⬆
mersul trenurilor
Lanterna magică
„Vezi alergînd pe dinaintea ta copacii, casele, satele... toate astea trec! Trec mult mai repede decît într-o lanternă magică. Şi toate sînt adevărate, nu eşti deloc jucăria vreunei iluzii optice! Calea ferată este adevărata lanternă magică a naturii.“
Drumul Clujului
Drumurile cu trenul de la Bucureşti la Cluj au fost cele mai lungi – interminabil de lungi – călătorii ale copilăriei mele. Durau cîte opt ore şi jumătate. La fiecare început de vară, ai mei mă trimiteau la bunici şi întotdeauna se găsea cîte cineva binevoitor din familie, care să-şi asume sarcina de a mă transporta dintr-o parte în alta.
Lung e trenul ghiurghiuliu
Aveam zece luni şi fusesem pus în valiza de carton a tatei, deschisă larg, sus, printre bagaje. Se pare că am fost foarte cuminte, dar eu nu pun mîna în foc. Maică-mea mi-a relatat că n-a dormit toată noaptea, dar nu se împăunează cu asta pentru că, oricum, nu putea dormi din cauza aglomeraţiei.
Sala de aşteptare
„300.000 de lei pe noapte.“ Răspunsul recepţionerei a căzut peste mine ca un trăsnet. Eram la prima delegaţie ca reporter, urma să scriu despre decăderea oraşului natal al lui Nicolae Ceauşescu, Scorniceşti, şi din tot decontul mai aveam doar 350.000 de lei.
Prin vagoanele goale ale "Prieteniei" noastre
Au fost vremuri în care trenul acesta ajungea în Bucureşti din Chişinău pentru că făcea legătura dintre Moscova şi Sofia. Se spune că, atunci cînd staţiona în Gara de Nord, călătorii aruncau bomboane pe geam şi le strigau copiilor care se aruncau hulpavi ca vulturii, scormonind printre pietre după ele, „maladeţ!“
De ce nu merg trenurile bine
Căile Ferate sînt, în România, un permanent subiect de scandal. Avem toate problemele imaginabile, de la corupţia bine organizată a naşilor de tren şi pînă la povestea liniei Bucureşti–Constanţa, în construcţie timp de zece ani, la preţ dublu faţă de o linie nouă.
De la Paris la Beijing cu Transsiberianul (în timp ce URSS-ul se prăbuşea)
Trenul porneşte la un drum de 12.500 de km, zece zile şi zece nopţi pînă la Beijing. Dar mai întîi, de la Paris la Moscova, două nopţi, o zi şi 3000 de km, traversînd Germania reunificată, pînă la „Cortina de Fier“, la Frankfurt. La porţile lumii comuniste, vameşii se arată bănuitori.
Trenuri observate de aproape
Legenda spune că, demult, primul tren care şi-a făcut apariţia pe marele ecran a provocat haos şi panică printre spectatori. Trenul venea înspre ei şi parcă-parcă era gata să iasă din ecran. Asta spune legenda. Cert e că istoria trenurilor în cinema a început tocmai cu istoria cinema-ului, odată cu fraţii Lumière.
Un lucru extraordinar care vi s-a întîmplat într-un tren
Ei bine, într-un tren de cursă lungă, de la Bucureşti la Cluj, am cunoscut un iubit. Eu eram din Brăila, el din Tulcea, studenţi amîndoi la Cluj, schimbam trenurile în Bucureşti. Era un tren de noapte şi un compartiment de cuşete, dar el n-avea „pat“.
Radu BELLU: "În tren mi-am petrecut o treime din viaţă" - interviu
"Primul român care a călătorit cu trenul a fost Petrache Poenaru, omul care a inventat stiloul cu rezervor. El a povestit că a călătorit cu 16 „căruţe“, aşa numea vagoanele, şi că i-a fost foarte frică de viteză. Un lucru amuzant astăzi, mai ales că atunci trenurile nu aveau viteză mare."