Hai mai bine despre copilărie să povestim

Publicat în Dilema Veche nr. 580 din 26 martie - 1 aprilie 2015
Hai mai bine despre copilărie să povestim jpeg

● Revista Steaua nr. 1-2 / 2015, steaualiterara.wordpress.com.  

Scriu din nou despre o anchetă a revistei

dintr-o dublă nostalgie: mai întîi pentru că se cheamă „Scriitori, jucării, copilărie“ (şi sînt invocate, printre altele, emisiunea

şi serialul polonez

); apoi pentru că revista clujeană continuă tipul de anchete iniţiat şi practicat în mod constant, vreme de şapte ani, între 2006-2013, de

– genul de anchete literare care mută accentul de pe operă pe autor, de pe autor pe biografie, de pe biografie pe viaţa privată, de pe meserie pe hobby; genul de anchete ludice, personale, aşa-zis frivole, dar cu potenţial deopotrivă documentar şi de

. În editorialul revistei, intitulat „Copilăria ca operă de artă“, Adrian Popescu scrie despre cum „copilăria rememorată poate deveni o epopee sau o elegie, un tablou epic dinamizat de forţe spirituale, sau unul sumbru, strivit de resentimente, unele de neşters dintr-o memorie chinuită; copilăria are oricum tot ce este necesar pentru a fi imaginea condensată a unei viitoare vieţi imaginate sau reale.“ Ruxandra Cesereanu, coordonatoarea anchetei, menţionează proiectul unei antologii dedicate copilăriei, dar abandonat între timp de Editura Univers: „Cînd migăleam la ideea acestui grupaj, mă gîndisem la jucării (păpuşi şi multe altele) şi la relaţia scriitorilor cu acestea, în copilărie (ori la maturitate) fie şi numai imagistic, fotografic.“ (În paranteză fie menţionat volumaşul pe aceeaşi temă coordonat de Cosmin Manolache:

, Muzeul Ţăranului Român, 2007.) Ancheta de faţă, la care răspund 29 de scriitori, din care ceva mai mult de jumătate sînt băieţi, adună tot atîtea confesiuni sau mici proze inspirate de jucăriile din copilărie, texte însoţite de fotografiile scriitorilor la vîrsta respectivă (pe care graficianul Octavian Bour le-a aranjat în alăturatul tablou de familie) şi, uneori, de fotografiile sau desenele jucăriilor respective. 

Cum era de aşteptat, a ieşit o mică antologie plină de nostalgie, poezie şi umor în care fetele scriu, mai toate, despre păpuşile lor – marca „Arădeanca“ fiind, de departe, vedeta anchetei (Simona Sora, Simona Popescu, Svetlana Cârstean, Ruxandra Cesereanu); dar şi despre ursuleţii (Dora Pavel, Simona Popescu, Corina Sabău, Moni Stănilă, Ruxandra Cesereanu), maimuţele şi pisicile de pluş (Veronica D. Niculescu şi Andra Rotaru); în timp ce băieţii au jucării mai variate (dar şi păpuşi sau ursuleţi, aşa cum se confesează T.O. Bobe sau Călin-Andrei Mihăilescu). 

Nu toţi copiii însă au avut parte de jucării cînd erau mici („apoi, din tot felul de motive, n-am mai avut nici o jucărie niciodată“, scrie Ioana Nicolaie, într-unul dintre cele mai bune răspunsuri din anchetă, un crochiu de povestire pe care ar merita s-o transforme cîndva într-o ficţiune mai mare) sau şi le-au construit singuri („grandios creşteau din nimic jucăriile improvizate“ – Moni Stănilă) sau nu-şi amintesc nici una („n-am amintiri prea multe sau prea clare din prima copilărie şi nici jucărie cu care să mă văd în braţe la vîrsta aceea“ – Radu Pavel Gheo; „n-am avut jucării fiindcă n-am fost în stare să am; n-am ştiu să văd jucăriile, deşi ele cu siguranţă au existat“ – Radu Vancu; „jucăriile mele preferate au fost mereu cele împachetate, nedescrise, imaginare şi imaginate, parte dintr-o lume mereu construibilă şi mereu luată de la capăt“ – Cosana Nicolae Eram; „fără jucării; nici o jucărie nu ar fi fost în stare să se impună şi să se ridice deasupra lumii în care trăiam“ – Svetlana Cârstean), spre deosebire de alţii care au avut foarte multe („am avut toate jucăriile – aproape toate genurile de jucării din comunism“ – Simona Popescu; „am avut o mulţime de jucării mecanice din China“ – Carmen-Francesca Banciu). 

Despre păpuşile „Arădeanca“ face Simona Sora o foarte bună observaţie: „Vechea fabrică de jucării umplea Ardealul de păpuşi: la fiecare doi ani apăreau cîteva figuri noi în braţele tuturor copilelor ardelence, aşa încît idealul lor de frumuseţe fizionomică se schimba periodic. În anii ’70, cînd ieşise păpuşa blondă cu părul lung, toate canoanele de frumuseţe explodaseră: pe o rază de cîteva sute de kilometri toate fetiţele pînă în 12 ani îşi doreau să fie blonde cu părul lung, iar pentru asta îşi turnau în cap apă oxigenată sau împrumutau perucile mamelor lor, şi ele în mare vogă.“ Două informaţii utile despre păpuşile „Arădeanca“ vin de la Simona Popescu, care evocă băieţii-păpuşă („Ciobănaşul – păpuşă mare, cu haine frumos croite şi pantaloni detaşabili; cred că era singurul băiat din colecţia de păpuşi «Arădeanca»; apoi au apărut Coşarul şi Ştrengarul“), dar şi păpuşa de culoare („singura păpuşă care m-a interesat cu adevărat pe vremea aceea şi care era negresă, făcută tot de «Arădeanca», şi care avea un nume românesc, poate Nicoleta“). 

(Tot în paranteză fie spus, de cîteva ori sînt menţionate mici colecţii, aşa că ar fi recomandabil ca revista

să iniţieze cîndva şi o anchetă despre colecţiile copilăriei – „în clasele primare, colecţionam hîrtii de gumă de mestecat, de bomboane şi de ciocolată“ – Cosana Nicolae Eram). 

Cum spuneam, băieţii au avut jucării mai variate, cele mai multe fiind arme de foc: pistoale de lemn (Andrei Codrescu), injectoare, ţevi de plastic pentru cornete, mitraliere din ţeavă (Ştefan Manasia), puşti şi pistoale cu ventuze, pistoale cu bile de ping-pong, pistoale mitralieră cu tambur „imitaţie a celor sovietice din cel de-al doilea război“ (Romulus Bucur), puşti cu lunetă (Tudor Creţu), dar şi

-uri (Doru Pop), hidroavioane de plastic (Ştefan Manasia), indieni, cowboy sau soldăţei de plastic (Ştefan Manasia, Răzvan Ţupa). 

Cîţiva scriitori reproduc fragmente din cărţi deja publicate: Corin Braga –

(Polirom, 2012), Doru Pop –

(Cartea Românească, 2013) sau Carmen-Francesca Banciu –

(Rotbuch Verlag, 2009), Şerban Foarţă –

(Cartier, 2010); astfel că, pentru final, reproduc şi eu un fragment din fragmentul lui Doru Pop:

„Am urît toate jocurile din Epoca de aur.

pentru că piesele se stricau şi nu găseai altele de înlocuit… Jocul avea nişte reguli atît de complicate, încît nimeni nu le înţelegea... Uram în special

, pentru că fraţii se supărau mereu, mai ales cînd dădeau cu zarurile. Uram

pentru că imita viaţa, şi uram cărţile de joc

, pentru că trebuia să împerechezi mereu pe cineva, chiar dacă, după mutre, personajele puteau fi împerecheate mai bine pe bază de afinităţi emoţionale, decît pe criterii etnice. Dacă mai vrei să ştii ce uram cel mai mult dintre toate, atunci cel mai mult am urît jocul

. Tot din cauza regulilor? Nu, pentru că regulile jocului erau absurde! Dacă te prindea moşul, ieşeai din joc, mereu dădeai de cîte o vulpe vicleană, mereu stăteai ture, erai tot timpul în aşteptare. Cea mai enervantă era

ştiu, ce nume e şi ăla, pentru că din cauza ei nu ajungeai niciodată la comoară. De aceea mi-am făcut propriul joc, copiat din

, din colecţia romanelor lui Jules Verne. Jocul se numea

şi l-am pictat pe un carton imens, decupat rotund, cu toate cele 63 de căsuţe individualizate perfect, cu simbolurile reproduse din seria

şi cu un set complet de cărţi de joc, special realizate, cu ilustraţii veridice pentru Moarte, Fîntînă sau Închisoare. Mă făcuse atît de popular printre colegi, încît jocul rămînea început şi după ore în spatele clasei şi nimeni nu se atingea de el. Eram mereu şase jucători, iar jocul se desfăşura atît pe tabla rotundă, cît şi în viaţa reală…“ 

Pagina de autor a lui Marius Chivu aici.

999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.

Adevarul.ro

image
„Secretul japonez pentru o viață lungă și fericită“. Cei mai longevivi oameni au aceste două trăsături de personalitate
Cei mai mulți centenari au trăsături de personalitate similare, care contribuie la creșterea duratei de viață, potrivit unui studiu.
image
Cum s-a transformat satul Viscri sub influența Regelui Charles. Localnic: „Era sărăcie mare” FOTO
Potrivit localnicilor, înainte de venirea lui Charles, la Viscri era „mare sărăcie”. Acum sunt multe pensiuni, puncte Gastro Local, afaceri, astfel că fiecare familie are măcar un angajat
image
Ce l-a ruinat pe Irinel Columbeanu și care a fost începutul sfârșitului: „A generat tocarea întregii mele averi”
Fostul miliardar de la Izvorani nu s-a sfiit să vorbească în ultimii ani despre declinul său. Irinel Columbeanu a povestit deschis despre ce l-a ruinat și cum a ajuns să piardă toată averea pe care a deținut-o.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.