„N-am vrut să merg pe cărări bătute“
De ce un documentar despre evreii din România?
Chiar dacă poate părea naiv, din curiozitate. E de ajuns să răscoleşti un pic în această temă şi povestea te trage ca un vortex din care nu mai ieşi. Fiecare familie de evrei are o poveste care se poate transforma într-un film palpitant.
Aliyah Dada
Documentarea a fost, într-adevăr, laborioasă şi pentru că am ales să o fac de una singură. N-am vrut să merg pe cărări bătute, am vrut să descopăr personaje noi, ale căror poveşti de viaţă să ilustreze cele mai importante şi mai relevante episoade istorice. M-au ghidat, însă, numeroase studii şi publicaţii, şi m-a intrigat faptul că arhivele româneşti sînt destul de sărace în a ilustra trecerea evreilor prin istoria României. Mă refer mai mult la filme sau la fotografii. Asta a fost cel mai greu, dar m-a şi motivat să răscolesc timp de cinci ani în arhivele din România, Marea Britanie, pînă în cele mai ascunse sate din Israel.
Am avut senzaţia că povestea evreilor cumpăraţi seamănă pe undeva cu cea a saşilor (din documentarul lui Răzvan Georgescu). Pot face puţină lumină documentarele cu asemenea subiecte?
Ştiam destul de puţin despre vînzarea saşilor, pînă la vizionarea filmului lui Răzvan Georgescu. E posibil ca această acţiune de tranzacţionare a saşilor să fi copiat modelul celei a evreilor. Eu am fost destul de norocoasă, la momentul în care mă pregăteam să închei filmul, a fost desecretizat la CNSAS dosarul „Dunărea“, care conţinea informaţii despre întîlnirile dintre Henry Jakober şi generalul de securitate Marcu, cei care negociau acordarea vizelor de ieşire din ţară cetăţenilor români evrei. Cred că astfel de documentare, conduse cu grijă, pot face lumină în găurile negre ale istoriei recente.
Aliyah Dada.
a consemnat Ana Maria SANDU
