La Maison rouge sau arta ca experienţă

Publicat în Dilema Veche nr. 737 din 5-11 aprilie 2018
La Maison rouge sau arta ca experienţă jpeg

La Maison rouge, „Casa roşie“ – această denumire evocă un loc însîngerat, un loc „macbethian“ bîntuit de apariţii, un refugiu periculos. Numele ales acum cîţiva ani pentru un nou spaţiu parizian consacrat unor expoziţii neobişnuite îmi evocă de fiecare dată „casa“ din Neînţelegerea lui Camus, casa situată în pustietate, izolată, unde fiul ce revine pentru a-şi regăsi mama şi sora va fi ucis dintr-o inadvertenţă. Un spaţiu propice crimei. Un spaţiu unde asasinatele sînt posibile şi insecuritatea este permanentă. La Maison rouge din Paris, alături de Bastilia, confirmă, pe plan estetic, presentimentul de fiecare dată reactualizat că aici sîntem confruntaţi cu mărturiile extreme ale artei: nu opere, ci experienţe. Experienţe produse de artişti bolnavi psihic, cu expresii „dincolo de artă“, cu manifestarea durerii în ce are ea mai insuportabil. La Maison rouge e un loc al excesului. Azi mă gîndesc cu tristeţe că acest loc exemplar va dispărea în 2018, prin decizia lui Antoine de Galbert, care l-a creat. De ce? Poate din convingerea că trebuie să se pună capăt unei aventuri radicale care nu se poate eterniza și nici domestici: nimic mai străin acestui spaţiu decît temperarea angajării. Aici, mai mult ca oriunde, îmi amintesc de celebra frază biblică citată de Grotowski: „Pentru că nu eşti nici cald, nici rece, ci călduţ, te vomit“. La Maison rouge a fost un loc incendiar unde jăraticul n-a fost nicicînd stins.

Înainte de a se închide sîntem invitaţi la două experienţe unice, două manifestări care, dincolo de o identitate personală, dezvăluie amploarea unei tragedii colective a unui popor, a unei rase. Artistul, anonim sau individual, se constituie în mesager al comunităţii căreia îi aparţine. Şi tocmai această asociere între un destin colectiv şi o operă personală tulbură acum, căci, fără protecţii, arta se converteşte în experienţă biografică dublă, a artistului şi totodată a privitorului. Cînd am părăsit La Maison rouge am răsfoit un album cu instalaţii moderne inspirate de Marcel Duchamp şi, privindu-le, după mărturiile tragice al căror martor fusesem, am înţeles de ce le detest: opere sterile, neutre, opere unde artistul se protejează şi cultivă distanţa securizantă.

Cum să nu-mi pară indecent de reci şi „inteligente“ – le ştiu argumentele! – în raport cu opera unei pictoriţe rome, Ceija Stojka (1933-2013), revelată acum, artistă care, copil fiind, a trăit infernul lagărelor de concentrare? Ea restituie mai întîi amintirile „boeme“ ale poporului său în împrejurimile Vienei graţie unor imagini ludice şi luminoase – o exaltare a vieţii nomade şi comunitare –, unde energia cromatică şi simplitatea apariţiilor o afiliază marilor pictori naivi, de la Douanier Rousseau la artiştii din şcoala sîrbă. Copaci în floare, cîmpii înverzite, dansuri şi muzică… Timpul de altădată. Un proustianism paradiziac. Apoi intervin reprezentările lagărelor cu svastici emblematice şi corbi care înnegresc orizontul, ca în ultimul tablou al lui Van Gogh: prezenţa iminentă a morţii. Acestor imagini, pe spatele operelor, Ceija Stojka le adaugă adevărate poeme ale martiriului îndurat din partea soldaţilor germani care „urlau încît şi lui Satan i s-ar fi făcut frică“, iar poliţistele pudrate şi blonde impuneau inumane constrîngeri umilitoare: cuvintele se asociază imaginilor. Împreună, ele atestă oroarea trăită. Şi cum să rămîi insensibil la povestea fetiţei Ceija, căreia mama ei îi arată ascunderea printre morţi ca soluţie de salvare sau, mai teribil încă, la amintirea soldaţilor americani în lacrimi, îngroziţi de amploarea masacrului nebănuit pe care l descoperă tragic surprinşi, soldaţi derutaţi pe care supraviețuitorii din lagăre îi consolau? Dar artista de azi se revoltă cînd află că pe locul unui lagăr de odinioară se construieşte un complex alimentar, şi atunci ea îşi imploră „morţii“ să se trezească pentru ca nemţii să nu-i uite.

img 9083 jpg jpeg

Pe de altă parte, pictoriţa romă propune imagini mai puţin epice, imagini emblematice, imagini sintetice al căror impact are puterea unui şoc, ca în pînza unde coexistă o iluminare stranie a lumii şi un braţ pe care observăm cifra tatuată a prizonierului. Se afirmă astfel un raport violent între dereglarea cosmică şi tragedia istorică. Sau cum să nu citez ochiul ce se deschide îngrozit pentru a explora masacrul uman? Supraveghere cosmică. Nu divină, ci doar manifestare simbolică a nevoii de încredere că cineva „vede“ ce se petrece între oameni.

În sălile vecine de la Maison rouge sîntem invitaţi la întîlnirea cu o figură inedită, Păpuşa neagră, şi ea o expresie a durerii, dar difuză, asociată condiţiei subalterne, devalorizante a comunităţilor negre din America. Păpușa e un dublu oferit copilului care se identifică cu ea şi o transformă în partener de coexistență ludică. În lume s-a impus imperialismul păpuşii albe, valorizată şi difuzată planetar, încît a sfîrşit prin a se constitui în partenerul electiv al fetiţelor de oriunde. Şi totuşi, descoperim aici, a existat şi o păpuşă neagră, păpuşa concepută şi cusută de dădace care se proiectau pe ele însele în aceste forme primitive, arhaice, aproape mitice. Ele sînt o expresie a unor femei adulte ce-şi afirmau identitatea în mod secret, anonim: păpuşi ale excluderii. Şi cum să nu le resimţim tragedia aflînd care le-a fost soarta, căci toate au fost marginalizate, uitate, sacrificate: în testele la care au fost supuşi copiii, pînă şi fetiţele negre alegeau „păpuşa albă“ ca alter ego. Alienare angajată de la cea mai fragedă vîrstă.

Privesc lumea păpuşilor negre şi îi resimt energia subterană, căci ele nu sînt decorative, ci dimpotrivă, încărcate cu o energie străină păpuşilor albe. Adevărate expresii rituale exilate într-o lume albă, dar identificabile ici şi colo în vechi fotografii de familie care le-au păstrat urma. Şi cum să nu rămîn nemișcat, îndelung, în faţa unei păpuşi „mascate“ – păpuşa albă cu obraji roz şi zîmbet pe buze, care se dismulează în spatele unei măşti de păpuşă neagră? Imagine ce pare împrumutată din Negrii de Jean Genet, dar aici totul e invers: păpuşa albă tinde să se ascundă sub masca neagră şi nu invers, ca personajele din piesa celebră. Lor le semăna Michael Jackson, care, negru fiind, voia să se „albească“. Mai simpatică îmi e păpuşa de la Maison rouge.

În faţa acestor tablouri şi păpuşi reunite am resimţit impactul artei ca experienţă. Aşa cum, cîteva zile mai devreme, văzînd ultimul spectacol semnat de Peter Brook, Prizonierul, mi s-a revelat că doar asemenea întîlniri se convertesc în amprente defintive, numai ele nu se uită. Şi poate de aceea m-am gîndit – şi, sper, l am înţeles din nou, mai bine, mai adînc – la Artaud, cel care a visat la spectacol ca la un „eveniment unic“. La Maison rouge auzeam ecoul profeţiilor strangulate.

P.S. O coincidenţă: La Maison Victor Hugo a organizat o expoziţie de artă brută, artă a bolnavilor ce îşi caută o şansă de acces la lumină prin desen şi culoare. Raţiunea naufragiată se revelează aici ca un univers fascinant tocmai pentru că e lipsit de repere. Şi totodată ca un apel la salvare – pasageră! – prin artă. Naziştii aveau să-i ucidă fiindcă erau „nedemni“ de societatea ariană şi sănătoasă pe care o proiectau. 

George Banu este eseist şi critic de teatru. Cele mai recente lucrări publicate: Scena lumii, anii Dilemei (Editura Polirom, 2017) și Ușa, o geografie intimă (Editura Nemira, 2017).

946 16 copertaKIWI jpg
Granițe
Începînd cu această ediție, deloc întîmplător intitulată „Granițe”, antologia „KIWI” (Editura Polirom, 2022) oferă un cuprins internațional.
946 17 Morozov jpg
Bărbatul care iubea femeile
Cîteva femei devin materie literară pură, ajungînd să umple cu vocea lor, cu corpul lor, cu frazele lor marea carte autoficțională care e viața scriitorului protagonist.
946 17 Breazu jpg
Buletin de București
Pe MNB, scriitura muzicală a lui Boiangiu are cîrlig – e un LP cu multe ricoșeuri tematice, sărind zglobiu de la una la alta.
p  21 Totintot sau marea metamorfoza, 1942 1945 jpg
Victor Brauner – Totul în tot sau marea metamorfoză
Așezarea pe soclul tabloului a sculpturii care înfățișează varianta tridimensională a unui segment din pictură demonstrează intenția artistului de a crea o operă susceptibilă să sugereze un spațiu în care exteriorul (sculptura) și interiorul (tabloul) sînt reunite.
comunicat anansi traducere goncourt2021 jpg
Romanul laureat cu Premiul Goncourt 2021, publicat în timp record în ediție românească în colecția ANANSI
„Cea mai tainică amintire a oamenilor” de Mohamed Mbougar Sarr, romanul recompensat în 2021 cu Prix Goncourt, cea mai importantă distincție literară din Franța, a apărut recent în ediție românească, la mai puțin de jumătate de an de la anunțarea premiului în Hexagon.
Explorers of the Multiverse 1 jpg
„Am vrut să ștergem granița dintre real și virtual, dintre obiect și reflexie” – interviu cu membrii echipei H3, creatorii instalației „Explorers of the Multiverse”, prezentată de IQOS la Romanian Design Week
Instalația interactivă „Explorers of the Multiverse” este realizată de studioul de artă și tehnologie H3, în parteneriat cu IQOS, și propune o experiență multisenzorială imersivă, prin care vizitatorii sînt invitați la un proces de autocunoaștere.
Rețeaua Jane, r  Phyllis Nagy jpg
O poveste despre femei care au schimbat lumea deschide TIFF 2022: „Rețeaua Jane”
„Rețeaua Jane”, o poveste curajoasă despre drepturile femeilor, inspirată din realitățile Americii de la finalul anilor ’60, deschide cea de-a 21-a ediție TIFF, cu o proiecție de Gală organizată vineri, pe 17 iunie, de la ora 20:45, în Piața Unirii din Cluj-Napoca.
MRM 9iun landscape 1920x1080 png
„Moștenitorii României muzicale”. Recital susținut de pianistul Cristian Sandrin
Un eveniment la Sala Radio: Variațiunile Goldberg de Johann Sebastian Bach, interpretate de pianistul Cristian Sandrin, în cadrul proiectului „Moștenitorii României muzicale”, organizat de Radio România Muzical și Rotary Club Pipera, joi, 9 iunie, ora 19.00.
Utama, r  Alejandro Loayza Grisi jpg
12 „ficțiuni despre viață” în Competiția Oficială TIFF 2022
12 producții din toată lumea, printre care și două filme românești, intră în cursa pentru Trofeul Transilvania la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania.
QT Headshot   Photo Credit is art streiber JPG
„A fost odată la Hollywood”, debutul literar al marelui regizor Quentin Tarantino, cartea-eveniment în luna mai la Humanitas Fiction
Cartea va fi lansată miercuri, 25 mai, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bd. Regina Elisabeta nr.38) și sîmbătă, 4 iunie, ora 12.00, în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest (Romexpo, Pavilion B2, standul Editurii Humanitas).
Clipboard01 jpg
Actrița Maia Morgenstern, Premiul de Excelență la TIFF 2022
Actrița Maia Morgenstern va fi omagiată la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca).
945 16 sus Romila jpg
Combinagii și vieți paralele
În „Șoferul din Oz” se asociază fericit umorul, ironia, tandrețea, caracterele hiperbolizate și inevitabila tentație a parabolei socio-politice cu priză imediată.
945 16 jos Iamandi jpg
Insațiabila nemulțumire a lui Stalin
Bolșevismul a fost exportabil și a produs rezultate „cvasiidentice” peste tot.
p 17 2 jpg
Dulce provincie
Găsim orășelul mic și netulburat în care toată lumea se cunoaște cu toată lumea, găsim jocul de putere aparent blajin între localnici și intrușii „de la centru”, găsim briza ușoară de nefericire care traversează, din direcții diferite.
945 17 Biro jpg
Aniversar
Gărîna. În materie de legende care eludează genurile, concertul Soft Machine s-ar putea să fie cel mai important concert al vremurilor recente pe teritoriul nostru.
TIFF 2022 Make Films Not War jpg
Îndemn la pace în campania de imagine TIFF 2022: Make Films, Not War!
Campania vizuală a celei de-a 21-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca) transmite un mesaj lipsit de orice urmă de echivoc: Make Films, Not War!
Afis Sala Radio 20 mai 2022 jpg
Violonistul Gabriel Croitoru interpretează unul dintre cele mai frumoase concerte de vioară compuse vreodată
Bruch se temea de succesul a ceea ce avea curînd să devină unul dintre cele mai des cîntate concerte de vioară compuse vreodată: Concertul nr. 1 în sol minor pentru vioară și orchestră.
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe! jpeg
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe!
Între 1 și 12 iunie 2022, la București şi în alte zece oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfîntu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Tîrgu Mureș – cinefilii sînt invitați la întîlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze.
Koba înainte de moarte jpeg
Koba înainte de moarte
Romanul poate fi citit chiar așa: stalinismul explicat copiilor de 10 ani.
Metonimiile biograficului jpeg
Metonimiile biograficului
Poezia Laurei Francisca Pavel pare un construct format din prefabricate dispuse într-un flux bine controlat. Important, textele nu sună deloc fals, nimic nu pare artificial, nelalocul lui.
Poate fi România „acasă” pentru migranți? jpeg
Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“ jpeg
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“
„L-am văzut pe Picasso asamblînd obiecte aparent neînsemnate și aceste obiecte, odată așezate de către el într-o anumită ordine, capătă viață.”
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Rîs și surîs
Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic.
Viață de cuplu jpeg
Viață de cuplu
Filmului îi reușesc mult mai bine scenele de criză, cele în care intensitatea e dată pe minus, iar cadrul se lasă măturat de un crivăț emoțional.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?