Primul Œdipe – un document prețios

Alexandru PĂTRAŞCU
Publicat în Dilema Veche nr. 748 din 21-27 iunie 2018
Primul Œdipe – un document prețios jpeg

Creația lui Œdipe din 1936 la Opéra de Paris a fost transmisă în direct la Radioul românesc prin intermediul unui telefon, fără a fi și înregistrată, chiar în condițiile cele mai primitive. Așa se face că prima mărturie sonoră a operei lui Enescu este cea a concertului de la Salle Pleyel, din 18 mai 1955, de o imediată și cu atît mai tragică postumitate (compozitorul dispăruse cu două săptămîni înainte). Nu vom ști niciodată cum a cîntat rolul André Pernet, așa că primul interpret al lui Œdipe pe care-l putem asculta și judeca este Xavier Depraz. Azi, înregistrarea acestui concert este disponibilă comercial prin efortul unei micuțe case de discuri franceze, Malibran.

Timp de peste o jumătate de secol a existat un singur disc cu Œdipe: cel al lui Ohanesian și Brediceanu, din 1965, încercînd să recreeze în studioul Electrecord atmosfera serilor premierei românești de la Enescu ’58. Apoi, EMI i-a făcut dreptate compozitorului (dar și lui Edmond Fleg, pentru că libretul original e în limba franceză), superbul disc din 1990 fiind o defilare fericită de staruri în jurul unui José van Dam exemplar. Onoarea acestei discografii este salvată, și încă foarte bine, de publicarea pe disc a unei bune părți din duzina de transmisiuni radio ale diverselor concerte și spectacole ce au urmat.

A venit momentul în care timișorea-nului Charles Bruck, elev și apoi colaborator apropiat al lui Pierre Monteux, ar trebui să i se recunoască meritele pentru viziunea asupra lui Œdipe. Partitura lui Enescu e dificilă pentru dirijor și nu numai pentru că e manuscrisă (vai, chiar și astăzi). În încercarea de a-i reda toate subtilitățile și culorile abundente, mulți dirijori au pierdut pe drum urgența dramatică. Sferturile de ton imperceptibile, sunetele de fierăstrău și ritmurile libere pot construi ele însele un tablou uimitor, dar static. Bruck nu pare preocupat de toate aceste detalii și extrage din partitură esența tragediei antice cu o siguranță dezarmantă. Avem în față un Œdipe captivant, de un ritm neobosit, dar firesc, punctat de mari momente teatrale, în care corul chiar joacă un rol, iar măștile personajelor au trăsături intense. Tot el va stabili și primele tăieturi „tradiționale” (sub scuza constrîngerii timpului de emisie): Dansurile tebane lipsesc, reducînd primul act la un prolog de aproape douăzeci de minute. Dar ascultați curgerea muzicii lui Enescu eliberată de folclorul românesc și veți constata cît de natural se integrează opera sa în tradiția franceză. În epocă, Silvestri reușea să fie încă mai nuanțat și în același timp mai întunecat, dar cu un ansamblu vocal neinteligibil.

Două nume din distribuție, Henri Médus (Străjerul) și Pierre Frou-menty (Marele Preot), sînt ale unor artiști care au cîntat și la premiera din 1936. Ei nu se detașează în mod special din restul distribuției masculine din jurul lui Œdipe, iar echilibrul acestui platou vocal dă o bună indicație asupra modului cum se cînta la Paris o operă franceză contemporană, în perioada interbelică: omogen și meticulos profesionist, dacă nu chiar pedant în ceea ce privește mîndria unei dicții impecabile. Într-adevăr, ceea ce izbește ascultătorul acestui disc este claritatea pronunției, făcînd uitată absența libretului din setul Malibran. Din punct de vedere tehnic, toată scena sonoră e captată de foarte aproape, încîntînd prin definiția vocilor.

Xavier Depraz este admirabil de la un capăt la altul al operei. La nici treizeci de ani, bas-baritonul francez e un Œdipe juvenil, de o noblețe a expresiei care-l face ideal pentru actul al doilea, stupefiant de clar în limba sa maternă. E mai atașant decît intelectualul van Dam și la polul opus intensului, dar zgomotosului Ohanesian. Umanitatea din opera lui Enescu e cel mai bine reprezentată de Depraz pe parcursul întregii sale călătorii mitice, de la tînărul abandonat în Corint la eroul triumfător și apoi despot al Tebei, pînă la topirea în lumina azilului din Atena. E egalat în prospețime de Rita Gorr, un Sfinx cu o tușă senzuală adăugată vocii albe necesare monstrului mitologic din scena ghicitorii. 

Moizan, Monmart și Betti se încadrează în aceeași omogenitate a rolurilor impecabil cîntate și de Lovano, Peyron, Vessières, Giraudeau și Noguera, un anturaj fără veleități solistice ce-l pune în valoare și mai mult pe Depraz.

În anul Centenarului, Europa muzicală îl onorează pe Enescu mai bine decît România: după acest disc de la Malibran, Œdipe va avea o nouă premieră la Amsterdam chiar în decembrie, iar în 2019 este programat ca vedetă a Festivalului de la Salzburg, în timp ce numeroasele Opere naționale n-au reușit încă să prezinte o producție în afara Bucureștiului.

● Enescu: Œdipe

Geneviève Moizan (Jocaste), Rita Gorr (La Sphynge), Berthe Monmart (Antigone), Freda Betti (Mérope), Xavier Depraz (Œdipe), Lucien Lovano (Créon), Joseph Peyron (Laïos), André Vessieres (Tirésias), Jean Giraudeau (Le berger), Louis Noguera (Phorbas), Denis Poujol (Thésée), Henri Médus (Le veilleur), Pierre Froumenty (Le Grand-Prêtre), Corul și Orchestra RTF, d. Charles Bruck. Malibran MR805 

● Alte înregistrări:

Silvestri (d.), Ohanesian, ONB, live 1958 (Casa Radio RNF 11521, 2011)

Brediceanu (d.), Ohanesian, ONB (Electrecord EDC269/271, 1965)

Foster (d.), van Dam, Monte Carlo (EMI CDC7540112, 1990)

Gielen (d.), Pederson, Viena, live 1997 (Naxos 8660163-64, 2006)

Hobson (d.), Ignat, Illinois, live 2005 (Albany Troy 861/62, 2015)

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

HIstoria.ro

image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Bătălia de la Poltava, sau cum a devenit Rusia o Mare Putere
27 iunie 1709: în urma victoriei de la Poltava, Rusia se alătură grupului de Mari Puteri europene și, prin înfrângerea Suediei, câștigă definitiv poziția de cea mai mare putere a Europei Nord-Estice. Era primul pas al dezvoltării fulminante a Rusiei. Bătălia de la Poltava, una din cele mai mari bătălii ale Marelui Război Nordic (uitat, din păcate, de istoriografia modernă), a avut, așadar, consecin
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.