"Forumistul urăște, pedepsește, repară realitatea" - interviu

Publicat în Dilema Veche nr. 324 din 29 aprilie - 5 mai 2010
"Forumistul urăște, pedepsește, repară realitatea"   interviu jpeg

S-a născut românul forumist?

Nu, el s-a născut poet, dătător cu părerea, lansator al scuipatului, ochitor cu sămînţa, avîntat cu bacşişul, năuc cu sonorul la maxim, frate de cruce cu înjurătura. El uneori nici nu s-a născut, dar, aşa cum zice poetu’, chiar de acolo de unde nu e, forumistul român îşi dă cu părerea despre cei care au murit deja şi cu care trebuie să fi băut nenumărate beri, să fi fost la gagici şi cu care a pus la punct marea conspiraţie mondială. El e posesorul absolut al adevărului, nu-l păcăleşte nimeni. Ce altceva sînt personajele lui Caragiale sau ale lui Camil decît aceiaşi stîlpi nedomiriţi de cafenele? Deci, da, românul s-a născut forumist. Şi, pentru că tot s-a botezat într-ale părerilor ultimative, să spunem şi noi, alături de el: moarte gramaticii, s-o f… pe mă-ta!

E necesar să ştii limba română ca să te „dai“ pe net?

Nu. Cel mai bine e să ştii înjurături (multe), persoane (cît mai multe), linkuri (felurite). Nu înţeleg, la ce foloseşte limba asta? S-o dea proştii de belferi! În PLM! Cînd „te dai“ pe net, nu citeşti, ci consumi. Cine se mai uită la fleacurile astea?

Totuşi, ce face românul forumist pe net: face politică, terapie, comunică?

Nimic din toate astea. Da’ nimic, nimic. El se admiră în oglinda tastaturii pe care o chinuieşte de-i sar capacele. Românul e un Narcis căzut din lac în puţul certitudinilor. N-am văzut, încă, nici un forumist pasionat care să-şi recunoască vreo greşeală. Vai şi-amar să-i atragi atenţia asupra unei mărunte şi clasice greşeli (cum ar fi aia cu „trascendent“ sau cu „noştrii“). Ca potop ce pustieşte (potop de înjurături, laolaltă cu mărturii ritoase şi infamante despre naşterea ta şi lungul tău şir de strămoşi şi urmaşi – şir ce trebuie retezat), ca o mare turburată (marea lehamite şi marea ură faţă de tot ce e diferit), el face altceva, muuult mai important. Mai întîi, urăşte. Apoi îşi intră în mînă şi pune lucrurile la punct. Pedepseşte. Exemplifică. Repară realitatea. Iar dacă realitatea se încăpăţînează să nu-l urmeze, urmează exemplul de la primul răspuns, ăla cu mă-ta.

Ce-i poate împiedica pe români să nu aibă opinii?

Nimic. Şi acest nimic e de la începuturile lumii. Prost sau deştept, mărginit, cu frica lui Dumnezeu sau neînfricat, omul e o trestie gînditoare. Că se pricepe, că nu, el are o părere. Şi, pe deasupra, cum e şi nevricos, fandaxia-i gata. Ar fi trist să nu mai avem păreri. Am fi nişte trestii noduroase sau de-a dreptul legume. Dar e tragic să avem păreri de-a gata şi să avem păreri despre orice. Lumea Internetului geme, vuieşte, e doldora de acest orice. Există, fireşte, o frînă, dar sîntem tot mai departe de ea: educaţia. Nu ştiinţa, căci omul de ştiinţă (exactă sau umanistă) are şi el, ca orice prost, păreri o droaie. Poate nu educaţia, cît autocunoaşterea. Sper să fiţi de acord, prin urmare, că asta e ceva care nu există.

Ca la noi la nimeni?

Dar ca la ei? Îşi imaginează cumva cineva că oamenii sînt diferiţi? Că aici creşte pleava, iar dincolo (la ei, care-or mai fi şi ăia!) dă în pîrg roada? Culturile pot să difere, dar năravul e acelaşi peste tot. O să mă întrebi ce-l separă atît de categoric pe forumistul român de, să zicem, confratele lui englez? Simplu: spellerul încorporat în toate programele, browsere sau procesoare de text. În rest, ura, dispreţul, autosuficienţa, prejudecăţile, superficialitatea şi mitocănia sînt un bun comun, cîştigat pe veci. Aşa să-i rămînă numele!

Florin Iaru este scriitor.

a consemnat Marius CHIVU.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.