John Schaefer, Soundcheck şi mirajul anecdoticii

Andrei POGORILOWSKI
Publicat în Dilema Veche nr. 741 din 3-9 mai 2018
John Schaefer, Soundcheck şi mirajul anecdoticii jpeg

Acum vreo 15 ani am avut un job mirific: paginam versiunile româneşti ale cărţilor tehnice aparţinînd cîtorva mărci de automobile. Cînd viaţa îţi oferă astfel de bucurii, nici o muzică nu te poate ajuta să traversezi cu veselie deşertul de plictis presărat cu racleţi, boghiuri şi jante fără să simţi că pierzi, în chip iremediabil, timpul. Aşa că m-am pus să ascult, în timp ce munceam, bine informatele conferinţe/cursuri ale lui Robert Greenberg (goo.gl/RNwBf3 – un fel de „stand-up musicology“) în urma cărora am început să caut eu job-uri cît mai aride, ca să le pot asculta pe toate, cîştigînd în acelaşi timp bani. Vă recomand… ei bine, vă recomand tot, însă mie mi-au rămas la suflet seriile dedicate lui Şostakovici şi Stravinski. Fiind filmate, cursurile acelea m-au făcut adesea să îmi întrerup lucrul ca să mă pot uita efectiv la ele – pentru că Robert Green-berg este şi un remarcabil actor sui generis.

Chiar în perioada aceea a trecut prin România compozitorul american Marc Mellits, care m-a întrebat „ce am mai făcut lately“, iar eu i-am răspuns că robotesc şi ascult în acelaşi timp cursuri academice, o activitate nutrind-o pe cealaltă. De la el am auzit pentru prima dată numele lui John Schaefer, emisiunile acestuia de la New York Public Radio (WNYC), Soundcheck şi New Sounds, făcînd deja senzaţie în Statele Unite, fiind retransmise selectiv şi de National Public Radio şi existînd arhivate sub formă de podcast-uri, pentru ca toată lumea să le poată accesa, de oriunde şi oricînd. Pentru cine este doritor să se iniţieze în babilonia lumii muzicale a zilelor noastre, emisiunile lui Schaefer reprezintă un bun abecedar.

Soundcheck (goo.gl/kzzwqL) a debutat în 2002 şi la început conţinea un meniu echilibrat de genuri muzicale abordate. Chiar dacă lucrurile s-au mai deteriorat între timp („Prea mult hip-hop!“, îmi vine mie să exclam eu vocea lui Iosif Sava), important este că de obicei există invitaţi, publicul putînd să asculte amintirile, confesiunile şi părerile tuturor muzicienilor importanţi care se perindă prin melting-pot-ul newyorkez.

New Sounds (newsounds.org) prezintă în general albume şi concerte, avînd uneori legătură cu emisiunile Soundcheck, pe care le ilustrează muzical.

Dacă m-ar întreba cineva cu ce am rămas de pe urma ascultării selective a acestor podcast-uri, ar trebui să admit că nu mai ţin minte decît o serie de anecdote.

Prima îl are ca protagonist pe violoncelistul Mstislav Rostropovici. Exilat din Uniunea Sovietică în 1974, pentru că nu se dezisese de prietenia lui cu Soljeniţîn (pe care îl şi găzduise o vreme la el acasă), artistul se stabileşte în Statele Unite, în 1977 devenind directorul muzical şi dirijorul Orchestrei Simfonice Naţionale din Washington.

Rostropovici nu prea avea talent la limbi. După douăzeci de ani petrecuţi în mediul anglo-saxon, gramatica lui rămăsese aproximativă, iar accentul presărat cu nenumărate „semne moi“ ruseşti (iată un exemplu din 1995 aici). Nici nu este de mirare că atunci cînd i s-a propus pentru prima dată să dirijeze ceva pe pămînt american, Rostropovici i-a înmărmurit pe reprezentanţii unei filarmonici cînd a spus că ar dori să introducă în program şi o lucrare de Respighi, „de exemplu, Pines of Rome“ – titlul poemului simfonic fiind pronunţat limpede şi cu glas tare ca „Penis of Rome“.

Mai ţin minte fabuloasa poveste a lui Gilbert Kaplan (1941-2016): un american care la 25 de ani ascultă pentru prima dată Simfonia a doua de Mahler (cunoscută şi ca „Simfonia învierii“) şi rămîne obsedat pe viaţă – nu neapărat de Mahler, ci de această lucrare în particular. Atît de obsedat încît, după o frumoasă carieră de economist, se apucă la 40 de ani să studieze dirijatul, la Juilliard School of Music, cu Charles Zachary Bornstein, iar un an mai tîrziu îşi vede visul cu ochii: fiind suficient de avut (se spune că, în 1984, a obţinut din vînzarea revistei Institutional Investor, pe care o fondase în 1967, în jur de 75 de milioane de dolari), îşi permite să închirieze Avery Fisher Hall din New York, precum şi American Symphony Orchestra completată de Westminster Symphonic Choir, dirijînd pentru prima dată mult iubita lui simfonie, pentru un cerc „restrîns“ de 2800 de prieteni şi colegi. Presa nu a avut acces la concert, însă un jurnalist de la The Village Voice s-a strecurat incognito, scriind ulterior o cronică elogioasă.

„The rest is history“, cum se spune. După cronica din The Village Voice, Gilbert Kaplan a ajuns să dirijeze „Simfonia învierii“ de peste o sută de ori, de multe ori cu orchestre de primă mînă. Există şi două înregistrări: cu London Symphony Orchestra (1987) şi cu Filarmonica din Viena (2002).

Kaplan a deţinut manuscrisul simfoniei, publicînd ulterior o ediţie „definitivă“, în care a introdus peste 300 de modificări făcute de Mahler însuşi. După moartea lui Kaplan, manuscrisul respectiv s-a vîndut la licitaţie pentru suma de 4.546.250 de lire sterline – un record absolut pentru piaţa de partituri autografe.

În fine, tot din emisiunile lui John Schaefer mai ţin minte povestea basului chinez Hao Jiang Tian (o puteţi găsi aici: goo.gl/2rCY3U). Pentru cei care nu citesc în engleză, voi traduce mai jos un mic fragment din interviu – însă nu înainte de a semnala existenţa unui volum de memorii scris de Hao Jiang Tian: Along the Roaring River: My Wild Ride from Mao to the Met (2008).

Iată aşadar ce spunea basul chinez în anul apariţiei cărţii: „[Pe cînd aveam vreo 20 de ani] m-am dus într-altă parte a oraşului, ca să caut un prieten.“

Pe vremea aceea (cca. 1975), încă în plină Revoluţie Culturală, Hao Jiang Tian fugise din fabrică şi ducea o viaţă de „adolescent rebel“.

„Nu m-am mai urcat pînă la etajul cinci, unde se afla apartamentul acestuia, aşa că am început să-i strig numele de afară:

– Hui, eşti acasă? Hei!

Prietenul meu nu era acasă, însă un vecin şi-a făcut apariţia la fereastră şi m-a întrebat dacă nu cumva sînt cîntăreţ. I-am răspuns că nu și am vrut să știu de ce m-a întrebat așa ceva.

– Pentru că ai o voce amplă, mi-a răspuns el.

Așa că am început să stăm de vorbă, dar nu mai mult de două minute, timp în care am aflat că vecinul prietenului meu se întîmpla să fie un cîntăreț profesionist.

– Cum am spus, ai o voce amplă, așa că ai putea și tu să urmezi o carieră de cîntăreț profesionist.

Acele două minute mi-au schimbat viaţa.“

18 ani mai tîrziu, Hao Jiang Tian cînta alături de Pavarotti la Metropolitan Opera. 

Andrei Pogorilowski este teoretician muzical şi scriitor. A publicat romanul Nic Studeno. Al doilea cartuş, Editura Cartea Românească, 2013.

Foto: Gilbert Kaplan

999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.

Adevarul.ro

image
Arnold Schwarzenegger, despre ce înseamnă pentru el moartea și Raiul: „Nu ne vom mai revedea niciodată“
Actorul Arnold Schwarzenegger, fost guvernator al statului american California, vorbeşte cu multă sinceritate despre încercările şi dificultăţile din viaţa sa într-un nou documentar în trei părţi, "Arnold", informează site-ul revistei People.
image
Legenda satului Vama Veche, locul plin de șerpi, unde s-au așezat găgăuzii
Legenda spune că satul Vama Veche a fost întemeiat de găgăuzi, iar ținutul s-a numit „Yilanlâk“ (Șerpăria).
image
Motivul pentru care chinezii forează una din cele mai adânci gropi din lume în deșertul Tarim
China a început să foreze una dintre cele mai adânci gropi din lume în căutarea unor descoperiri în adâncul Pământului. Presa de stat chineză a descris proiectul de foraj de 11.000 de metri drept „un punct de reper în explorarea de către China a adâncimii Pământului”.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.