Florin IARU

Dacă nu prin valoare, atunci măcar prin nota de subsol că el a fost cel care a acționat ghilotina.

Morala epocii l-a împiedicat să explice despre ce era vorba: „De ce s-o fi omorît Anghelache? Nici eu nu știu“, îi mărturisise lui Zarifopol. Știa, dar nu avea cum.

Convingerea mea e că, de regulă, scriitorul român e scufundat în, năclăit de complexe.

Am început să pariez politic din 2012. Eram la o emisiune la România TV, la sfîrșitul lui iulie, și am avansat procentul participării la vot: 47-48%. Au rîs de mine Marius Pieleanu și un demnitar PSD. A doua zi aveam confirmarea.

Ciobanul condamnat de criminalii pizmași are oi mai multe, mîndre și cornute, și cai învățați, și cîini mai bărbați. Păi, toate astea au o ciudată rezonanță în contemporaneitatea capitalistă. Ca să ajungi ăl mai primul de pe colinele blînde ale lui „deal-vale“ trebuie să te zbați, să muncești, să te descurci.

Dracula vindea și leacuri, descîntece, formule magice, poțiuni, urme ale tălpilor lui Iisus, păstrate de două mii de ani. Oamenii aveau nevoie de dovezi concrete ale credinței lor.

L-am văzut pe Ceaușescu-n balcon mesmerizînd mulțimile

În 1983, eram încă un poet-gestionar. Aşa am aflat că, în mare secret, cu proptele de la protectorii din Cenzură (unde îngerul păzitor cu ochi albaştri purta numele Elena Docsănescu), avea să apară o carte specială. Ce carte? Un jurnal? Ei, ce jurnal? Las’ c-ai să vezi tu. Al lu’ cine? Şşt! Al lu’ Liiceanu!

Aveam zece luni şi fusesem pus în valiza de carton a tatei, deschisă larg, sus, printre bagaje. Se pare că am fost foarte cuminte, dar eu nu pun mîna în foc. Maică-mea mi-a relatat că n-a dormit toată noaptea, dar nu se împăunează cu asta pentru că, oricum, nu putea dormi din cauza aglomeraţiei.

Am fost un băiat scarandiv şi fricos. Toată copilăria şi adolescenţa, maică-mea s-a chinuit cu mofturosul scîrbavnic de la masă, care strecura supa şi săpa adînc în şniţel, după zgîrciuri şi grăsime. Dar n-a bănuit, nici n-a intuit niciodată frica de care am suferit cronic şi fără pauze.

Printre poezii-furculiţe, poezii-pocnitori, poezia-cetăţii – poezia-supozitor alunecă mîngîietor de uşor!

Între specii, singură cea umană nu are o identitate precisă. Mai clar... Luaţi un pui de veveriţă şi daţi-l spre creştere unei pisici. Deşi se va dezvolta într-un mediu pisicesc, animăluţul va fi, totuşi, o veveriţă: nu va miorlăi, nu se va hrăni cu carne, ci cu alune sau zahăr cubic, va locui într-o scorbură, iar la maturitate va alerga după o veveriţică sau un veveriţoi. Dar mîndrul om?

În PLM! Cînd „te dai“ pe net, nu citeşti, ci consumi. Cine se mai uită la fleacurile astea?

Către energie Ce frumos alunecă electronul - ca o domnişoară de onoare cu umbreluţă de mătase cînd el, tînărul palidul amorez o zăreşte şi se ia după ea - batista alunecă de mătase între ei ...

1. Principala mea trăsătură 2. Calitatea pe care doresc să o întîlnesc la un bărbat 3. Calitatea pe care o prefer la o femeie 4. Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei 5....