Arhive sonore

Publicat în Dilema Veche nr. 751 din 12-18 iulie 2018
Arhive sonore jpeg

● Orașul nostru, adaptare după textul lui Thornton Wilder, regia: Cristian Ban, scenografia: Cristina Milea, lumini: Lucian Moga. Cu: Ioan Peter, Alex Mărgineanu, Cecilia Lucanu-Donat, Angela Petrean-Varjasi, Ştefan Statnic, Dorina Darie-Peter, Roxana Sabău, Robert Pavicstis, Călin Stanciu, Marian Parfeni. Teatrul Clasic „Ioan Slavici“, Arad. 

Prezentat la Bucureşti în cadrul Festivalului Comediei Româneşti festCo (20-27 mai), organizat de Teatrul de Comedie, unde a cîștigat Premiul Juriului, spectacolul arădean Oraşul nostru vine cu o formulă interesantă de adaptare a unui text. Piesa dramaturgului american Thornton Wilder, pentru care acesta a primit Premiul Pulitzer în 1938, Oraşul nostru este o docuficţiune, o reconstituire analitică a biografiilor unor personaje şi a istoriei unui oraş, toate imaginare (după indicaţiile topografice din didascalii, se pare că sursa de inspiraţie ar fi Massachusetts). Istoria unui loc este recuperată astfel prin detaliile ei, din poveştile personale ale locuitorilor, ale căror vieţi, nu tocmai extraordinare, dimpotrivă, sînt exemplare pentru vremurile trăite (1901-1913). Practic, Wilder îi anticipa pe aşa-numiţii experţi ai vieţii cotidiene (persoane care îşi performează propria poveste reală, se autoimpersonează), doar că în forma ficţională (o variantă de mocumentar). Reconstituirea se face la vedere, personajul principal este „regizorul“ spectacolului, care prezintă atît procesul de „documentare“, cît şi modul de lucru. Ficţionalizarea se prelungeşte astfel metateatral, de la subiectul spectacolului la comentariile asupra acestuia. Reconstituirea este, de asemenea, demonstrativă: în text se precizează că actorii recuperează situaţii, fapte, personaje într-un spaţiu gol, fără recuzită sau artificii teatrale de orice fel. Trebuie să recunoaştem că, pentru anul 1937, piesa lui Thornton Wilder era avangardistă.

Regizorul Cristian Ban porneşte de la acest material în scrierea unui scenariu adaptat la România. Pentru asta, altoieşte elemente reale pe scheletul ficţional. Astfel, oraşul capătă identitate, este Arad, unde trăieşte o comunitate multietnică. Timpul reconstituit traversează un secol convulsiv, marcînd momente importante în istoria reală a Aradului: epoca în care oraşul a făcut parte din Austro-Ungaria, integrarea în România, al Doilea Război Mondial şi instaurarea regimului comunist, perioada postcomunistă. De asemenea, unul dintre personaje are la bază un caracter real: Margareta Braun este moştenitoarea Casei de modă Fortuna şi – detaliu nu doar picant, cît mai ales relevant pentru progresul vremurilor – prima femeie care a condus un automobil în Arad (expresie a puterii financiare, dar şi semn al emancipării feminine). Biografia Margaretei Braun este un construct de elemente reale – recuperate de echipa artistică prin documentare în arhivele oraşului, parte din aceste documente, precum fotografiile, fiind integrate în spectacol – şi ficţionale, ilustrativ pentru contextul istoric al epocilor pe care ea le traversează.

De altfel, compoziţia etnică a oraşului este una dintre paradigmele puse de regizor, în special în prima parte a spectacolului, cea care recuperează un Arad oarecum mitic (perioada austro-ungară), în care funcţiona eclectismul cultural, cu români, unguri, nemţi, evrei, romi trăind împreună, fiecare cu specificul şi cu locul său în societate (desigur, o societate clasistă, dar conform viziunii din spectacol, nonconflictuală). Prin cîteva personaje de etnii diferite se recuperează o întreagă ţesătură socială, care se modifică în funcţie de contextul politic, de graniţe şi războaie. Poveştile cotidiene sînt structurate în mai multe episoade care explorează momentele esenţiale din viaţa unui om, precum căsătoria sau moartea. Fiică a unui medic (Ştefan Statnic) şi a unei casnice (Angela Petrean-Varjasi), Margareta (Cecilia Lucanu-Donat) se căsătoreşte cu Eugen (Alex Mărgineanu), fiul unei croitorese scăpătate (Dorina Darie-Peter). Din universul lor cotidian fac parte cîrciumarul (Călin Stanciu) şi lăptarii (Roxana Sabău şi Robert Pavicsits). Ei toţi sînt în egală măsură personajele, actorii care interpretează personajele în spectacolul regizorului (Ioan Peter) – care este şi un fel de maestru de ceremonii (funcţie mai puţin dezvoltată în show-ul arădean) – şi actorii din spectacolul propriu-zis. Sînt trei ipostaze performative care există simultan.

rosencrantz foto laurian popa 2 jpg jpeg

Pentru protagonişti, Cristian Ban alege o funcţie ilustrativă, ei sînt doar parţial caractere psihologice, fără a se împlini, fiind mai degrabă impersonări demonstrative ale unor tipologii reale. O notă distinctă face Robert Pavicsits, care conturează un personaj viu, suculent, un ţăran urbanizat (lăptarul), cu un limbaj colorat, frust, un dialect regional rural mixat din română şi maghiară, ceea ce îi oferă posibilitatea construirii unui caracter (bonom, blînd, chiar moale, pe alocuri hîtru, lăsîndu-se ţinut sub papuc de nevastă etc.). De altfel, revenind la structura multiculturală a Aradului ca paradigmă esenţială în spectacol, trebuie spus că toate personajele au o identitate etnică: doctorul este ungur, ca şi lăptarii, soţia lui e evreică româncă, croitoreasa este nemţoaică etc. Scenografia Cristinei Milea urmează indicaţiile dramaturgului: cîteva elemente de mobilier minimaliste, învestite cu funcţii multiple; clădirile oraşului apar în miniatură, sub forma unor machete de hîrtie, iar costumele sînt de epocă.

Cel mai important element în revizitarea trecutului este însă audio, căci zgomotele cotidianului (cîini, apă curgînd, clinchet de veselă la cină etc.) sînt realizate live, de actorii care rămîn permanent în spaţiul de joc pentru a crea scenografia sonoră. Realizarea acestei naraţiuni audio prin tehnica DIY (do it yourself – actorii manevrează obiecte prin care generează lumina, sunetul etc.), foarte bine executată, este o calitate a spectacolului, căci acest artificiu dramatic – sugerat, de altfel, în textul original – reuşeşte să surprindă pînă la final.

Ar fi fost benefică şi colaborarea cu un dramaturg, care să vitalizeze textul. Oricum, Oraşul nostru rămîne un spectacol încîntător de recuperare a istoriei mici, cotidiene, prin realităţi ficţionalizate. 

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Laurian Popa

999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.

Adevarul.ro

image
„Secretul japonez pentru o viață lungă și fericită“. Cei mai longevivi oameni au aceste două trăsături de personalitate
Cei mai mulți centenari au trăsături de personalitate similare, care contribuie la creșterea duratei de viață, potrivit unui studiu.
image
Halep, prima veste bună după o lungă perioadă: Situația paradoxală cu care se confruntă
Constănțeanca de 31 de ani traversează un sezon trist, per ansamblu.
image
Angajată băgată în comă de patron. Bărbatul a fost arestat. „Ce, vrei să demisionezi?“
Femeia a fost sechestrată și lovită cu un topor în momentul în care a mers la firmă să-și depună demisia. Angajata a ajuns la spital în comă de gradul unu. Soțul acesteia a sunat imediat la 112.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.