„Merg pentru cădere din cere cu paraşuta“

Publicat în Dilema Veche nr. 577 din 5-11 martie 2015
„Merg pentru cădere din cere cu paraşuta“ jpeg

Am locuit aproape cinci ani lîngă o bază militară coreeană. La început, nici nu am ştiut. Se spunea vag printre colegii străinii care locuiau în acelaşi complex de apartamente, situat cumva la ţară şi izolat de aglomerarea urbană propriu-zisă a oraşului satelit seulez Yongin, cum că fusese construit mai ales pentru ofiţeri şi familiile lor. Într-o ţară precum Coreea de Sud, lucrul acesta nu mi s-a părut ieşit din comun, dar nici nu i-am ataşat o importanţă specială. 

În fiecare dimineaţă, soldaţii făceau ce face un soldat dimineaţa, cred – nu am făcut armata şi am fugit de ea cît am putut: mărşăluiau şi cîntau. Deşi nu puteai să vezi de la cine vin sunetele, se puteau auzi, însă, cu claritate. Limpede se vedea altceva, ori de cîte ori afară era senin. Un Zeppelin, sau chiar două, mari, aproape ireale, se ridicau alb-aurii, dimineţile. La 6,30 se cînta imnul coreean, după ce mai înainte o trompetă suna deşteptarea, iar începînd de pe la 8 începeau să se ridice. Şi din ele începeau să sară, unul cîte unul, soldaţii. Paraşutele lor, albe sau negre, arareori în culori, începeau să se desfacă asemenea unor picături din ce în ce mai mari, în timp ce mă aşezam pe parchet, în faţa peretelui de geam care dădea înspre munte şi bază, să-mi beau cafeaua de dimineaţă şi să mă bucur de verdele munţilor. În primele zile, simţeam prezenţa militară într-un fel prea de tot prezent, eram obişnuit ca muntele coreean să fie populat de altceva, de oameni care merg la sfîrşit de săptămînă cu familiile sau în cluburi montaniarde, muntele de plăcere şi meditaţie. Cu timpul, începusem să mă obişnuiesc cu ele, şi le priveam fără nici un fel de încărcătură militară, pur şi simplu ca pe un tablou, de la distanţă. Nici această imagine nu avea să rămînă doar o imagine.

Înainte să ajung în Coreea, primul lucru asupra căruia mi se atrăgea atenţia era situaţia de securitate instabilă a peninsulei. Nici eu nu eram de tot liniştit, dar cum voiam atît de tare în acel moment să părăsesc România, posibilitatea ameninţării locuirii într-o zonă cu un risc geopolitic ridicat era mult împinsă în spate. Prezenţa armatei americane şi, mai ales, ameninţarea constantă a Nordului păstrau însă o umbră militară inevitabilă. Şi totuşi… 

Împrejurările, viaţa şi ritmurile ei citadine coreene m-au făcut să am unele întîlniri cu cîţiva americani detaşaţi în Coreea. Nu i-aş numi soldaţi din prima. Se înrolaseră în armată, deşi nu o afirmau explicit întotdeauna, din cauze socio-economice. Pentru mulţi, armata era cea mai la îndemînă ocazie pentru a-şi continua studiile. Ştiau că au de mers oriunde îi va trimite comandamentul central, unii aveau deja duble stagii în Afganistan sau Irak, sau plecau din Coreea într-un post mai neproblematic, ca o gratificare, în Germania sau Italia. Cînd nu participau la exerciţii militare de amploare, ieşeau seara în cartierul Itaewon şi se comportau ca orice alt expat, în timpul liber, în Coreea. Singurul indiciu că erau soldaţi era dat de patrula militară americano-coreeană care făcea ronduri seară de seară prin pub-urile locale, interogînd vreo şăpcuţă hip-hop sau vreo frizură

Unii mai cauzau probleme, unele grave, dezavuate, la cel mai mic semn de dezordine, de o stîngă locală foarte vocală. 

Toţi băieţii coreeni fac armata doi ani. Dacă provin din familii monoparentale sau în alte situaţii speciale, sînt scutiţi de serviciul militar propriu-zis, fiindu-le atribuit un serviciu în folosul comunităţii, de obicei în spitale sau în folosul persoanelor nevoiaşe. În armată merg şi toate vedetele locale, indiferent de cît de mare le este succesul. Serviciul lor militar, în ţara

, e ca un serial pop. „Oare ce o fi mai făcînd Rain (Bi) azi? L-or fi tuns? Cum arată fără plete?“, se întrebau fanele în seriale de comentarii online. Am cunoscut o singură vedetă pop coreeană în serviciu militar, tenor, pe durata serviciului, în corul armatei. În conversaţia cu necoreenii prezenţi la eveniment, era foarte deschis, se plîngea că armata îi cam foloseşte imaginea şi că nu e plătit pe cît ar trebui, dar că, deh, înţelege.

Studenţii coreenii pot alege să meargă în armată oricînd în primii doi ani de facultate. Înainte de a pleca, băieţii organizează un fel de petrecere, „Ia-ţi, băiete, ziua bună“, cu colegii mai mari care au trecut prin asta. Şi au prin ce trece. În 2010, nord-coreenii au bombardat o insulă în sud, au scufundat o navă, deşi nu au recunoscut. Se strîng într-un loc, închiriază de obicei o cabană şi petrec de ducă. După ce se întorc din armată nu ai cum să nu remarci schimbarea. Din băieţii-

care erau înainte, se întorc toţi ceva mai gravi, dar cu o ambiţie şi mai mare de a-şi termina studiile cu bine sau de a cunoaşte lumea din afara Coreei. Merg în afară, călătoresc, îşi completează studiile prin burse sau plătindu-şi-le. Sînt foarte îngrijoraţi că au rămas în urmă faţă de colegii lor şi adeseori repetă unele cursuri din primii anii, deşi le absolviseră în prealabil cu note bune. În campus, după sistemul american ROTC, unii studenţi fac universitatea în armată şi devin ofiţeri, după un proces de selecţie destul de riguros. După terminarea stagiului propriu-zis, sînt obligaţi să participe la exerciţii periodice, pe care le tratează, cu cîteva seri înainte, printr-o doză masivă de voie-bună între foştii recruţi. 

La un moment dat, am primit un e-mail de la unul dintre studenţi. În e-mail spunea, printre saluturile politicoase, aşa: „În vinerea trecută, merg la SWTG, e lîngă casa dumneavoastră. Merg pentru cădere din cere (…?) cu paraşuta. Ştiţi, în fiecare merg la acolo, pot să văd casa dumneavoastră. (…) Scuzaţi-mă;;;; pot să amintesc bine limba română, dar scriu harnic“. 

Acest articol nu e, nici pe departe, o pledoarie pentru vreun soi de militarism. Nu mi-aş fi permis niciodată, însă, să-i întreb pe studenţii mei despre motivaţiile şi gîndurile lor legate de armată. În Coreea, pur şi simplu, aşa este. 

999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.

Adevarul.ro

image
Incident neobișnuit cu artistul Al Bano într-un avion: „Zbor de 60 de ani și nu mi s-a întâmplat niciodată"
Legenda muzicii italiene a avut parte de un incident neobișnuit într-un avion care l-a dus la Zagreb. Artistul susține că i s-a refuzat accesul la toaletă, deși este operat de prostată și avea nevoie să meargă la baie.
image
Biden s-a prăbușit pe scenă după ceremonia la care participa | VIDEO
Șeful statului s-a împiedicat și a căzut în genunchi după ce a terminat de oferit diplomele. Mebri ai forțelor aeriene americane l-au ajutat să se ridice.
image
Superstiții de Rusalii: ce e interzis să faci cu desăvârșire. Cum sunt pedepsiți cei care nesocotesc marea sărbătoare
În acest an, Rusaliile sunt celebrate pe 4 iunie și pe 5 iunie. Este ultima sărbătoare oficială a sezonului pascal ortodox și este prăznuită în fiecare an duminica, fix la 50 de zile după Paște. Rusaliile celebrează coborârea Sfântului Duh asupra ucenicilor lui Iisus din Nazaret.

HIstoria.ro

image
George Gershwin și visul american
George Gershwin (1898-1937) a marcat scena americană la începutul secolului XX.
image
De ce se urau de moarte Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş. Duşmănia lor apare într-un document de la Vatican!
Vlad Ţepeş, domn al Munteniei în trei rânduri, şi Ştefan cel Mare, voievodul care a condus Moldova timp de aproape jumătate de secol, au avut relaţii sinuoase, în funcţie de conjunctura politică a vremii şi de interesele administrative.
image
Château La Coste, în Provence: ce descoperire!
Ce e, până la urmă, Château La Coste? Un spaţiu magic, construit în jurul unei îndeletniciri cu tradiţie: facerea vinului.