în situaţia de a negocia cu el. O altă piesă e un omagiu adus mişcării Dada. Anul viitor se împlinesc o sută de ani de cînd a izbucnit Dada, care a spart toate reperele în artă. Sînt scriitori care au venit din România, pictori etc. Tristan Tzara e personaj principal, e un om fără de care Dada n-ar fi putut exploda. În fine, a treia piesă e despre război. Revizitez acolo un mit vechi, Hecuba. Piesa asta se joacă deja, la Sibiu.

Sînteţi cel mai jucat dramaturg român contemporan. Piesele dumneavoastră se joacă şi în Franţa, şi în România, şi în multe teatre din lume. De ce simţiţi nevoia să publicaţi, periodic, şi volume de teatru?

Mi se pare esenţial ca teatrul să circule şi în volum. Eu nu scriu numai pentru trupele care vor să joace piesele mele, eu scriu şi pentru cititori. Eu cred că teatrul poate fi un gen literar pe care oamenii să-l iubească. Te poţi îndrăgosti de genul literar numit teatru. Eu în adolescenţă citeam cu mare plăcere Ionescu, Beckett, Dürrenmatt. Teatrul lui Lovinescu mi-a plăcut foarte mult. Sau al lui Sorescu. Sigur, nu toţi dramaturgii sînt plăcuţi la lectură. Unii scriu doar pentru scenă, unii scriu scenarii teatrale – deci cititorii rămîn cu foarte puţin. Dar mulţi dramaturgi scriu şi pentru a fi citiţi, pur şi simplu. Eu am scris multe volume de teatru scurt tocmai pentru că mă adresez acestor oameni care vor să facă teatru şi au nevoie uneori de texte simple sau scurte care să le permită cît mai multă libertate.

Chiar dumneavoastră porniţi de la prezumţia că „piesele de teatru nu se prea citesc“. Pe coperta a patra a cărţii faceţi o pledoarie pentru teatrul în formă literară, care începe cu un avertisment: „Cititorule, nu-ţi fie teamă de genul literar numit teatru. O piesă de teatru poate fi citită ca o bună pagină de literatură, ca un roman, ca o nuvelă, ca un poem“. De ce aţi simţit nevoia acestui avertisment?

Tocmai pentru că e important ca unui om care-ţi oferă cinci minute într-o librărie şi întoarce cartea ca să se uite pe coperta a patra să-i cadă privirea pe o frază esenţială. Sîntem într-o perioadă de competiţie extraordinară. Se publică atît de multe cărţi încît e uneori nevoie ca cititorii să fie ghidaţi. Apoi pot decide: iau cartea sau nu? Dacă i se pare interesant acest exerciţiu pe care i-l propun o va cumpăra. Şi îi mai spun ceva cititorului: poţi fi propriul tău regizor. Citeşte şi imaginează-ţi montarea. Vei simţi că ai pus în scenă piesa pe care o citeşti. O piesă de teatru se adresează unei multitudini de viziuni scenice. Iată pariul pe care mi-l propun.

Sigur că nu e treaba autorului să dea sfaturi cititorilor săi. Totuşi: cum ar trebui abordate aceste piese?

O piesă poate întotdeauna să rămînă o pagină de literatură. De pildă, Caragiale: multă lume, inclusiv eu, a citit piesele sale înainte să vadă spectacole după aceste piese…

Şi totuşi, cum e să vă vedeţi piesele montate? E diferit de ce v-aţi închipuit atunci cînd le-aţi scris?

Întotdeauna mi-a făcut mare plăcere să văd cum sînt montate piesele mele, să descopăr ce găseşte regizorul în piesele mele, ce taie, ce adaugă, cum distribuie personajele. Am văzut recent o montare la Teatrul din culise după Imaginează-ţi că eşti Dumnezeu, un spectacol extraordinar jucat într-un café-théâtre de o trupă tînără… Marea mea victorie e cînd un regizor se foloseşte de textele mele, îşi ia toată libertatea, dar nu denaturează sensurile profunde ale textelor.

V-aţi simţit vreodată trădat de un regizor sau de un actor? Aţi simţit vreodată nevoia să interveniţi în abordarea scenică?

N-am făcut asta niciodată. Cînd sînt invitat să-mi spun părerea o fac, dacă am timp. De cîteva ori mi s-a întîmplat să văd cum regizorul a luat-o pe contrasens. Sînt, în piesele mele, nişte didascalii, nişte indicaţii scenice, care sînt vagi, dar care îţi dau o idee despre intenţiile autorului. Dacă pleci de la Bucureşti spre Constanţa, de pildă, e bine să n-o iei pe la Piteşti. E de preferat să urmăreşti săgeţile, indicatoarele. S-a întîmplat să dau şi peste asemenea regizori care nu au ştiut să urmărească indicatoarele. Dar aceste cîteva eşecuri nu contează.

interviu realizat de Matei MARTIN şi difuzat la Radio România Cultural

Foto: Mădălina Raicu

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Un virus, cu mortalitate de 40 de ori mai mare decât COVID-19, ar putea devasta omenirea. La ce trebuie să fim atenți
Experții britanici în sănătate publică avertizează că gripa aviară, inclusiv varianta H5N1, care poate infecta și oamenii, ar putea provoca o pandemie mai gravă decât COVID-19. Ei cer guvernelor lumii să ia măsuri imediate pentru prevenirea unei eventuale catastrofe.
image
Cum puteți scăpa de „hormonul stresului” și grăsimea de pe burtă. Suplimentele care vă pot ajuta
Cortizolul, adesea numit „hormonul stresului”, joacă un rol crucial în răspunsul organismului la stres. Nivelurile ridicate de cortizol pot duce la o creșterea grăsimii de pe burtă, avertizează medicii.
image
Când sunt suplimentele alimentare un pericol pentru sănătate. Medic: „Recomandăm doar pe cele care au studii clinice”
Suplimentele alimentare, atrag atenția medicii, nu sunt „simple vitamine”, sau „doar plante”, ci pot face mult rău atunci când nu sunt administrate la indicația medicului și nu sunt produse certificate.

HIstoria.ro

image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns:
image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.