⬆
La zi în cultură
Pagina 39
Muzica secretă și neschimbată a planetelor
O „inovație“, Lady Macbeth, jucată de un bărbat, dar care nu amintește nici practica teatrului elisabetan unde nu jucau femei și se recurgea la travestiuri, și nici nu aduce nimic nou în relația dintre personaje. Se vorbește despre ea sau she, absolut surzi la prestanța reală a flăcăului în chestiune. Marcel Meyer a rămas o prezență scenică impresionantă într-un hățiș de bune intenții regizorale pierdute în ceață.
O posteritate bine temperată
Poate că destinul acestui admirabil „scriitor al scriitorilor“ este, cum spune Bogdan-Alexandru Stănescu în articolul din Dosar, să supraviețuiască în cărțile altora, ca un etimon.
Orfanii comunismului
Spre sfîrșitul războiului, Stalin și Churchill au căutat să se înțeleagă asupra zonelor de influență din estul Europei. Nu se poate spune că nu au reușit;
Puternicul Nou Val feminin din indie-ul american
A doua ediție a Festivalului American de Film Independent (27 aprilie – 3 mai) a adus, la București și Arad, o bogată și variată selecție a celor mai bune titluri de gen de peste Ocean.
Muzica de după țigara de după
Vocea atît de feminină a lui Greg Gonzalez nu face decît să insinueze un sentiment paradoxal și queer în piesele de pe Cigarettes After Sex, primul album al formației texane relocate în Brooklyn.
Corp, societate, protest – acţiunile performative ale lui Manuel Pelmuş
Pirici şi Pelmuş au fost comisionaţi, împreună şi separat, să lucreze cu muzee şi expoziţii din toată lumea, de la Tate Modern din Londra şi Tate Liverpool (2016) la Ludwig Museum, Köln (2016), Off-Biennale Budapesta (2015 şi 2017), Kiev Biennale (2015),
Femei în cîmpul muncii, Festivalul Filmului European, Slava
● Premiat (și) la Festivalul Internațional de Film Cinepolitica, Slava (Glory), regia semnată de Kristina Grozeva și Petar Valchano, este unul dintre filmele cele mai faine pe care le-am văzut în ultima vreme. Un film despre ce și cît mai înseamnă umanitatea într-o societate profund coruptă. (Stela Giurgeanu)
„Sîntem martorii unei renașteri a jazz-ului la noi“ – interviu cu Alin VAIDA
Festivalul este instrumentul nostru de a ne îndeplini o dublă misiune: implicarea în comunitate și promovarea muzicii de calitate. U
Cultura ca antidepresor
Muzeul Picasso organizează o expoziţie pasionantă consacrată capodoperei care e Guernica, acest sat bombardat de armata germană trimisă de Hitler în ajutor falangei franchiste. Urmărim un adevărat work in progress care a condus la realizarea acestui strigăt acuzator de o incredibilă diversitate plastică.
Polaroide & viniluri
Scene şi decupaje pe tema trecerii timpului şi a schimbărilor vieţii, aceste proze de observaţie şi atmosferă vintage – scrise cu rafinament şi fără inegalităţi stilistice sau de valoare sensibile – oferă un blend de stranietate şi melancolie, de introspecţie şi teatral, de lirism vag şi umor fin, care denotă avantajele unui debut tîrziu, dar gata format, personal şi inimitabil în felul lui. Ion Pleşa reuşeşte cu aceste Anotimpuri care nu se repetă primul debut semnificativ al anului.
Secolul al XIX-lea ca multivers
Foarte puțini sînt cei cărora profilul lui Constantin Georgian le spune ceva. Și nu e vorba doar despre sufragiile publicului larg cultivat. Eliade însuși avea să afle de existența acestui precursor al său abia tîrziu, în anii ’60. Iar asta prin mijlocirea lui Arion Roș
Actualitate
Figura lui Nuri e interesantă (nunta sa cu Katja – care ține loc de secvență inițială a filmului – e înregistrată cu mobilul, pe culoarele închisorii în care își ispășește pedeapsa), dar nu are suficient spațiu cît să treacă de stadiul schiței.
Filamente de emoție
Violonistul polonez Adam Baldych este un favorit al casei de discuri ACT, expus din fragedă tinerețe unor colaborări ambițioase cu avangarda jazz-ului scandinav – Rantala, Danielsson etc. E rîndul pianistului veteran Helge Lien să i se alăture într-o colaborare intergenerațională peste Marea Baltică.
Jette înţelege moartea
Jette, o fetiţă de 10 ani, al cărei frate, Emil, moare la 6 ani. Textul este un monolog al lui Jette în cimitir, la mormîntul lui Emil, pe care îl vizitează săptămînal. Jette încearcă să înţeleagă cum funcţionează universul în care trăim şi murim
John Schaefer, Soundcheck şi mirajul anecdoticii
John Schaefer, Soundcheck şi mirajul anecdoticii
Citind Lolita în Teheran, Gravură italiană, Grand Cinema & More
Citind Lolita în Teheran, Gravură italiană, Grand Cinema & More
Două zile la Budapesta
Am o slăbiciune pentru orașele văzute noaptea. Budapesta rămîne unul dintre cele mai misterioase. Chiar dacă între mine și ea exista mereu geamul mașinii ghidului perfect, Eunicia Trif, sau al unui tramvai. Mi-am dorit, cu Dan Lungu, să ajungem la un restaurant de pește, despre care ne zisese Agotha Szentannai, dar la care n-am mai reușit să mergem, mai ales pentru jumările de crap. Poate că ăsta e semnul că ne vom întoarce.
„Traducerea este o interpretare profundă“ – interviu cu traducătoarea Gabriella KOSZTA
Cred că situația politică totdeauna are o influență puternică asupra vieții culturale. Puterea, pentru succese politice sau interese economice, mereu încearcă să manipuleze cetățenii și prin cultură. Dar și politica necesită o anumită cultură, și ea aparține culturii generale a unei țări.
Prostie şi pedeapsă
La cum arată lucrurile acum, idealul şcolii româneşti este să (de)formeze tineri cu educaţie religioasă ortodoxistă, dispuşi să facă tumbe la propriu, în cadre festive, în faţa unor politicieni corupţi şi agramaţi, care nu sînt în stare să citească numeralul compus.
Supunere și devorare
4,5 litri de sînge, miliardar constituie un debut mai mult decît onorabil. Dan Dediu este un autor care, în ciuda minusurilor pe care le are în prezent, știe să-și hipnotizeze cititorii, să și-i „supună“ și să-i „devoreze“.
Imposibilitatea unei insule
„Nici un om nu este o insulă stingheră“ – este replica-declarație de intenție a celui mai recent film al veteranului regizor german Wim Wenders, Imersiune/Submergence, prezentat în premieră în România în cadrul actualei ediții a Festivalului Dakino
Freneticul Mozdzer
Fiind artist important în portofoliul casei de discuri ACT, pianistul polonez Leszek Mozdzer s-a mai intersectat cu această rubrică în calitate de acompaniator al unor colegi de siglă, bunăoară Lars Danielsson
Ruşinea
Un caz recent din SUA s-a încheiat cu obligarea agresorului la plata a 6,45 milioane de dolari victimei, după ce a publicat fotografii nud ale acesteia fără acordul e
Mieczyslaw Weinberg – un compozitor de raftul întîi
După două luni în care am ascultat cu o perplexă încîntare lucrările lui Weinberg, pot spune că şostakovicianismul lui deranjează fix în măsura în care ne poate irita faptul că Mozart a scris muzică în „stilul lui Haydn“.
Oglinda
Funcția rîsului e aceeași de două mii de ani încoace, de la Aristofan. Cînd e corect direcționat, rîsul purifică.
Jazz in Church, Festivalul Shakespeare, Superinteligenţa. Căi, pericole, strategii
● Seria de concerte marca „One Day“ din clubul Control din Bucureşti: Caspian (3 mai) şi Toy (9 mai), două trupe de post-rock, printre cele mai bune ale momentului, şi Warhaus (11 mai), una dintre revelaţiile muzicale europene de anul trecut. Sau, dacă preferaţi jazz-ul rock-ului, puteţi trece în agendă concertele „Jazz Nouveau“, tot din clubul Control: Jojo Mayer (30 aprilie), Kuhnu Fu (7 mai) şi, neapărat, Bugge Wesseltoft & Christian Prommer (21 mai). Să nu ziceţi că n-aţi ştiut din timp. (Ma
Despre imposibilitatea de a fi evreu
Nimeni nu are dreptul să arate cu degetul în numele voinței divine. Nimeni nu are dreptul să separe evreii buni de evreii răi, evreii care afirmă de evreii care neagă, după fidelitatea lor față de o istorie sau o cultură. Eu sînt evreu, m am născut în România,
Rusia în fărîme
A scris fără încetare şi în orice condiţii, pe front, unde era ofiţer de artilerie (îşi făcea însemnări pe carnete, cu gîndul de a le valorifica ulterior: în lagăr, ca deţinut politic («scrie» în memorie poeme şi piese de teatru); în deportare, într-un sat din Kazahstan
Visul începe cînd totul s-a terminat
Eiji Miyake își caută tatăl într-un Tokyo halucinant, căutare aparent lipsită de orice șansă de rezolvare. Dat fiind că tînărul Eiji e un antierou aproape ca de manual, bucățică ruptă din John Self al lui Martin Amis (mai puțin la capitolul alcool),
Două filme de văzut la Festivalul Filmului Francez
În Barbara, Mathieu Amalric este Yves Zand, regizor căzut în admirație față de Brigitte (jucată strălucit de Jeanne Balibar), actrița destinată să o încarneze pe cîntăreața Barbara în biopic-ul imaginat de Zand. Dar a pune astfel problema înseamnă a întoarce spatele adevăratei esențe a filmului,
Doi pedagogi de şcoală veche
Cînd, în 1997, The Herbaliser, proiectul muzical creat la începutul anilor ’90 de Jake Wherry și Ollie Teeba, lansa cel de al doilea album, Blow Your Headphones, la esențialul label independent Ninja Tune
Corpuri care nu
O serie de stigmatizări – de gen, vîrstă, boală etc. – care sînt motivate, favorizate sau amplificate de apartenenţa la rasă. Discriminarea-cadru, cea care vizează etnia, funcţionează astfel ca model primar în interiorul căruia există premisele, precum sărăcia sistemică şi lipsa educaţiei, care generează alte tipuri de marginalizare.
Homo deus. Scurtă istorie a viitorului, Comand la fel, Avocatnet.ro
● Dintr-un interviu realizat de The New York Times cu Yuval Noah Harari, istoric, autor al volumului Homo deus. Scurtă istorie a viitorului, apărut recent şi la noi, la Editura Polirom: „În loc să formuleze viziuni semnificative pentru unde va fi omenirea în 2050, ei reambalează fantezii nostalgice despre trecut. E un fel de competiţie: cine poate privi mai departe înapoi în trecut. Trump vrea să se întoarcă în anii ’50, Putin vrea, practic, o întoarcere în Imperiul Ţarist, iar Statul Islamic –
Poliţia poeziei
Medeea Iancu și-a apărat poemul „considerat vulgar“ explicîndu-l pe înțelesul tuturor, astfel: „Am citit un manifest feminist împotriva violenţei asupra femeilor, a violatorilor și misoginismului. Am folosit în poem cîteva citate din alţi poeţi şi, din punctul meu de vedere, poezia ar trebui să aducă o schimbare pozitivă în vieţile noastre.
Ezitările lui Hruşciov
umele lui Gheorghiu-Dej nu e deloc menţionat. Nu aş vedea-o ca pe o omisiune; pe vremea lui Hruşciov, comunismul românesc nu ajunsese la profilul de mai tîrziu. Dar cartea profesorului Taubman are legătură şi cu istoria românilor pentru că vorbeşte de o epocă şi un sistem din care şi noi am făcut parte.
„Mihail Sebastian e dublul meu“ – interviu cu scriitorul Lionel DUROY
Jurnalul lui Sebastian a fost o revelație. Din mai multe puncte de vedere. Nu numai pentru ceea ce notează despre pogrom. Întîlnirea mea cu Sebastian este întîlnirea cu un scriitor care are aceeași psihologie ca și mine.
Tablouri vivante
Dacă Vincent Van Gogh ar fi visat la cum ar fi dacă s-ar transforma într-o unică pictură, care să îi reprezinte atît spiritul, cît și cele 800 de tablouri pe care le-a pictat de-a lungul scurtei sale vieți fără să vîndă decît unul, probabil că răspunsul l-ar fi aflat la mai bine de un secol de la dispariție. Într-un film tridimensional în cel mai pur sens al cuvîntului, se întîlnesc pictura, animația și cadrele filmate cinematografic, cu actori reali, decoruri și locații reale. Cu drag, Van
Fricile lui Alessio Gastaldello
Pe „Cars“, prima piesă a noului album Mamuthones, cuvintele urmează îndeaproape ritmul. Tobele și basul împing totul înainte, într-un infinit tribalist, motorik-ul colorîndu-se cu artificiile sintetizatorului.
Ce ni se spune cînd ni se vorbeşte
Un platou de televiziune în care cei patru actanţi preiau şi derulează rapid personaje şi situaţii generice: preşedinţii postrevoluţionari ai României, vedete de televiziune şi tipologii din masa necritică; manipulatori, voluntari sau involuntari, şi manipulaţi, conştienţi de situaţia lor sau inocenţi.
„Ca pianişti, trebuie să ne adaptăm timpului“ – interviu cu Alexandra DARIESCU
Concertul de Rahmaninov este unul dintre cele mai iubite concerte de pian și este o alegere perfectă pentru seara de 15 aprilie.
Ecaterina cea Mare, Cinepolitica, Johan Cruyff
● A apărut primul volum din corespondența lui Dostoievski, Scrisori I (1837-1859) la Editura Polirom, traducere de Leonte Ivanov. O reconstituire a unei lumi și intimitatea unui personaj fabulos. (Ana Maria Sandu)
„Doamne, iartă-mă că sînt român...“ Obsesii cioraniene în anul Centenarului
Scenariul se repetă la nesfîrşit şi nu poţi să nu te întrebi uneori: „De unde-au răsărit, dom’le, alde Cuza, Maiorescu, Eminescu, Noica? Par în definitiv atît de neromâni din fire!…“
La Maison rouge sau arta ca experienţă
La Maison rouge, „Casa roşie“ – această denumire evocă un loc însîngerat, un loc „macbethian“ bîntuit de apariţii, un refugiu periculos.
Poezia e la tineri
Mă bucur că Festivalul Naţional de Arte pentru Liceeni a rezistat atîta vreme prilejuindu-mi întîlnirea cu aceşti minunaţi tineri poeţi, pe care abia aştept să-i ascult citind prin festivaluri şi să le găsesc cărţile în librării.
In articulo mortis
dulterul nu-i procură alte satisfacții decît pe aceea a revanșei față de Marcu. În schimb, conduce la certuri ireversibile în familie. Din anii ’70 pînă la începuturile tranziției, numai nedumeriri și devoalări. Revelații ale meschinăriei.
Mica Jeanne d’Arc
Ioana d’Arc este figura mitologică centrală a Franței. Însă interesul cineastului nu îmbrățișează în Jeannette aura monumentală a personajului – documentată în repetate rînduri, cele mai cunoscute exemple aparținînd lui Carl Dreyer sau Robert Bresson.
O manieră teatrală
LABTrio aniversează zece ani de activitate şi o oarecare agitaţie generată din postura de tinere speranţe.
Richamlet Vodă
La 100 de ani de la moartea lui Barbu Ştefănescu Delavrancea, Alexandru Dabija dă un suflu nou piesei Viforul (1909) din Trilogia Moldovei.
Umorul este ingredientul unei bune ars moriendi – interviu cu Costică BRĂDĂŢAN
Chiar dacă moartea este în titlul cărții mele, aceasta vorbește mai mult despre viață. Tocmai din perspectiva morții, eu propun un mod de existență etică, responsabilă, atentă. Alegerile mici pot să aibă efecte mari.
Elena Ferrante, Comorile Egiptului Antic, revista Nautilus
● Rubrica săptămînală a Elenei Ferrante din The Guardian, despre femei, feminitate, feminism – scrisă echilibrat, fix aşa cum trebuie –, dar şi despre literatură, familie sau viaţa în Italia. (Cristina Ştefan)