La zi în cultură

Spectatorii sînt clienţi, dar, odată cu schimbarea paradigmei, ei devin cetăţeni şi trebuie să se exprime şi să decidă în legătură cu problemele cetăţii. Spectacolul creează astfel forumul pentru dezbateri, în care prezenţa şi participarea sînt cuantificate după anumite criterii, ale jocului.

Caut cu precădere latura poetică a teatrului, nu merg la spectacole pentru a vedea viața, acea viață pe care o pot găsi peste tot în afara teatrului.

Thyeste și Atreu sînt doi frați gemeni ce își dispută regatul Argos. Pentru a se răzbuna pe fratele său Thyeste, care i-a furat lîna de aur, simbol al puterii regale, cu ajutorul soției sale, Eropa, Atreu îi omoară copiii și îi servește, la un ospăț așa-zis de împăcare, nefericitului tată ce îi îngurgitează ignorînd crima. Thyeste va fi mai tîrziu tatăl lui Egist, iar Atreu va mai avea doi fii, Agamemnon și Menelaos – iată-ne așadar instalați la originea teribilei povești

Spectatorului nu i se mai impune imobilitatea, ci, ca în marile epoci teatrale, elisabetană sau orientală, el poate ieşi, reveni, urca pe scenă. Dar, astfel, spectacolul, prin această alternanţă între interior şi exterior al sălii, introduce o relaţie cu arta proprie tinerelor generaţii, relaţie întemeiată nu pe continuitate, ci pe discontinuitate. Timpul îşi pierde identitatea tocmai pentru că este un timp dislocat, cînd supus scenei, cînd autonom, la dispoziţia spectatorului.

„E straniu să vezi cum cei mai hotărîți tirani respectă vag formalitățile, ca și cum ar vrea să dea impresia că nu forțează procedurile, în timp ce calcă în picioare toate uzanțele.“ Cum a fost posibil Holocaustul? Așa.

Istoriografia de tipul „Noi, buricul pămîntului“, destul de răspîndită şi în România, are un cusur. Cînd mai apare încă un buric al pămîntului, adepții ei intră în panică. E şi normal, fiinţa cu două burice e o anomalie. Suplimentar, în acest caz impactul e agravat

Maria by Callas, filmul documentar regizat de Tom Volf, include imagini și fotografii rare din arhiva personală a artistei, înregistrări live, scrisori și confesiuni povestite chiar de soprană, prin vocea actriței Fanny Ardant. Femeia Maria își dorea o viață

Din turneul de promovare a lui Lanterns a reieșit un Son Lux cu trei muzicieni în componență, lui Ryan Lott alăturîndu-i-se Rafiq Bhatia (chitară) și Ian Chang (tobe), și un album nou, Bones, compus și produs în această formulă.

Catinca Drăgănescu imaginează un univers robotizat şi tehnologizat, în care umanoizii cu profunzimea unor Barbie şi Ken (actorii funcţionează bine într-o coregrafie dinamică ce redă multiplicarea depersonalizării), nişte stereotipuri de gen cu personalitatea jucăriilor sexuale, duc o existenţă monotonă, uniformizată, pe care nu o percep ca atare, căci simţul realităţii le-a fost atrofiat de drogul zilnic. O lume de nenumăraţi Sophia (robotul umanoid) pe dos, adică oameni robotizaţi, menţinuţi în

91% din francezi sînt cititori, arată un studiu recent publicat de Centrul Național al Cărții. Tirajele sînt în ușoară scădere, însă numărul de cărți cumpărate e în creștere. Mai ales cititorii „mari“ (care citesc mai mult de 15 cărți pe an) contribuie la această creștere.

Mixul între locul de desfășurare al festivalului, adică o zonă izolată, sălbatică și de o frumusețe aparte, atmosfera intimă și foarte relaxată din timpul festivalului, dar cu o organizare profesionistă, cu o producție complexă și cu multe elemente de confort pentru participanți, cum nu știu să mai ofere un alt festival din România astfel poziționat – acesta cred că e punctul forte al festivalului. Un alt element esențial și diferențiator îl consider reprezentat de programul artistic dedicat exc

N-aţi citit o carte mai amuzantă şi totodată mai terifiantă despre China! Zece eseuri confesive, fiecare pornind de la cîte un cuvînt/concept, care alcătuiesc o imagine cuprinzătoare a mentalului colectiv chinez modelat/alienat de diversele „reforme“ comunisto-capitaliste. Cele zece cuvinte alese (popor, conducător, lectură, scris, lu xun, decalaj, revoluţie, firul ierbii, imitaţie, cacealma) şi structura compozită îi oferă prozatorului Yu Hua o modalitate de a-şi organiza

Nu există în poezia românească (relativ) recentă prea multe experimente comparabile cu acest Submarin iertat. Îmi vin în minte, la o primă strigare, Amintirile semnate de Ivănescu, Dimov și Florin Pucă (ultimul, ca ilustrator), cele două volume colective optzeciste, Aer cu diamante și Cinci și, poate, încă vreo două sau trei, apărute după 1990.

Pérez Biscayart, așa cum a demonstrat-o în 120 battements par minute, e poate cel mai înzestrat actor francez al momentului; dar nu prea are ce să facă, ținînd cont că poartă o mască pe față.

Barabás Lörinc este un export valoros al jazz-ului maghiar, însă pînă acum a fost exportat mai mult pe sub mînă, prin economia subterană a muzicii. Noul său cvartet l-ar putea propulsa drept un nume care să concureze curînd cu Molvær. Stilul practicat nu e chiar din aceeaşi familie

Cu Gigi Căciuleanu a fost o experienţă foarte intensă. Pe Gigi l-am văzut în 2007 la emisiunea Garantat 100%. Era singur în emisiune şi a dansat ceva. Eu eram în căutări legate de dans şi mi s-a părut interesantă abordarea lui, calitatea mişcării

E, într-adevăr, un restart? E chiar un premiu atît de „altfel“? Pe lista lungă a nominalizaţilor apar cîţiva autori deja foarte cunoscuţi şi despre care se tot spune că s-ar afla în vizorul comitetului Nobel (cum ar fi Ngugi wa Thiong’o, Amos Oz, H

„Are scrierea literaturii vreun scop?“, întreabă Robert Șerban. „Literatura ne face mai nesiguri pe noi înșine, deci mai toleranți“, răspunde frumos Bogdan Crețu, într-un moment al istoriei în care intoleranța de orice natură se manifestă zgomotos pe întreaga planetă.

Nicole Krauss a reușit de minune să dea naștere unor voci atît de stranii, unei atmosfere ireale, unor scene atît de crude și să se retragă practic din propria viață pentru a lăsa în urma ei doar text, încît pot spune fără îndoială că ce a vrut i-a reușit cu prisosință.

O poveste de dragoste siciliană a deschis secțiunea Semaine de la Critique în 2017, la Cannes, și a cîștigat premiul David di Donatello pentru Cel mai bun scenariu adaptat

Pe Stranger Fruit, noul album Zeal & Ardor, sigiliul rămîne, dar Smalls dispare, pentru a face loc unei coperți monocrome sub care stă un album mai coeziv, mai rotund și mai heavy decît anteriorul. Gagneux nu renunță la obsesia misticismului

Ana Cucu-Popescu reprezintă o poveste de succes. Şi-a găsit confortul, nu doar în propria piele, ci și în raport cu presiunea socială de a se adapta standardelor. Nu i-a fost uşor, dar a obţinut liniştea pe care altfel nu ar fi avut-o. Body of Defiance este povestea unui corp care îşi afirmă identitatea în contra şi în ciuda tiparului social. Şi are cîştig de cauză.

Aici, în inima Provenţei, în această lună iulie, simt ce forţă culturală este Europa şi cîtă unitate îi dau artiştii. Păcat că oamenii politici încearcă uneori să distrugă ceea ce Europa a construit deja prin cultură: o inconfundabilă identitate creativă.

Manifesta 12 se transformă într-un eseu urban, un studiu atent al oraşului, al complexităţii lui. Artiştii „încearcă să refacă vechi legături între Palermo, Mediterana şi Europa“ – declară entuziasmat primarul oraşului, il sindaco Leoluca Orlando. Palermo e oraşul care s-a schimbat cel mai mult din punct de vedere cultural în Europa ultimilor 40 de ani, ne spune tot el.

Cînd Bogdan Varvari va înceta să-şi mai gîndească proza cu cap de filozof va scrie impecabil. Pînă atunci, în ciuda stîngăciilor, cartea sa a contribuit la un an editorial grozav pentru proza scurtă românească. O recomand.

Cartea lui Teodor Dună este, cred, o carte de răscruce în scrisul autorului. O carte cu multiple posibilități interpretative, iar exercițiile de hermeneutică se încadrează perfect în lumea lui Kirilă, o lume dominată de ambivalența moarte-fericire.

Procesul, care se pregătește să intre în cinematografe, poate să treacă drept cel mai stimulativ intelectual – o experiență care nu menajează spectatorul comod, obligat pe parcursul filmului să reconfigureze, iar și iar, datele problemei.

Cîndva, de mult, norvegianul Thor Heyerdhal făcea un pariu că poate ajunge în insulele Polineziei pe o plută. Albumul de faţă, care aduce laolaltă Norvegia, Caraibele şi euro-clubbing-ul, pare să fie mai mult rezultatul unui astfel de pariu decît un material construit după logici muzicale consacrate.

Spectacolul arădean Oraşul nostru vine cu o formulă interesantă de adaptare a unui text. Piesa dramaturgului american Thornton Wilder, pentru care acesta a primit Premiul Pulitzer în 1938, Oraşul nostru este o docuficţiune, o reconstituire analitică a biografiilor unor personaje şi a istoriei unui oraş, toate imaginare (după indicaţiile topografice din didascalii, se pare că sursa de inspiraţie ar fi Massachusetts).

Faptul că ai dosar îți dă senzația că ești important“ – realizează ea, amuzată. Dar cîți s-au amuzat pe această temă? Apoi amintește că o anumită dedublare a identității este proprie și antropologului pe teren.

Unde îmi e „locul“? Fără răspuns, indecis, îi resimt absenţa. Dar nu încetez să-l caut.

Abrams îl include pe Cărtărescu în categoria „autorilor arhitectonici“, acei autori „intens preocupați de structura generală a producției lor literare, care nu lasă nimic la voia întîmplării“.

Nu i-am înţeles niciodată uşor pe cei ce nu voiau să îşi vadă dosarul de Securitate şi pe cei ce şi-l publicau. Primii spun că nu doresc să rişte să îşi vadă buni prieteni sau rude în postura de turnători.

Din dorința de a-l umaniza cu orice chip pe Escobar, Aranoa îi împrumută lui Javier Bardem o abordare caricaturală, voalat sarcastică și la limita grotescului, a personajului său, gustată însă de public, ca dovadă cifrele de box-office

Înainte de a începe să scrii, gîndeşte-te. De regulă, gînditul e un proces atît de obositor de plicticos, încît nu vei reuşi să-l duci pînă la capăt şi te vei bucura să rămîi (devii) un cetăţean folositor societăţii; 5) nu uita că viaţa e absurdă, aşadar e normal să te apuci de scris.

În 2016, I, Gemini era o operă surprinzătoare, care se afilia instantaneu unei tradiții pop britanice ce ar putea să înceapă cu un alt copil-minune numit Kate Bush și să ajungă, prin volute nu chiar atît de complicate, la Mica Levi. Barocă și adeseori tranchilizantă, muzica adolescentelor Rosa Walton și Jenny Holling-worth se rostogolea impecabil

Recenta premieră de la Macaz Teatru Coop, Tabu, este un documentar minim ficţionalizat despre viaţa lucrătoarelor sexuale. Tema surprinde prin abordare, iar regizorul David Schwartz, prin modul în care o teatralizează.

Nu ştim cine-i autorul celor O mie şi una de nopţi, ştim sigur că nu Homer a scris Iliada şi Odiseea, el doar le-a cules şi le-a cîntat. În timpurile noastre se vorbeşte foarte mult despre numele scriitorilor şi scriitorii se cred foarte importanţi

Un scriitor american mediocru, părăsit de soție, pleacă la Paris însoțit de noua lui iubită, o femeie mai în vîrstă decît el, pentru a-și întîlni editorul și traducătoarea francezi.

Se împlinesc astăzi, 28 iunie, 135 de ani de la momentul cînd, în urma unei crize nervoase, Eminescu a fost internat în sanatoriul doctorului Suțu din strada Plantelor.

Mundruczó nu ascunde faptul că filmul e cît se poate de demonstrativ: chiar și titlul său face referire la satelitul planetei Jupiter, Europa.