Jurnalul de la depozit

Publicat în Dilema Veche nr. 513 din 12-18 decembrie 2013
Jurnalul de la depozit png

În 1983, eram încă un poet-gestionar. Habar n-aveam cu ce se mănîncă noua mea meserie. Încă frunzăream paginile ascunse ale ediţiilor interzise, şpalturile celor topite şi habar n-aveam că stau în interiorul unei găini cu ouă de aur. La căldurică sau la întuneric. Dar ceva-ceva tot răzbătea pe la mine, ori de la Mircea Nedelciu, ori de la Tanţa Vulcănescu, ori de la directorul economic, celebrul scriitor şi autor al Miresei de tablă, Niculae Frânculescu. Aşa am aflat că, în mare secret, cu proptele de la protectorii din Cenzură (unde îngerul păzitor cu ochi albaştri purta numele Elena Docsănescu), avea să apară o carte specială. Ce carte? Un jurnal? Ei, ce jurnal? Las’ c-ai să vezi tu. Al lu’ cine? Şşt! Al lu’ Liiceanu!

Eram şi nu eram curios. La cîte văzusem în depozit, de la Kundera la Vintilă Ivănceanu, nu mă aşteptam la cine ştie ce. Ce putea fi într-un jurnal filozofic, altceva decît filozofie îmbîrligată şi abstractă? Pe cine interesa? Într-o bună dimineaţă, nea Savu Dumitrescu, şoferul, m-a urcat în Dacia lui papuc şi hai la tipografie, să încărcăm marfa. Am citit titlul imprimat pe pachete. Jurnalul de la Păltiniş. Aha, mi-am zis, lămurit. Am frunzărit la repezeală, în cabină. Nu cred c-o să se vîndă… E cu Noica, nu de Noica. Şi cu discipoli care scormonesc în cenuşa conceptelor. Şi e, totuşi, un jurnal. Ei bine, cînd am ajuns înapoi, în curtea editurii, librarul-şef, Florin Georgescu, mă aştepta cu braţele deschise. S-a asigurat că porţia cea mai mare intră în librărie, şi nu în depozit. Îl ştiam bine. Cînd era vorba de o carte cu vînzare sigură, era primul la cărat. Dar şi mai curios era faptul că transportul era aşteptat de un fel de tovarăşi, cum naiba să le spun altfel, salivînd de poftă de lectură. A început să curgă cu bonuri şi pachete. Zece bucăţi la domnul doctor. Zece bucăţi la Miliţie. Cincizeci la Minister, colea. O sută la partid. Pîlcuri-pîlcuri de pachete îşi luau zborul către notabilităţile oraşului, de parcă dăduse strechea-n ei. Nu mai vorbesc de autorii editurii. În numele fructuoasei colaborări, pretindeau măcar o carte, hai, două. Dacă nu mă înşel, pînă şi directorul administrativ a încercat s-o citească. N-am aflat niciodată la ce pagină sau la ce rînd s-a oprit.

Tot atunci a sosit autorul (chemat degrabă, nu cumva să se răzgîndească partidul) şi aşa am făcut cunoştinţă cu Gabriel Liiceanu, apoi, la scurt timp, cu Andrei Pleşu şi, în sfîrşit, cu V. Dem. Zamfirescu, contestatarul. Atunci i-am revăzut pe N. Steinhardt şi pe Mihai Şora. Toată lumea avea bilete de favoare şi toţi puteau cumpăra, feriţi de ochii publicului, volumul tainic. Cît despre librărie, cred că mai mult de 100 de bucăţi nu s-au vîndut la liber. Totul era pus la păstrare, cărţulia (căci nu era un op impresionant) devenise imediat monedă de schimb. Totul pe sub mînă, totul pentru victorie!

Cred că s-au tras din primul tiraj vreo 30.000 de exemplare, la risc, dar, în scurt timp, stocul s-a epuizat. Înaintea conţinutului alergase, ca un sol, faima. Apoi – zvonul. Apoi – Europa Liberă. La urmă, căţeii de serviciu de la Săptămîna şi Luceafărul. Apăruse, credea publicul, încă o carte curajoasă, care dădea de pămînt cu sistemul şi oferea (numai celor aleşi) un alt scop în viaţă. Şi altă metodă. Şi un alt fel de fericire, aproape imaterială. Îi ţin minte şi acum pe iluminaţii cu priviri fosforescente, care erau gata să-şi taie o mînă pentru a se împărtăşi din lumina Jurnalului. Din nefericire, n-aveau nici bani, nici ştiinţa comerţului subteran. Din fericire, erau acolo, pe atunci, doi ciudaţi care s-au milostivit: Nedelciu şi cu mine. Îi măsuram din ochi, ca doi Dumnezei mărunţi, dar atotştiutori. Ăla citeşte, ăla înţelege, ăla – nu. „Aşteptaţi puţin“, şi lunaticul pleca, mîntuit. În scurt timp, prima ediţie s-a epuizat, iar editura a tras, pe şest, fără control partinic, al doilea tiraj. Au apărut neguţătorii de carte de pe piaţa neagră. Pronunţau destul de greu cuvîntul „Păltiniş“, habar n-aveau de filozofie, li se fîlfîia de Noica şi discipolii lui, dar ştiau ce cere piaţa, iar noţiunile de „brînză“, „ţigară“ şi „cafea“ erau şperaclul perfect către pachetele dosite. Nu-i vorbă, şi conducerea editurii proceda cam la fel. Cumpăra indulgenţe filozoficale şi paideice de la autorităţi, inspectorate, spitale sau producători. Gloria Cărţii Româneşti creştea. După cîţiva ani, delirul avea să reînceapă, odată cu publicarea Epistolarului. Aceiaşi eroi, altă abordare.

Cam asta e povestea cărţii, văzută de gestionarul din mine. Jurnalul de la Păltiniş a fost cea mai ciudată experienţă pe care am trăit-o ca gestionar şi cea care mi-a deschis ochii asupra inconştientului colectiv. Nu mă întrebaţi dacă mi-a schimbat viaţa, dacă mi-a deschis mintea, dacă m-a făcut fericit, dacă am avut revelaţii. Asta e altă poveste, pe care istoria nu o va consemna vreodată.

Florin Iaru este scriitor şi jurnalist. În 1983, cînd a apărut Jurnalul de la Păltiniş, lucra la librăria Editurii Cartea Românească.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Regele Mihai (© Wikimedia Commons)
Ce servea regele Mihai al României întotdeauna la cină. Era preparatul lui preferat: delicios, sănătos și considerat „spaima” bătrâneții
Regele Mihai al României avea un preparat la cină care i-a devenit atât de drag încât Regina Margareta l-a numit chiar „chestia aia verde”: pasta con pesto – paste cu sos de busuioc, muguri de pin, usturoi, ulei de măsline și parmezan – o alegere sănătoasă, delicioasă și vegetariană
Battle of the Milvian Bridge by Giulio Romano, 1520 24 jpg
Viziunea care a schimbat destinul omenirii. A transformat o credință prigonită într-o religie care avea să scrie istorie
O bătălie dată acum mai bine de 1700 de ani, aparent banală, a schimbat complet istoria umanității. Victoria unui pretedent la tronul imperial roman a transformat creștinismul dintr-o religie persecutată într-o credință care s-a răspândit pe tot globul și a schimbat definitiv mersul lumii.
club world cup2025 terikon jpg
ronaldinho emil boc gsp webp
image png
Culorile pe care trebuie să le porți în luna iunie pentru a atrage bogăția și abundența, conform feng-shui
Feng Shui este o practică străveche provenită din China, menită să creeze armonie între oameni și spațiile pe care le ocupă.
Delicatesele Micului dejun din Van Turcia intrat în Cartea Recordurilor Foto Daciana Stoica pentru Adevărul
Ciobanii înving aristocrația lumii. „Bulgărele de foc” românesc bate ouăle Benedict la micul dejun mondial
Bulzul românesc, clasat pe locul 27 în Top 50 TasteAtlas 2025, cucerește lumea ca mic dejun surpriză. Află și despre plăcinta aromână, care ocupă locul 43 în clasament!
Atac Iran Tel Aviv FOTO Profimedia jpg
Cum i-a atras Mossadul în capcană pe comandanții iranieni înaintea atacului masiv asupra Iranului
Spionii israelieni au introdus rachete și au ascuns drone kamikaze pe teritoriul Iranului, într-o serie de operațiuni secrete care au pregătit terenul pentru atacul masiv de vineri, relatează New York Post.
ficat jpg
Planta medicinală bogată în antioxidanți care curăță ficatul și previne diabetul de tip 2
În contextul în care tot mai multe persoane caută alternative naturale la tratamentele convenționale, fitoterapia continuă să atragă atenția datorită beneficiilor demonstrate ale anumitor plante medicinale
Sistemul de artilerie Archer  Ucraina FOTO Shutterstock jpg
Armatele occidentale s-ar putea confrunta cu o vulnerabilitate importantă într-un război de durată, avertizează experții ucraineni
Războiul din Ucraina expune o potențială vulnerabilitate a armatelor occidentale într-un conflict major: dependența de armament scump și dificill de produs.