⬆
La zi în cultură
Pagina 38
Filamente
Vocea lui Youn Sun Nah a cochetat dintotdeauna cu pop-ul candid, oferind una din cele mai eficiente chei de acces în universul jazz și în portofoliul casei de discuri ACT (o funcție esențială e îndeplinită și de standardele de inginerie sonoră impecabilă garantate de instituția respectivă).
Drame şi formalisme
Este în scriitură un refren biografic pe care Zoltán Balázs îl exploatează în spectacolul de la Odeon printr-o abordare constructivistă.
„Filarmonica «George Enescu» ar trebui să fie o forță muzicală internațională“ – interviu cu Christian BADEA
Dorința și speranța mea sînt să ne concentrăm eforturile în aceeași direcție, aceea de a face ca Filarmonica să devină o forță muzicală internațională. România merită să aibă cel puțin două instituții de valoare comparabilă cu cele din Europa Occidentală, Filarmonica și Opera, pe măsura talentului marilor muzicieni români precum George Enescu, Dinu Lipatti, Clara Haskil, Constantin Silvestri, Sergiu Celibidache etc.
Un impuls bizar, Charleston, România mea comunistă
● Pentru cine nu a descoperit-o încă pe Lydia Davis, vă recomand cele două volume apărute la Editura Vellant: Un impuls bizar și Defalcare. Aproape nici o amintire (traducere de Luana Schidu). O maestră a detaliului, o proză scurtă de-o naturalețe copleșitoare. Și dacă v-ați întrebat vreodată cît de scurtă poate să fie o povestire, aceasta este o mostră și un posibil răspuns: „Știm că sîntem foarte speciali. Și totuși ne străduim să aflăm în ce fel: în felul ăsta nu, în felul ăstălalt nu, atunci
Berlin. The show must go on?
Nu doar somnul rațiunii, ci și gîndirea-critică-cu-orice-preț poate naște monștri.
„Nimic nu e altfel decît îmi spun simţurile“ – opera lui Mircea Cărtărescu în context universal
Primele texte poetice cunoscute ale lui Cărtărescu datează din 1978, dar traiectoria lui literară oficială a început cu volumul Faruri, vitrine, fotografii (1980). De a lungul anilor va construi o solidă operă poetică ce va atinge în total 783 de pagini, care îl situează în fruntea legendarei „Generații în blugi“. Se mai adaugă unele poeme dispersate și Aer cu diamante, foarte cunoscutul volum publicat împreună de patru poeți tineri, în 1982.
Literatura română în 5 cărţi
Întotdeauna ţi se reproşează nu ce-ai introdus pe listă, ci taman ce ai lăsat pe dinafară.
Terminator lepădînd trandafirii
Ștefan Manasia este poetul cel mai cool al generației sale, un nemilos risipitor de imagini, trăindu-și cu naturalețe amorală generozitatea, neînțelegînd-o. Îmi amintește de Schwarzenegger în Terminator 2, androidul trimis din viitor ca să-l salveze pe copilul șef al unei viitoare revoluții, pe muzică de Guns
Noir, amor, alcool
Savuroasă comedie pop noir în aceeași măsură în care este și o nostalgică dramă romantică, Charleston se plasează undeva la mijloc între două abordări anterioare, diferite, ale registrului absurdului
O lume sintetică
O lume sintetică, o lume-produs/ă de laborator, în care supernatural se citește ca postnatural. În cealaltă lume, cea reală, „Lemonade“, un single lansat de SOPHIE în același an 2014, devenea coloană sonoră pentru o reclamă McDonald’s.
Ura de după dealuri
Bucurie şi fericire arată cum societatea exercită diferite modalităţi de bullying asupra unor categorii sociale. Una dintre formulele de agresiune este procesul prin care victimele sînt făcute invizibile. Căci cine nu „există“ nu poate pretinde drepturi.
Primul Œdipe – un document prețios
Creația lui Œdipe din 1936 la Opéra de Paris a fost transmisă în direct la Radioul românesc prin intermediul unui telefon, fără a fi și înregistrată, chiar în condițiile cele mai primitive. Așa se face că prima mărturie sonoră a operei lui Enescu este cea a concertului de la Salle Pleyel
Etnogeneză şi ţuică, Dovlatov, Discursul ironic şi efectele lui
● Poate că am pierdut în Vintilă Mihăilescu un rubricant al revistei noastre, dar Editura Polirom a cîştigat un autor mai prezent în librării. După ce anul trecut a coordonat volumul De ce este România altfel? Avatarurile excepţionalismului românesc şi a publicat Hotel Ambos Mundos. Scurt eseu de antropologie borgesiană, anul acesta a revenit cu o nouă colecţie de eseuri (unele publicate chiar la noi în revistă) intitulată Etnogeneză şi ţuică. Spicuiesc cîteva titluri: „Dereticatul yen al şosete
Departe de carte
Germanul mediu nu „rezistă“ mai mult de 18 minute fără să-și consulte telefonul inteligent ori tableta. În medie, germanii își consultă telefonul de 88 de ori pe zi.
„De fapt, am rescris cu mîna mea ce gîndise Preda“ – interviu cu regizorul Stere GULEA
În momentul în care tu, ca politician, crezi că numai ce oferi tu ca soluție e tot ce se poate, iar realitatea te contrazice, ar trebui să te gîndești pentru cine faci. Pentru oameni? Pentru societate? Poți mulțumi cîțiva oameni cu cîteva mii de lei, dar e asta spre binele societății? Spre mîinele societății?
Sfîntă obrăznicie, nu mă lăsa!
Ţinea pe piept cartea Cui i-e frică de Virginia Woolf cu ilustraţii de Ion Barbu, colorate strident. Era deschisă la pagina… nu puteam distinge numărul.
Fenomenologia sportului rege
Sportul este sublimarea războiului civil“, spune el într-un ultim capitol în care vorbeşte puţin şi despre partea întunecată a balonului rotund. Şi continuă: „fotbalul oferă o organizare legală a violenţei“, consolidează unui soi de tribalism la nivelul cluburilor, naţionalism la nivelul ţării şi colonialism la nivel continental (cluburile oligarhilor transferă, transformînd în marfă, jucători de culoare), are o natură patriarhală, discriminatorie sexual şi rasial. Simon Critchley nu insistă, da
În dezacord cu vremurile
Dovlatov se mulțumește, în prozele sale, să observe, și nu să glorifice idealurile socialiste, și astfel e constrîns să facă gazetărie.
Înrudit cu șahul
Nik Bärtsch propune un nou set de „module zen funk“, abordare stilistică trepidant-hipnotică ale cărei ingrediente sînt precizia fractalică, reticența și un saxofon incisiv, caracteristici ce trădează originile elvețiene ale proiectului, trimițînd gîndul spre proverbiala breaslă a ceasornicarilor acelor meleaguri.
„În muzică nu e necesar ca vorbele să fie înțelese“ – interviu cu Jófrídur ÁKADÓTTIR aka JFDR
Am fost plecată pentru cîteva zile fără telefon și parcă aș fi avut o revelație. Atunci cînd poți asculta orice vrei oricînd vrei este deopotrivă uluitor și înspăimîntător. Asta înseamnă să consumi muzica. Partea bună este că multă lume încă depune un efort considerabil ca să facă muzică și mă bucur că asta încă n-a dispărut.
Noi, ceilalţi
Cu mult umor şi fără înverşunare, spectacolul Adinei Lazăr arată nu (doar) gîndirea îngustă a unei părţi din populaţie, exacerbarea naţionalismului şi a fanatismului religios pe fondul intoleranţei faţă de persoanele atipice în raport cu tiparul social agreat, ci (şi) eşecul nostru ca naţiune, încă o dată divizată de propria neştiinţă.
PPP: ceva scris, ceva trăit
Așa cum Carlo al doilea din romanul-șantier al lui PPP se lasă penetrat de douăzeci de bărbați îndată ce se transformă în femeie, naratorul lui Trevi se lasă subjugat și „lovit“ de Stăpîna Betti, într-un exercițiu sado-maso c
A apărut Jurnalul lui Denis de Rougemont
■ La Humanitas a apărut Jurnalul lui Denis de Rougemont (două volume, al treilea va apărea spre toamnă). Credea într-o Europă federalizată de singurul liant care poate funcționa cu adevărat între toți europenii: cultura de tip creștin, în care persoana și demnitatea ei este fundamentul, iar principiul subsidiarității îi este constitutiv. După ce îl veți citi pe De Rougemont și veți înțelege de ce Eugène Ionesco îl propunea tinerilor aflați în căutarea unui sens al lumii, mă veți înțelege de ce m
Comedia ratărilor
În timp ce se ascunde de recuperatorul de credite, amărîtul de profesor continuă să cînte la clavicordul din vremea lui Bach ca şi cum în succesiunea de note atinse ar putea atinge mîntuirea.
Chipuri, muze
Fascinată, toată cariera sa, de oamenii simpli, de geografia lor interioară, Varda este un personaj foarte interesant.
Tu, eu și Kanye
„Cred că «ye» este cuvîntul cel mai des folosit în Biblie, iar acolo înseamnă «tu».“
Andrei Șerban despre cea mai recentă carte a lui Radu Paraschivescu
Două mături stau de vorbă este reportajul detaliat al situației prezente a României, așa cum e reflectată de televiziune.
„Vinul de altădată” - o antologie din lirica lui Ion Pillat
● La „Baroque Books & Arts“, adevărat arbitru al eleganței cărților, apare o antologie din lirica lui Ion Pillat, intitulată Vinul de altădată. Cartea, garnisită cu ilustrațiile Mariei Pillat-Brateș, este o încîntare pentru cititorul care mai are gustul limbii poetice frumoase. Poeziile, culese de Monica Pillat și Dana Vasiliu din mai multe volume ale autorului, alcătuiesc o lume în care viziuni alexandrine demne de Kavafis capătă „carnea“ anotimpurilor de prin viile noastre. Nu ratați cartea –
Premiul Iocan pentru proză scurtă
Chestiunea rămîne însă actuală: de ce nu există secțiuni speciale în cadrul marilor premii literare, şi pentru proza scurtă, pusă întotdeauna să concureze, fără șanse reale, cu romanul?
Ironia sorții
Filmul (care a fost finalizat cu ajutor financiar extern) a fost foarte bine primit în Israel – mai puțin de către Miri Regev, ministru al Culturii, adversară declarată a libertății de expresie.
Electro-organic
Eticheta electro-jazz e flagrant abuzată prin părțile noastre de o pleiadă de DJ reușind să-și convingă publicul că e suficient să nu ai voce/versuri ca să te poți prezenta drept jazz.
Festivalul Panait Istrati, Povestea unei pasiuni, Serată cu scrisori
● Anul acesta, Festivalul „Panait Istrati“ are loc la București în perioada 26-27 mai: ateliere pentru copii și adolescenți, expoziție de bandă desenată, sesiune de autografe și concert Balkan Taksim. Programul complet al festivalului poate fi găsit aici http://www.kyralina.ro. (Matei Martin)
Efect pervers
„Nu ai strop de milă“, îi spune un altul. „Ca nici unul dintre voi“, vine răspunsul. „Cum știu că nu ești diavolul?“ „Nu știi.“
Ghid de orientare la TIFF 2018
Clujul nu e atît de mare ca să te poți rătăci ușor prin el dacă n-ai o hartă la îndemînă, dar TIFF-ul, cu evenimentele și proiecțiile lui suprapuse cu tot, îți poate da bătăi de cap serioase. Iată un ghid practic de orientare prin programul bifurcat al celei de-a 17 a ediții, dacă vrei să fii, pe cît posibil, la locul potrivit.
„Dragoste pentru cinema“
TIFF-ul e un spațiu protejat în care se poate petrece orice, în care ești liber să trăiești ce vrei: șoc, groază, îndrăgostire, satisfacții intelectualiste, nostalgii pe care nu ți le-ai recunoaște în alt loc nici în ruptul capului.
„O invitație care nu se refuză“ – interviu cu regizorul Andrei CREȚULESCU
Îmi amintesc un voiaj nocturn interminabil, într-un tren care nu poseda wagon-lits, un oraș, o atmosferă și un festival de care m-am amorezat instantaneu, un party de închidere delirant, într-un Diesel dotat, la acea vreme, cu scaune din cele mai șubrede, urmat de un mic dejun la un restaurant libanez care astăzi nu mai există, unde eu am comandat (oroare!) o ciorbă de văcuță. Și-mi mai amintesc cum Mihai îmi nota febril în program filmele pe care nu aveam voie să le ratez. Tradiția asta s-a păs
Un poet iubit
Iustin Panţa (1964-2001) are parte de o posteritate oarecum consolatoare, dacă există aşa ceva.
Dincolo de șaradă
Deși tradus încă din anii ’90, eseul lui Borges pare a fi căzut în gol, laolaltă cu problematica lui. Nimeni la noi înaintea Flaviei Teoc
Tot acest nou jazz britanic
Alfa Mist n-a apărut pe compilația We Out There, produsă de Brownswood Recordings, label-ul lui Gilles Peterson, care încerca anul acesta să adune crema noului val jazzistic londonez pe un prim disc dintr-o posibilă serie. Dar ar fi putut avea locul lui bine conturat acolo, între numele unei generații pentru care acest gen muzical își redefinește granițele, planînd printre ocheadele evidente la pop și grime, afrobeat, drum ’n’ bass și house, hip-hop și neo-soul. O generație care, foarte probabil
„Micile“ istorii ale Marii Uniri
Scriitura documentată a Mihaelei Michailov este susţinută de regizorul David Schwartz printr-o teatralitate brechtiană, cu actori – naratori/comentatori/moderatori care impersonează personajele la vedere (costumele sînt neutre, negre, cu elemente colorate ce apar şi dispar pentru a marca personajele). Uneori, demonstrativitatea este prea didactică (în special în scenele ficţionalizate, cînd separarea în personaje bune şi rele devine schematică), prea evident subiectivă (de exemplu, caricaturizar
Maraton de poezie, Noapte Albă în District 40, Pădurea. Instrucţiuni de folosire
● Nu ratați, sîmbătă seară, la Biblioteca Centrală Universitară, maratonul de poezie cu: Magda Cârneci, Rita Chirian, Ioana Crăciunescu, Nora Iuga, Ioana Nicolaie, Cătălina Matei, Simona Popescu, Livia Roșca, Andra Rotaru, Cristina Stancu, Dan Coman, Sorin Gherguț, Florin Iaru, Ion Mureșan, Ioan Es. Pop, Bogdan O. Popescu, Octavian Soviany, Adrian Suciu, Eugen Suciu, Robert Șerban. E doar unul dintre evenimentele Festivalului Internațional de Poezie București. Programul complet poate fi găsit la
Caragiale n-a vrut să răspunză – dezvăluirea secretului lui nenea Anghelache
Morala epocii l-a împiedicat să explice despre ce era vorba: „De ce s-o fi omorît Anghelache? Nici eu nu știu“, îi mărturisise lui Zarifopol. Știa, dar nu avea cum.
Au copacii Internet?
Peter Wohlleben este un fel de Steve Irwin al copacilor. Nu veţi găsi un tip mai pasionat şi care să scrie cu mai multă plăcere, pricepere şi pe înţelesul tuturor despre organismele astea formidabile care se dovedesc a fi copacii, de care trăim înconjuraţi fără să ştim mai nimic despre ei.
O familie netradițională și alte animale de soi
Scena mesei luate acasă la Contesa Mavrodaki e absolut fenomenală. Aici se vede cu limpezime că Gerald nu e doar natură, ci și, dacă mi-e îngăduit, cultură: întregul capitol este o parodie spumoasă a primei întîlniri dintre Pip din Marile speranțe și Miss Havisham.
Sufocare
Artistic vorbind, scurtmetrajul Avant que de tout perdre îi rămîne superior (interesantă ar fi fost o proiecție care să le juxtapună) – și probabil că a venit momentul ca Legrand să testeze și alte teme.
Manual de istorie
Dintr-o coincidență, am dat peste albumul lui Roberto Fonseca în aceeași perioadă în care am vizionat și filmul de animație Chico and Rita, despre gloria și veselia scăldate în muzică din Cuba efervescentă a anilor ’50.
Cum a reinventat Robert Lepage cubul Rubik
Ace şi opiu are o structură dramaturgică eterogenă, este un scenariu poetic care mixează trei elemente: povestea de dragoste dintre Juliette Gréco şi Miles Davis, din 1949, vizita lui Jean Cocteau la New York în acelaşi an şi fragmente din scrierile sale Scrisoare către americani şi Opium.
România neîmblînzită oare a reușit să ne destreseze?
Scena efemeridelor ai vrea să nu se mai sfîrșească niciodată și îți lasă impresia că e un foc de artificii, dintre cele mai originale și doar imaginate sau visate. Filmările din cer îți dau senzația că parcă totul este văzut prin ochiul Divinității și că devii dronă/bondar, ca la Paris, unde deja se fac asemenea plimbări, care simulează zborul, pentru a avea panorama orașului observat de sus.
Art Safari, The Attic, Bobby McFerrin
● Dacă vreți să știți care au fost bestseller-urile ultimilor trei decenii în Franța, citiți acest articol. Nu este vorba întotdeauna despre romane. De exemplu, banda desenată Astérix a bătut toate recordurile de vînzări: milioane de exemplare vîndute în cîteva luni de la apariție. (Ana Maria Sandu)
Europa, un cuvînt…
Europa e unică fiindcă a descoperit lumea, nimeni n-a descoperit Europa, a dominat integral părți ale lumii, dar n-a fost niciodată cucerită în integralitatea ei, a influențat cultural radical alte culturi, alte culturi n au influențat-o radical.