Premiul Iocan pentru proză scurtă

Publicat în Dilema Veche nr. 745 din 31 mai - 6 iunie 2018
Premiul Iocan pentru proză scurtă jpeg

„Nu există proză scurtă pentru că nu sînt reviste și premii care s-o stimuleze sau nu există reviste și premii pentru că oricum nu se scrie proză ­scurtă?“ Puneam această întrebare cvasi-retorică acum trei ani, chiar în această rubrică, la apariţia primului număr al revistei trimestriale de proză scurtă Iocan (editată de Vellant). La vremea aceea, nu exista nici un premiu literar, nici un festival, nici un colocviu critic, nici măcar un site dedicat exclusiv genului scurt. Trei ani mai tîrziu, bilanţul revistei Iocan arată impresionant: în cele şase numere au publicat proză scurtă nu mai puţin de 68 de scriitori (dintre care 30 de scriitoare), jumătate dintre aceştia apărînd pentru prima dată într-o revistă tipărită pe hîrtie. După un an editorial 2017 foarte bun pentru proza scurtă (peste 20 de titluri româneşti, noi şi reeditări), tocmai va avea loc prima ediţie a Premiului Iocan, acordat celui mai bun volum de proză scurtă al anului trecut. De la Premiile ASPRO, acordate ultima dată în anul 2004, la noi n-a mai existat nici un alt premiu dedicat exclusiv acestui gen.

Poate nu e o întîmplare faptul că deja cele mai premiate cărţi de ficţiune de anul trecut sînt două volume de proză scurtă: Mandarina de Răzvan Petrescu a primit deja Premiul pentru Proză al revistei Observator cultural şi Premiul Național „Ziarul de Iași“; iar Copilăria lui Kaspar Hauser de Bogdan-Alexandru Stănescu a primit Premiul Radio România Cultural şi Premiul „Nepotu’ lui Thoreau“. Poate că asistăm cu adevărat la un reviriment al prozei scurte şi la o maturizare a juriilor literare de la noi care, iată, îndrăznesc să nu mai dea Cezarul romanului. Poate că tocmai activitatea revistei Iocan a stimulat revenirea genului scurt; în mod cert, prin acordarea acestui premiu (în valoare de o mie de euro), va slăbi şi prejudecata aşa-zisului gen minor.

Chestiunea rămîne însă actuală: de ce nu există secțiuni speciale în cadrul marilor premii literare, şi pentru proza scurtă, pusă întotdeauna să concureze, fără șanse reale, cu romanul? (De ce) premiile literare favorizează tacit romanele, în detrimentul prozei scurte? Dacă lumea literară dă premii poeziei, întrucît consideră că e important să fie recunoscută și promovată, de ce nu se întîmplă același lucru și cu proza scurtă? Aceste întrebări erau formulate acum cîţiva ani chiar în SUA, patria short-stories-urilor, într-un articol scris de Lincoln Michel (redactorul-șef al revistei online electricliterature.com, el însuși autor de proză scurtă, editor de antologii de povestiri),  intitulat Should Literary Awards Do More to Recognise Short Stories?. Lincoln Michel sublinia neconcordanța dintre prestigiul de care se bucură proza scurtă și insuficienta recunoaștere din partea premiilor literare, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care genul scurt nu ajunge să-şi vîndă bine nici măcar vîrfurile („Îi venerăm pe autorii de povestiri, dar publicul nu-i prea citește“). Lincoln Michel pornea discuția de la premiile care adună toată ficțiunea într-o singură categorie: National Book Award, Pulitzer, National Book Critics Circle Award – excepţie făcînd premiile de gen: SF (Hugo și Nebula), fantasy (World Fantasy Award), mystery (Edgars), romance (RITA) sau horror (Bram Stoker și Shirley Jackson) – asta în condițiile în care pentru non-ficțiune există uneori și cîte patru categorii: „Nici unul dintre aceste premii nu are o secțiune separată pentru proza scurtă, în ciuda faptului că e vorba de un cu totul alt gen. În teorie, e drăguț să pui povestirile laolaltă cu romanele, pare că le acorzi aceeași importanță. În realitate însă, volumele de povestiri rareori și cîștigă. În ultimii 15 ani, nici o carte de proză scurtă nu a cîștigat Pulitzer-ul.“ (s.m.) Dar dacă National Book Award s-a mai acordat şi povestirilor (în 2014 pentru Phil Klay cu Redeploymenti, şi imediat în 2015 pentru Adam Johnson cu Fortune Smiles), americanii oricum avînd cel puţin trei premii prestigioase dedicate genului scurt (The Story Prize, O. Henry Prize şi The Pushcart Prize), la noi Premiul Iocan vine să echilibreze balanţa genurilor după un deceniu şi jumătate de favoritism romanesc.

Care sînt cele cinci cărţi nominalizate de editorii revistei Iocan? Iată-le, în ordinea alfabetică a numelui autorilor.

Misterul maşinuţelor chinezeşti (Polirom) de Florin Irimia (n. 1976): patruzeci de proze/secvenţe confesive şi introspective ale (cele mai multe) aceluiaşi bărbat ajuns la vîrsta critică la care simte nevoia acută de a se împăca cu trecutul traumatizant al copilăriei. O carte în fărîme despre abuzul emoţional şi violenţa din sînul unei familii disfuncţionale.

Mandarina (Curtea Veche), comeback-ul lui Răzvan Petrescu (n. 1956) după exact douăzeci de ani: o lucrare deopotrivă rafinată şi dură, de o inventivitate extremă, cu accente auto-referenţiale, dar şi nenumărate tuşe clinice, în aceeaşi dimensiune plină de excese a tragismului şi a comicului, unde graniţele fine dintre satiră şi parodic, dintre farsă şi absurd, dintre elegie şi parabolă ajung deseori să şocheze.

Tot spaţiul dintre gîndurile mele (Polirom) de Bogdan Răileanu (n. 1980): povestiri (de debut) inspirate de realitatea prezentului, în care personaje aparţinînd clasei de mijloc se confruntă cu probleme de cuplu şi ale societăţii momentului, într-o proză alertă, imaginativă, cu mult dialog, limbaj explicit şi umor.

Copilăria lui Kaspar Hauser (Polirom) de Bogdan-Alexandru Stănescu (n. 1979): douăsprezece povestiri, avînd acelaşi narator, care spun povestea maturizării unui băiat în cartierele şi şantierele Bucureştiului, băiat surprins în perioada confuză, pitorească şi spectaculoasă a trecerii de la comunismul absurd şi şters la capitalismul sălbatic postrevoluţionar.

Pereţi subţiri (Polirom) de Ana Maria Sandu (n. 1974): 17 povestiri de sine stătătoare, avînd în centru cupluri de bătrîni şi tineri, văduvi şi divorţaţi, cupluri aflate la început sau în relaţii disfuncţionale, trăind la comun în acelaşi bloc cu patru etaje. Viaţa la bloc este o simfonie de amintiri, confesiuni, secrete şi bîrfe în care micile şi marile bucurii sau tristeţi se desfăşoară ca-ntr-un serial de palier.

Acestea fiind spuse, joi, 31 mai, de la ora 19, la Teatrul Apollo (str. Ion Brezoianu 23-25), juriul format din editorii revistei – Florin Iaru, Cristian Teodorescu, Dan Pleşa şi cu mine, împreună cu invitata specială a primei ediţii, actriţa Ana Ularu, va acorda Premiul Iocan în cea mai scurtă gală de premiere, urmată de concertul acustic al trupei Adam’s Nest. Va fi, sper, începutul unei frumoase tradiţii de celebrare a genului scurt, prea multă vreme ignorat la noi.

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

HIstoria.ro

image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Bătălia de la Poltava, sau cum a devenit Rusia o Mare Putere
27 iunie 1709: în urma victoriei de la Poltava, Rusia se alătură grupului de Mari Puteri europene și, prin înfrângerea Suediei, câștigă definitiv poziția de cea mai mare putere a Europei Nord-Estice. Era primul pas al dezvoltării fulminante a Rusiei. Bătălia de la Poltava, una din cele mai mari bătălii ale Marelui Război Nordic (uitat, din păcate, de istoriografia modernă), a avut, așadar, consecin
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.