Mioriţa aroganţilor

Publicat în Dilema Veche nr. 686 din 13-19 aprilie 2017
Mioriţa aroganţilor jpeg

Mie, unuia, mi se pare tare ciudat să punem în vîrful mitologicalelor românești taman Miorița. Nu recunosc în celebra baladă nimic din lumea noastră. Nu se raportează nimeni, niciodată, în vreun context lumesc, la povestea nefericitului cioban abulic. Dimpotrivă, doar dacă un adversar, un dușman sau doar un tip antipatic refuză să moară cînd ne dă nouă prin gînd, abia atunci lumina neagră a Mioriței dă în clocot. „De ce nu poate stimabilul să se dea bătut, să dispară, să se stingă ca o lumînărică și ne tot încurcă fengșuiul? De ce nu e un bun român? De ce nu înțelege că nu are ce căuta pe lumea asta? Iar dacă înțelege și dispare, dracului, din cale, jur că am să-i fac cele mai înălțătoare funeralii, am să vărs chiar și o lacrimă.“ Aici, aroganța ipocrită neaoșă e la ea acasă. Cam așa merg lucrurile.

Cinstit să fiu, Miorița mă duce cu gîndul mai degrabă la Piesă neterminată pentru pianina mecanică, cînd vine la conac un mujic de hăt, departe, să-i ceară doctorului ajutor, că îi naște nevasta, dar copilul nu prea iese. Doctorul nu vrea să plece la datorie, că e petrecerea în toi și nu se face să lase damele necurtate. Iar mujicul stă în ploaie, stă și așteaptă cu orele. Cînd află că vraciul nu-i disponibil, că vremea e mizerabilă, că e drum lung, își acceptă soarta cu stoicism, în loc să-i spargă capul. Pleacă, mulțumind medicului că, totuși, a binevoit să stea de vorbă cu el. Mioriță laie, laie, bucălaie. Sau, de ce nu, îmi mai aduce aminte de zicala orientală, indiană, se pare, conform căreia dacă stai suficient de mult timp pe malul rîului, fără să faci nimic, vei vedea cadavrul dușmanului tău plutind la vale. Sau ar mai fi o mică japonezărie, tot dintr-un film, al lui Masaki Kobayashi: Seppuku. Dar numai prima parte, cea cu pumnalul de lemn. Că, în partea a doua, puteau să se fi rugat o mie de măicuțe cu minți rătăcite, nimeni nu l-ar fi împiedicat pe bătrînul ronin să-i lichideze pe ticăloși. Pe scurt, Miorița nu are nimic „românesc“, așa cum înțelegem românismul cotidian, dacă nu sîntem ipocriți ori aroganți. Că una e ce sîntem, zicem și facem, și alta – ce credem sau ce ne place să credem. Resemnați, nu, dar fataliști, da (cum zicea Călinescu că l-ar fi privit Caragiale pe Eminescu: „Un Mitică sumbru, corect gramatical“). Nu uităm nimic, nici un afront, nici o măslină, nici o laudă (care ni se cuvenea de drept) risipită aiurea. Nu ne calcă nimeni pe bombeu. Nici americanii, nici rușii, nici bozgorii!

Apoi, e o contradicție ascunsă în poveste. Ciobanul condamnat de criminalii pizmași are oi mai multe, mîndre și cornute, și cai învățați, și cîini mai bărbați. Păi, toate astea au o ciudată rezonanță în contemporaneitatea capitalistă. Ca să ajungi ăl mai primul de pe colinele blînde ale lui „deal-vale“ trebuie să te zbați, să muncești, să te descurci. Trebuie să ai talent de antreprenor. Unde ați mai văzut antreprenori melancolici și fataliști? Poate doar la psihiatru! Ei, după atîta amar de încordare a puterilor, nu-i oare straniu să asculți o oaie care vorbește și care, ca o Pithie îmblănită, mai poate ghici și viitorul, și să nu pui mîna pe ghioagă să-ți aperi avutul? Așa face micul capitalist român, chit că are butic, chit că are fabrică. Oare să fie vorba, cum cred orășenii pricăjiți, cărora Blaga le-a dat cu leuca sătească în moalele capului, de faptul că veșnicia s-a născut la sat, iar țăranul românesc e cuminte, temător, supus și boicotează istoria? Mare ciudățenie să-l crezi pe Blaga, dar să nu belești ochii la Rebreanu sau Preda, unde pentru pămînt se face moarte de om. Sociologia vorbește despre satul românesc ca de un loc al pierzaniei, al dezmățului, al foametei și al promiscuității. Dar e mai frumos, mai trendy, mai cool să crezi că Paradisul e pe-aici, pe-aproape, decît să accepți că e doar intangibil și imposibil.

Așadar, Miorița nu-i de pe la noi. Poate că poetul popular s-a lăsat fermecat de o viziune. Poate e la mijloc o poveste de dragoste nespusă la timp. Miorița o fi vreo fată de-mpărat blestemată. Ciobanul o fi vreun avatar al vreunui călător prin stele. Doar că, bată-i să-i bată de rapsozi, nici unul nu s-a-nvrednicit să ne spună și cealaltă poveste. 

Florin Iaru este scriitor.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.