Poliţia poeziei

Publicat în Dilema Veche nr. 738 din 12-18 aprilie 2018
Poliţia poeziei jpeg

Poeta Medeea Iancu a fost recent sancționată contravențional printr-un avertisment scris de Inspectoratul de Poliție din Botoșani, ceea ce înseamnă că va fi amendată în cazul în care recidivează. Dar ce „crimă“ a comis Medeea Iancu? Simplu spus, a citit un poem. Dar iată întreaga poveste, pentru cine n-a aflat-o încă din presă, desprinsă parcă dintr-o proză de Ilf & Petrov.

La începutul anului, pe 15 ianuarie, în cadrul „Zilelor Mihai Eminescu“ de la Botoşani, se decernează Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu“ (al cărui trofeu, apropo, este sfințit la biserică), cea mai importantă distincție pentru poezie de la noi, asta pînă acum trei ani, cînd s-a mînărit votul juriului pentru a se acorda unui poet mediocru. Anul acesta, Gala decernării a fost deschisă de un eveniment al editurii Cartea Românească, ce a decis să-și premieze cîțiva scriitori (situație absurdă, unică în lume, în care o editură își premiază propriile cărți). Printre aceștia s-a numărat şi poeta Medeea Iancu. Volumul ei de poezie de anul trecut, Delacroix este tabu: suita romînească (grafia cu „î“ este intenționată), altfel întru totul remarcabil şi, în felul său, unic la noi, merita să devină cunoscut datorită valorii sale artistice și nu din cauza scandalului ce a urmat. Cert e că, date fiind situația și momentul, deopotrivă al evenimentului și al țării, poeta a făcut ce trebuia: a urcat pe scena Casei Tineretului și, în fața unui public alcătuit din personalități politice și culturale locale și naționale (inclusiv Paul Brummell, ambasadorul Marii Britanii), a recitat un poem-manifest inedit, dar în spiritul cărții sale premiate. Publicul din sală a reacționat conform cu propriile gusturi literare și principii morale: unii au vociferat și au apostrofat-o, alții au părăsit sala indignați și ofensați de limbajul explicit al infamului poem (pe care îl puteți citi mai jos), cei mai mulți însă au ascultat.

Gellu Dorian, organizatorul Galei, altfel și el poet, a descris momentul ca fiind „regretabil“; Călin Vlasie, directorul editurii, și acesta poet, a scuzat poemul afirmînd că botoșenenii „nu sînt un public experimental“; iar Antena 1 a făcut un reportaj despre incidentul „poemului cu conținut pornografic și feminist“. Reacțiile pe rețelele sociale au fost, în general, dezaprobatoare, conforme, de altfel, și cu nivelul foarte prost al educației literare dobîndite în școala românească, și cu nivelul scăzut de civilitate din societate, poeta fiind numită „nulitatea“, „scîrboasa feministă“, „degenerata“, „debusolata“, „nefututa“ etc., atunci cînd n-a fost, chipurile, făcută de rîs („ei îi trebuia un dildo negru, nu un premiu“) ori blestemată de-a dreptul („sper să o pedepsească Universul și să rămînă eșuată în sexualitate neîmplinită și nefericire“).

Constrînsă de amploarea mediatică a scandalului, Medeea Iancu și-a apărat poemul „considerat vulgar“ explicîndu-l pe înțelesul tuturor, astfel: „Am citit un manifest feminist împotriva violenţei asupra femeilor, a violatorilor și misoginismului. Am folosit în poem cîteva citate din alţi poeţi şi, din punctul meu de vedere, poezia ar trebui să aducă o schimbare pozitivă în vieţile noastre. Nu a fost împotriva oraşului Botoşani sau a imaginii lui Mihai Eminescu, a fost doar un manifest feminist care ar trebui să ridice semne de întrebare asupra violenţei care există în România.“ După cum s-a văzut, reacțiile stîrnite au justificat doar ele necesitatea bietului poem-colaj, nu mai spun de realitatea faptului că trăim într-o cultură misogină, că sîntem o țară cu o incidență enormă a violenței domestice (33.000 de femei bătute fac anual plîngere şi peste o sută sînt ucise în bătaie), o țară cu legi blînde pentru violatori (vezi cazul celor șapte violatori vasluieni din 2015, beneficiari între timp ai recursului compensatoriu).

Dar asta n-a fost tot. Un așa-zis scriitor pe nume Ionuț Caragea (un scriitor adevărat știe că literatura se scrie cu toate cuvintele unei limbi, nu doar cu cele frumoase, delicate și inofensive) și-a turnat colega de literatură pentru „versuri pornografice și defăimătoare […] care își bat joc de țara noastră și de valorile noastre naționale“ prin invocarea Articolului 30, punctul 7, din Constituție (cel care spune că „sînt interzise de lege defăimarea țării și a națiunii […] precum și manifestările obscene, contrare bunelor moravuri“), sesizînd Administrația Prezidențială, care însă a declinat reclamația către Inspectoratul Județean de Poliție Botoșani. Nu insist asupra prezumției de cunoaștere artistică pe care Poliția botoșăneană și-a atribuit-o, din vanitate și/sau prostie, în momentul în care a decis că recitarea unui poem, fie el și cu limbaj explicit, intră sub incidența art. 2, alin. 1 din Legea nr. 61 din 27 septembrie 1991; dar aș ridica aici cîteva întrebări deloc retorice legate de această lege foarte veche, perfect ambiguă și absolut echivocă cel puțin în relația cu actul artistic.

Cum, față de cine și, mai ales, cine este în măsură să considere o operă literară drept „un act obscen“? Ce înseamnă „expresie jignitoare și vulgară“ în (con)textul literar? În ce condiții recitarea unui poem este „de natură să tulbure ordinea și liniștea publică“? Cum își poate argumenta cineva „demnitatea lezată“ în fața unor versuri? Cetățenii, oricine ar fi aceștia, trebuie să fie apărați prin lege de o potențială indignare în fața unui text literar? Și cum se poate cuantifica, moral și legal vorbind, această presupusă/posibilă indignare? Există grade de toleranță în funcție de natura acestei indignări? Cine apără „onoarea instituțiilor publice“ ale țării în fața libertăților artei create de propriii ei cetățeni liberi? Sînt nația/națiunea/neamul, orice ar însemna aceste concepte, mai presus de artă? Și în(tre) ce limite/granițe? Aparent, la aceste întrebări strivitoare, ce țin deopotrivă de etică şi filozofie, teorie literară și drept civil, comisarii Viorel Șerbănoiu și Paul Iulian Tapalagă de la Inspectoratul Județean de Poliție Botoșani n-au (avut) nici o problemă să răspundă tranșant în termen de cîteva zile lucrătoare.

„Un poem să fie luat în considerare / trebuie să devină o crimă“ şi „Poliţia romînă care a învinuit / victima să fie binecuvîntată“, dar „poemul meu e un act de libertate“ ş.a. scria anticipativ Medeea Iancu în cartea sa, una dintre cele mai actuale şi mai curajoase, deopotrivă estetic și politic, confesiuni-revoltă publicate vreodată la noi. O carte căreia obscenitatea sancțiunii polițiștilor îi conferă, iată, legitimitate şi îi aduce, în mod ironic, un nesperat omagiu.

Foto: A. Mogojan

***

Medeea IANCU 

„Eu sînt tipa pe care aţi hărţuit-o, tipa pe care aţi numit-o curvă, prostituată
Persoană, persoană, persoană
Eu sînt tipa pe care o urîţi, aş fi trebuit să fiu băiat, astfel aş fi lîngă voi
Şi dacă un poet ejaculează pe faţa unei femei este artă
Şi dacă un poet fute o femeie în timp ce doarme este artă, nu viol
Îmi pare rău, nu sînt poemul victimei pe care îl aşteptaţi
Îmi pare rău nu sînt poeta europeană, cool, nu sînt tipa care spune la microfon: eroul este un bărbat
Nu sînt poemul care să te excite, nu sînt poemul în care să mă forţezi
Nu am scris suficient de bine pentru tine, Romînia, nu am fost suficient de cuminte pentru tine, Romînia
Nu am spus nimănui, Romînia
Nu ţi-am lăudat suficient violul, Romînia, nu ţi-am slăvit eroii, Romînia, nu ţi-am citit scriitorii, Romînia
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului, Amin, Amin, Amin a spus curva
A spus prostituata, a spus mama şi fiica
Îmi pare rău, nu m-am sinucis, Romînia, îmi pare rău, nu sînt strofa ta preferată despre sex,
Poemul despre viol eşti tu, Romînia, poemul despre hărţuire eşti tu, Romînia, poemul despre abuz eşti tu, Romînia
Îţi introduc penisul meu lung şi negru în pîntec, Romînia
Mai ştii? Aplaudaţi. Aplaudaţi. Aplaudaţi…
Nu sînt pornografia ta, Romînia, nu voi aştepta întinsă să-mi faci felul
Nu sînt gluma ta despre viol, în literatură nu se discută despre asta, în familie nu se discută despre asta
Şi noi fetele aşa murim şi tu, Romînia, spui mereu: poetul, poetul, poetul“

copertă Murmur jpg
988 16 coperta2 jpg
Retractilități incisive
Atît Cristina Alexandrescu, cît și Mihnea Bâlici sînt două voci deja recognoscibile în poezia românească extrem contemporană.
988 17 Vrabia foto Tudor Neacsu1 jpg
Să cazi la pace cu trecutul
Perioada postcomunistă în România, în special pînă la aderarea țării la Uniunea Europeană, a fost tumultuoasă din multe punctele de vedere.
Matrix fisa cartii jpg
Lauren Groff, Matrix, traducere din engleză de Brîndușa Cotea, Curtea Veche Publishing, 2023 - fragment -
Cu o privire arzătoare, se apleacă peste masa pe care Asta, entuziasmată, a început deja să schițeze planuri.
Giuliano da Empoli Magul de la Kremlin cop1 APROBATA (1) jpg
Magul de la Kremlin de Giuliano da Empoli - fragment-
Acest roman este inspirat din fapte și personaje reale, cărora autorul le-a împrumutat viață particular și replici imaginare.
Afis Sala Radio 17 martie 2023 (2) jpg
Dirijoarea Orchestrei Simfonice din Canberra - JESSICA COTTIS - invitată la Sala Radio
JESSICA COTTIS – o prezență specială pe scena muzicală internațională, unul dintre cei mai remarcabili dirijori britanico-australieni, dirijor-șef și director artistic al Orchestrei Simfonice din Canberra, este invitată pe scenă Sălii Radio!
RRM Iasi 1920x1080 jpg
Din 22 martie, ora 19.00: Radio România Muzical la Iași, pe frecvența 95.4 FM
Radio România Muzical poate fi ascultat la București pe frecvența 104.8 FM, regional pe frecvența Coștila 97.6 FM, iar din 22 martie 2023, pe frecvența locală 95.4 FM la Iași.
p 16 YouTube jpg
Extemporal la erotică
Noul diagnostic îl răstoarnă sau îl echilibrează pe cel vechi: multă gingăşie şi un dram de forţă.
p 17 jpg
Fami(g)lia
A Chiara rulează în cadrul Festivalului „Visuali Italiane – Noua Cinematografie Italiană în România”.
987 17 coperta1 jpg
Focus JazzX
Timișoara și Clujul s-au sincronizat, inclusiv în interes politic, în ambiția de a consacra două festivaluri jazz de centru de capitală regională – JazzX și Jazz in the Park
987 15 foto BogdanDincă jpg
987 21 coperta Iamandi jpeg
Economie și psihologie
Una dintre explicațiile referitoare la căderea comunismului acordă factorului economic un rol preponderent.
(1) Beethoven Skizze Eugène Louis Lami FotoJean Marc Anglès Collection Cité de la musique jpg
Ce face muzica clasică cu mintea noastră? Ipoteze și demonstrații – conferință NEC
Colegiul Noua Europă are deosebita plăcere de a vă invita la conferința „Ce face muzica clasică cu mintea noastră? Ipoteze și demonstrații”, pe care compozitorul Dan Dediu o va susține joi, 9 martie 2023, la ora 17.00.
José Gallegos y Arnosa, El zapatero jpg
IIC BUC VISUALI ITALIANE AFFICHE 230222 jpg
Festivalul „Visuali Italiane - Noua Cinematografie Italiană în România”
Cinematografia italiană are o istorie lungă și prestigioasă, cu capodopere care au cucerit publicul din întreaga lume.
986 16sus coperta jpg
Călătoria fluturelui monarh
Într-un restaurant li se strigă „Go back to Russia!”, iar viața le e punctată de atacurile de panică legate de identitatea lor fluctuantă.
986 16jos coperta jpg
Avataruri ale iubirii
Amestec de Pascal Bruckner, Julian Barnes și David Lodge, pasional, ironic și simultan intelectual, noul roman al lui François-Henri Désérable e o bijuterie literară care merită admirată.
p 17 2 jpg
Cu ușile închise
E vorba, în definitiv, despre caractere. Adică despre lucruri care nu se confundă niciodată cu viața, care e mult mai flexibilă și mai nuanțată.
986 17 coperta audio jpeg
„Lumea asta nătîngă / E tot ce avem”
Acum vreo trei ani, într-un interviu pentru publicația engleză Uncut, Georgia Hubley, una dintre treimile artistice din interiorul Yo La Tengo
p 21  Vorba, 1948 jpg
Victor Brauner – Regatul mamelor
„Eu cred că sărbătoarea mamelor este cu adevărat o sărbătoare antică, o zi în care mamele au toate drepturile și pot face ce vor.
index jpeg 7 webp
Episoade cu Mihai Șora
Altminteri, Mihai Șora era cumpănit la vorbă, deloc guraliv, temperat și cumpănit în vederi și exprimări.
Afis Sala Radio 3 martie landscape jpg
ANUL INTERNAȚIONAL RACHMANINOV: 150 DE ANI DE LA NAȘTEREA COMPOZITORULUI ANIVERSAȚI LA SALA RADIO
A cîntat în cele mai importante săli de concerte ale lumii, precum Wiener Konzerthaus, Palau de la Música din Barcelona, Teatrul Mariinski, Filarmonica din Paris, Alte Oper din Frankfurt, Tonhalle din Zürich și Auditorio Nacional de Música din Madrid.
985 16 coperta1 png
„Pentru-ale conștiinței nevoi”
Radu Demetriades e protagonistul celui mai bun roman despre comunismul și tranziția de la noi.
DTL digiposter logo (3) jpg
Volte
Există în film o generozitate într-ale prostului gust deloc specifică filmelor cuminți și educate, la mare trecere azi.

Adevarul.ro

image
Imagini emoționante cu Bruce Willis sărutându-și soția, la aniversarea nunții. Actorul luptă cu demența
Bruce Willis și Emma Heming au sărbătorit marți cea de-a 14-a aniversare a căsătoriei lor. Soția starului și-a amintit cum și-au reînnoit jurămintele și a postat pe Instagram o fotografie emoționantă cu un sărut de la o aniversare anterioară.
image
Un șofer care a sărit la bătaie cu bâta, pus la respect de victimă VIDEO
În baza datelor strânse de polițiști, șoferul a fost reţinut, urmând a fi prezentat magistraţilor cu propunere legală.
image
Un șofer român de TIR a explicat cum a ajuns să câștige 4.200 de euro pe lună VIDEO
Un tânăr român, care lucrează ca șofer de TIR la o firmă de curierat din Germania, a dezvăluit într-un clip video publicat pe TikTok cum a ajuns să încaseze 4.200 de euro pe lună.

HIstoria.ro

image
Apogeul și căderea lui Ernest Urdăreanu, favoritul regelui Carol al II-lea
Odată cu sfârșitul domniei Regelui Carol al II-lea, și-au pierdut pozițiile de la Curte și marii săi demnitari. Urdăreanu însă a fost singurul dintre aceștia ales de fostul suveran pentru a-l însoți într-un exil care s-a dovedit definitiv.
image
Prosecco și Macarons, două produse care au cucerit întreaga lume și altele din bucătarie
Radio România Cultural și Revista Historia, prin vocea Danielei Ivanov, vă aduc un proiect cultural inediat „Povești parfumate”.
image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.