„După mii de tăieri, coada cîinelui nu mai creşte, ca să se agaţe în mărăcini“ – dialog cu Florin IARU

Publicat în Dilema Veche nr. 722 din 21-27 decembrie 2017
„După mii de tăieri, coada cîinelui nu mai creşte, ca să se agaţe în mărăcini“ – dialog cu Florin IARU jpeg

Are scriitorul român stimă de sine sau e plin de complexe?

Fir-ai a naibii de întrebare (asta chiar că sună ca Fir-ai al naibii, Majestate!)! Deși tentația e mare să spun că subiectul e cu fundul în două luntri, convingerea mea e că, de regulă, scriitorul român e scufundat în, năclăit de complexe. Ceea ce vedem la suprafață e doar o mască orgolioasă a unei întîmplări nefericite din copilărie. Scriitorul „român“ pleacă la drum cu un mare complex de supe­rio­ri­tate, bazat, în bună măsură, pe incultură și stimă de sine. El crede, la umbra ușii de la baie, că are cel mai falnic, glorios și eficient mădular literar cu putință. Și-l mîngîie, și-l masează, îl pudrează, îi pune fundiță și clopoței. „Mîndru sînt, f…-m-aș!“ – e gata să zică. Ei bine, de îndată ce iese din găoace, din umbrița maternă și protectoare a literaturii române, subiectul nostru descoperă că lumea cea mare are alte organe, mult mai babane, mai făloase și mai celebre. Și mai descoperă ceva, că, în ciuda șarmului propriu, frumusețea și gloria lumii nu-i înțeleg limba. Așa că cade (cacofonia e musai) repede în neagra disperare, iar sinele lui, averea lui cea mai de preț, se fisurează rapid. În contact cu civilizația universală, el, uitatul uitaților, brusc, calcă pe ouă. În clipa în care aude un cuvințel, pe o jumătate de demiton, de minimă, minusculă laudă (în fond, o formalitate politicoasă), viața lui se iluminează. Din clipa aia, confrații lui (români, neapărat) devin cantități neglijabile, băștinașii unei țări nedemne de respect.

Stima de sine ține de vîrstă, de generații? Au ăștia mici mai mult self-esteem decît noi?

Dacă ar fi fost așa, lumea ar fi devenit mai bună. Gîndește-te că au trecut cam 40.000 de generații de la începuturile civilizației. Toate generațiile cred că vor fi mai bune, mai inteligente, mai nobile și mai eficiente decît cele anterioare. Și? Afurisita de istorie dovedește (cu puterea faptelor) că, după ce trec douăzeci de ani, noile generații devin hulitele vechi generații. Fără excepție. Cînd ești tînăr crezi că vei dărîma munții. Unu’ la un miliard reușește asta, dar, oricum, nu neapărat scriitorii, ci dictatorii și războinicii. E anormală această dorință? Nu, ba, mai rău, ar fi tragic dacă această speranță idioată ar lipsi din mințile tinere. Însă perspectiva are două componente: cea a grupului care vrea puterea și cea a grupului care vrea să păstreze puterea. În timp ce „bătrînii“ se arată, uneori impudic, în goala lor identitate, tinerii sînt îmbrăcați în aburul fantomatic al grupului. Pentru ei vorbesc cîțiva purtători de cuvînt: speranța, necunoașterea și ipocrizia. Nu-ți face iluzii: șmecherii sînt șmecheri, hoții sînt hoți, iar ipocriții sînt ipocriți – din clipa în care creierul lor și-a încheiat evoluția – de la cele mai mici vîrste. Orice generație își are regimentele ei de Coriolani Drăgănești. Și am constatat asta pe pielea mea, în ultimii 40 de ani, de multe ori. Ultimul caz e foarte recent: o persoană foarte tînără, la început de drum, a crezut că tinerețea e un motiv necesar și suficient pentru a minți și a manipula – dar, atenție, fără să aibă nici o clipă impresia că ar comite un fals. În general, ca să fiu clar, cu cît știi mai puțin, cu cît ai mai puține îndoieli (să le spun „dileme“?), cu atît ai mai multă considerație pentru propria persoană. Ei, și nu trece mult timp și vine batalionul de juveți care te belește.

Care ar fi diferența între stima de sine și tupeu? Stima de sine e o chestiune de bun-simț, în fond?

Of, in my beginning is my end, asta-i întrebarea care-și înghite coada. Am să încerc un răspuns mai ocolit. Poți fi convins că ești cu stea în frunte, poți fi convins că ce ai spus e clar, definitiv și irefutabil. Însă enunțul și credința asta trebuie sprijinite de o psihologie specială. Or, oamenii pot fi timizi, introvertiți, nefericiți, fără șansă. Tupeu poate avea oricine. Chiar și învinsul Cambronne, care nu a mai putut lansa la adresa adversarului decît clasicul „Merde!“. Ce tupeu admirabil, învinsul care îi dă cu tifla învingătorului. Dar, așa cum pui întrebarea și cum înțeleg eu, tupeul românesc e doar ce spuneai mai sus, expresia unui vid plin de sine. Niciodată golul nu a sunat mai tare!

Poporul acesta are probleme legate de încrederea în forțele proprii? Care ar fi ele?

Da, din istorie. Am să spun că „poporul“ (adică ceva ce nu există în mod real, ci indivizii care compun poporul) are cea mai adîncă sau corectă înțelegere a evoluției și supraviețuirii pe aceste meleaguri. Spre deosebire de alte neamuri și etnii sinucigașe, românii știu că datoria lor de căpetenie e să supraviețuiască. În orice condiții. De sute de ani, tot felul de iluminați duc poporul cu zăhărelul, spre El Dorado. De aia, încrederea „în forțele proprii“ s-a modificat genetic. După mii de tăieri, coada cîinelui nu mai crește, ca să se agațe în mărăcini. Încrederea de care vorbești e (tot de sute de ani) „Pupă-l în bot și papă-i tot!“, adică „Las’ că trec și ăștia, noi să fim sănătoși!“ 

Florin Iaru este scriitor.

a consemnat Adina POPESCU

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Ana Bogdan, EPA jpg
Ana Bogdan învingătoare în duelul românesc din sferturile turneului de la Parma
Jucătoarea română de tenis Ana Bogdan (53 WTA, favorită nr. 6) s-a calificat joi în semifinalele turneului WTA de la Parma (Italia), dotat cu premii totale de 203.204 euro.
Telescoapele Hubble şi James Webb au dezvăluit joi imagini detaliate ale impactului produs de DART Foto NASA
Momentul impactului dintre un vehicul NASA și asteroidul căruia i-a schimbat traiectoria FOTO VIDEO
Telescoapele Hubble şi James Webb au dezvăluit joi imagini detaliate ale impactului produs luni de DART, o sondă NASA, asupra unui asteroid, iar aceste imagini îi vor ajuta pe oamenii de ştiinţă să înţeleagă procesul aflat în spatele modificării orbitei unui obiect cosmic.
Coolio FOTO Getty Images jpg
Rapperul american Coolio a murit VIDEO
Nu este clară cauza morţii lui rapperului Coolio, dar managerul său a declarat pentru TMZ că paramedicii cred că a fost vorba de un stop cardiac.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.