Corp, societate, protest – acţiunile performative ale lui Manuel Pelmuş

Publicat în Dilema Veche nr. 742 din 10-16 mai 2018
Corp, societate, protest – acţiunile performative ale lui Manuel Pelmuş jpeg

În 2013, lucrarea care a reprezentat România la Bienala de Artă de la Veneţia a generat reacţii în toată lumea, cu consecinţe directe în schimbarea paradigmei care gestionează relaţia dintre artele vizuale şi cele performative. O retrospectivă imaterială a Bienalei de la Veneţia, acţiune performativă continuă creată de Alexandra Pirici şi Manuel Pelmuş, recupera 100 de ani de istorie a expoziţiei prin reproducerea, cu ajutorul performerilor, a unora dintre lucrările expuse aici de-a lungul timpului. Demersul artistic crea spaţiu pentru o serie de chestionări precum relaţia dintre material şi imaterial, obiect şi fiinţă, spaţiu şi corp, economic şi artistic; era o arhivă performativă şi funcţiona ca o recuperare a memoriei şi o critică a monumentalismului. Retrospectiva imaterială… se alinia unei tendinţe care integra performance-ul în muzee „ca un cal troian“, menit să rechestioneze, prin corp, perspectivele asupra obiectului. Pirici şi Pelmuş au devenit unii dintre liderii noului val („new performance turn“) care analizează conexiunea dintre performance şi performanţa economică. Precaritatea performance-ului (resursa umană este cea mai ieftină) este folosită ca instrument de investigare a comercialului în artă.

Pirici şi Pelmuş au fost comisionaţi, împreună şi separat, să lucreze cu muzee şi expoziţii din toată lumea, de la Tate Modern din Londra şi Tate Liverpool (2016) la Ludwig Museum, Köln (2016), Off-Biennale Budapesta (2015 şi 2017), Kiev Biennale (2015), Centrul Pompidou, Paris (2014), Van Abbemuseum, Eindhoven (2014), Muzeul de Artă Modernă, Varşovia (2014) etc.

Cea mai recentă lucrare a lui Manuel Pelmuş a fost comisionată de Para Site, centru de artă contemporană din Hong Kong (curator: Cosmin Costinaş). Movements at an Exhibition (decembrie 2017 – februarie 2018) parafrazează titlul unei suite de pian a lui Modest Mussorgsky, Pictures at an Exhibition, care „traduce“ pictura în muzică, deci redă un mediu prin altul. Pelmuş face aproximativ acelaşi lucru, folosind mişcarea cu dublu sens, atît ca pe „o gramatică a dansului şi a coregrafiei, cît şi ca o reprezentare a protestelor sociale. Adică mişcare de dans şi mişcare socială“.

Movements at an Exhibition concentrează trei surse de documentare. Una vizează istoria performance-ului din regiune, tema iniţial propusă. O alta explorează muzica de protest, un tip de sonoritate care a însoţit şi a amprentat revoltele studenţilor din Taiwan în anii ’90 (Taiwan Noise Movement). O a treia componentă a performance-ului este protestul social, regional şi global, studiat prin prisma felului în care corpul ocupă spaţiul public. Lucrarea se bazează pe principiul selecţiei subiective (a surselor, a raportului între componente etc.) şi are forma unei acţiuni continue timp de patru ore cu patru performeri, care redau poziţii, sunete şi acţiuni ce funcţionează ca memorie, comentarii, analize şi conceptualizări privind funcţiile corpului la intersecţia dintre social şi artistic.

p19 rosencrantz2 foto manuel pelmus jpg jpeg

În timpul rezidenţei destinate cercetării, Pelmuş descoperă că subiectul permanent fierbinte în Hong Kong este cel al relaţiei cu China. „Generaţiile în vîrstă se gîndeau că nu prea au scăpare, China îşi va exercita influenţa şi va strînge robinetul de libertate, iar generaţia tînără participase deja la proteste precum Revoluţia umbrelelor (n.a. – protest împotriva impunerii de către China a candidaţilor în alegeri – 2014). Eu nu sînt din zonă, dar vin din Europa de Est şi ştiu cum e să ai o relaţie cu un Big Brother ca URSS, cu tendinţe expansioniste. Aşa că nu voiam să intru direct în politică, dar nici să o ignor.“

Sînt cîteva elemente pe care Manuel Pelmuş le generează prin această acţiune performativă. Unul ţine de poziţionarea corpului în spaţiu în timpul protestelor, modul în care unul devine mai mulţi. Unele proteste erau declanşate de o singură persoană care adopta o anume poziţie a corpului în spaţiul public. Apoi, această poziţie era preluată de alţii sau primului protestatar i se alăturau şi alţii. Mişcarea se transfera, îi contamina şi pe ceilalţi şi devenea o emblemă a revoltei. Patru fete, care se ţin de umeri şi de mijloc, stau faţă în faţă cu un cordon de poliţişti. Fotografia lor, din spate, este reprodusă în performance. „Aceste corpuri în poziţii recognoscibile sînt reinterpretate într-un spaţiu de expoziţie, într un context diferit, şi rămîneau acolo împreună, dar abstract, un fel de solidaritate reprezentată. Ce-i face pe oameni care au opinii diferite, background-uri diferite, care poate nici nu se plac, să se adune şi să stea împreună? Mi-am dat seama că există o alianţă cu corpuri de oriunde, un fel de a sta al corpului în spaţiu care provoacă tensiune.“ De aici a apărut ideea de formaţie în sens de grup organizat într-un tipar care devine recognoscibil şi capătă funcţie protestatară.

Un alt element definitoriu al performance-ului este embodiment (întruchiparea). Pornind de la un performance realizat de un artist local, care mergea în patru labe şi aduna boabe de porumb aruncate de vizitatori, ca reprezentare performativă a îngrijitorilor (oameni care fac curăţenie, o clasă socială poziţionată foarte jos), Pelmuş găseşte fotografii ale unui protest al acestora în care ei sînt aşezaţi într-o poziţie „de rugăciune“, întotdeauna în formaţie, pe diagonală, unul în spatele celuilalt. Artistul păstrează această formaţie ca secvenţă în acţiunea sa performativă.

În 1987, un grup de artişti a preluat o casă colonială, ulterior demolată, şi timp de trei zile a transformat-o într-un spaţiu hibrid (precum spaţiul în care l-am în­tîlnit pe Manuel Pelmuş: „Omnia“, fosta sală de şedinţă a Comitetului Central al PCR, viitor sediu al Centrului Naţional al Dansului) pentru o expoziţie performativă, Out of Context. Una dintre acţiuniunile expoziţionale a constat în mutarea integrală a apartamentului unui artist (Ronald Choi) în acea casă – „din cauza densităţii populaţiei, locuinţele sînt mici ca nişte capsule“ –, astfel că vizitatorii intrau într-un spaţiu public, dar găseau unul intim. Artistul îi primea în pat şi conversa cu ei. Secvenţa este reprodusă şi multiplicată cu mai mulţi performeri de către Pelmuş, în aceeaşi idee a explorării invidualului în raport cu multiplul („The One Becomes The Many“).

Ceea ce face Manuel Pelmuş este să remedieze acţiuni sociale şi performative, prin încarnare şi interpretare (embodiment/enactement), ca forme de reprezentare a funcţiilor sociale şi artistice ale corpului. 

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Manuel Pelmuş

999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.

Adevarul.ro

image
Incident neobișnuit cu artistul Al Bano într-un avion: „Zbor de 60 de ani și nu mi s-a întâmplat niciodată"
Legenda muzicii italiene a avut parte de un incident neobișnuit într-un avion care l-a dus la Zagreb. Artistul susține că i s-a refuzat accesul la toaletă, deși este operat de prostată și avea nevoie să meargă la baie.
image
Biden s-a prăbușit pe scenă după ceremonia la care participa | VIDEO
Șeful statului s-a împiedicat și a căzut în genunchi după ce a terminat de oferit diplomele. Mebri ai forțelor aeriene americane l-au ajutat să se ridice.
image
Superstiții de Rusalii: ce e interzis să faci cu desăvârșire. Cum sunt pedepsiți cei care nesocotesc marea sărbătoare
În acest an, Rusaliile sunt celebrate pe 4 iunie și pe 5 iunie. Este ultima sărbătoare oficială a sezonului pascal ortodox și este prăznuită în fiecare an duminica, fix la 50 de zile după Paște. Rusaliile celebrează coborârea Sfântului Duh asupra ucenicilor lui Iisus din Nazaret.

HIstoria.ro

image
George Gershwin și visul american
George Gershwin (1898-1937) a marcat scena americană la începutul secolului XX.
image
De ce se urau de moarte Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş. Duşmănia lor apare într-un document de la Vatican!
Vlad Ţepeş, domn al Munteniei în trei rânduri, şi Ştefan cel Mare, voievodul care a condus Moldova timp de aproape jumătate de secol, au avut relaţii sinuoase, în funcţie de conjunctura politică a vremii şi de interesele administrative.
image
Château La Coste, în Provence: ce descoperire!
Ce e, până la urmă, Château La Coste? Un spaţiu magic, construit în jurul unei îndeletniciri cu tradiţie: facerea vinului.