Oglinda

Andrei ŞERBAN
Publicat în Dilema Veche nr. 740 din 26 aprilie – 2 mai 2018
Oglinda jpeg

Shakespeare a spus că Teatrul e oglinda naturii.

Evident, e vorba de natura umană, acea natură umană care poate percepe vîntul și ploaia și, cum spune sonetul, „tot ce crește“… Sînt multe oglinzi și Teatrul poate fi oricare din ele.

Teatrul poate fi nimic mai mult decît o oglindă veche, jegoasă, și oglinda asta arată doar partea sordidă a naturii umane.

Teatrul poate fi oglinda prăfuită, care estompează imaginea, ca să acopere riduri și pete și să reflecte edulcorat realitatea.

Teatrul poate fi o oglindă strălucitoare, dar crăpată, în care țipete de protest și furie sau explozii de energii bucuroase produc fulgere orbitoare, puternic colorate, care provoacă noi crăpături și ne catapultează într-o lume mai fragmentată şi mai plină de ură.

Teatrul poate fi o oglindă de bîlci distorsionată, care ne face să rîdem de diformitățile noastre și ale altora.

Oare acestea sînt oglinzile de care vorbește Shakespeare?

Operele sale complete sînt o oglindă în mod constant curățată și lustruită de cei care lucrăm în Teatru, pentru a ne dezvălui ce e ascuns în întuneric. Cînd lumina penetrează, oglinda parcă dispare. Pentru o secundă nu mai există diviziune între cel care privește și cel care este privit. Sîntem atinși profund.

Fragment din Tip of the tongue (Pe vîrful limbii), cea mai recentă carte a lui Peter Brook, apărută la New York în 2018.

Aceste citate din Peter Brook m au inspirat să descopăr oglinzile din Mult zgomot pentru nimic și să intuiesc capcane posibile în timpul lucrului la spectacolul nostru de la Teatrul de Comedie.

1) Oglinda veche: pericolul de a trata o comedie shakespeariană cu manierisme și clișee vechi care fac publicul să rîdă la poantele cele mai vulgare și obosite, reflectînd astfel doar partea sordidă a vieții. Chiar actorii considerați mari pot deveni extrem de triviali cînd nu percep calitatea extraordinar de complexă a scriiturii și trag rolul în jos, ca să-și satisfacă plăcerea succesului ușor obținut prin efecte ieftine (deși uneori scump remunerate).

2) Oglinda care estompează și acoperă ridurile devine periculoasă cînd ne identificăm prea mult cu ideea că se așteaptă să jucăm o comedie ușoară și veselă. În Mult zgomot…, „hazul“ nu doar că dispare la un moment dat, dar situația devine atît de încordată, încît apare brusc șocul unei realități crude, umilitoare și chiar tragice.

3) Oglinda strălucitoare, dar crăpată: există întotdeauna tentința facilă de a l cataloga pe Shakespeare drept contemporanul nostru, de a ne limita la o viziune prea reductivă, prea legată de imediat. Cînd nu mai vedem pădurea din cauza copacilor, uităm că avem șansa de a căuta mai adînc, pentru a descoperi esența universală a mesajului. Ce e unic la bard este că poate comunica direct și imediat, dîndu-ne generos libertatea să adaptăm orice situație la timpul nostru, dar totodată ne îndeamnă să urcăm pe munte cu el, să privim de deasupra ceții, să percepem orizontul nemărginit și luminos, pe care de obicei nu-l vedem din vale, unde trăim.

4) Oglinda de bîlci ne încurajează să rîdem. Ce cadou să ne putem scutura de prostie, de fals și pretențiozitate, să ne recunoaștem mica ipocrizie și marea minciună, să rîdem de noi înșine și astfel să ne curățăm puțin, să simțim gustul normalității! Funcția rîsului e aceeași de două mii de ani încoace, de la Aristofan. Cînd e corect direcționat, rîsul purifică.

5) Oglinda care dispare… iată linia de sosire. De fapt, pentru asta lucrăm în teatru: ca oglinda să dispară în fiecare seară sub ochii noștri. Cum să înțelegem momentul în care nu mai există diviziune între cel care privește și cel privit, cînd actorii și spectatorii au aceeași experiență, cînd dispare granița între scenă și sală? Shakespeare pare să ne spună: cu toții sîntem aici, pe acest pămînt, ca să jucăm un rol, nu doar pe scenă, ci și în viață. Să joci înseamnă să acționezi. Hamlet se întreabă toată piesa de ce nu poate trece la faptă, dar la final, cînd înțelege ce înseamnă să-ți joci rolul, acționează. Pentru o colectivitate caracterizată de pasivitate, teatrul poate fi un ceas deșteptător. Dacă toți sîntem actori, atît cei care privesc, cît și cei priviți, e firesc să ne întrebăm ca Hamlet: cum să ne jucăm rolul?

Începutul secolului al XVII-lea, timpul în care a scris Shakespeare, se caracterizează prin schimbări profunde, cu inovații și descoperiri de tot felul: brusc, Pămîntul nu mai era plat, Soarele, nu Pămîntul, devenea de fapt centrul universului, noul protestantism producea un cutremur în religie, navigația se dezvolta rapid, la fel comunicațiile. Schimbările provocau neliniște și confuzie; în plus, războaiele și tensiunile care incitau naționalismul dădeau o stare comparabilă cu ceea se întîmplă azi: globalizarea, Internetul, dezbaterile ecologice, toate popularizate pe ecranele televizoarelor, au darul să zăpăcească.

Am convingerea că piesele scrise demult există doar în prezent și vorbesc despre noi, acum și aici. Camerele video cu imagini filmate în priză directă pe scenă, de care ne folosim în spectacolul nostru, reprezintă oglinda vremii de azi.

Pentru mine, alegerea e un pariu cu risc. M-am ferit în trecut de orice intrus pe antica scîndură a teatrului. Teatrul e o veche și solitară corabie și, deși cam scîrțîie din toate încheieturile, încă navighează demnă spre o destinație necunoscută.

După ezitări, am decis să cooptez tehnologia, pentru ca universul complex shakespearian să fie mai ușor recognoscibil într-un context contemporan, ca sub o lupă. Astfel vedem mărite pe ecran două lumi: una a politicienilor și a celor sus-puși, cu interesele, ambițiile și jocurile lor stupide de putere, și alta, a lui Beatrice și Benedick, care, într-o conjunctură viciată, în care dragostea a fost devalorizată și trivializată, au nevoie de probe și verificări multiple pentru a ajunge să creadă în existența ei.

În jurul nostru e prea mult zgomot: cel dinafară (al traficului agitat – și nu doar rutier – plin de sirene și claxoane asurzitoare, vacarmul neîntrerupt al emisiunilor TV, unde toți latră și nimeni nu ascultă pe nimeni, cel iritant de obositor al mall-urilor etc.) și cel dinăuntru (al ambițiilor și conflictelor personale care se ceartă între ele, fără o rezoluție). Cînd, totuși, furtuna se liniștește, ne dăm seama uneori că totul a fost… pentru nimic, ca titlul piesei.

E un titlu de piesă aparent ironic. Şi totuși, cred că Shakespeare are altă intenție. Cuvîntul nimic are o semnificație complexă: cînd ne desprindem de tot ce nu e necesar și vedem cît de absurd și inutil a fost zgomotul, înțelegerea profundă a faptului că a fost pentru nimic, în mod curios, ne liniștește, ne dă gustul unei posibile eliberări. Teatrul poate oferi acest gust trecător, dar adevărat al libertății. 

Andrei Șerban este regizor de teatru.

Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe! jpeg
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe!
Între 1 și 12 iunie 2022, la București şi în alte zece oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfîntu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Tîrgu Mureș – cinefilii sînt invitați la întîlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze.
Koba înainte de moarte jpeg
Koba înainte de moarte
Romanul poate fi citit chiar așa: stalinismul explicat copiilor de 10 ani.
Metonimiile biograficului jpeg
Metonimiile biograficului
Poezia Laurei Francisca Pavel pare un construct format din prefabricate dispuse într-un flux bine controlat. Important, textele nu sună deloc fals, nimic nu pare artificial, nelalocul lui.
Poate fi România „acasă” pentru migranți? jpeg
Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“ jpeg
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“
„L-am văzut pe Picasso asamblînd obiecte aparent neînsemnate și aceste obiecte, odată așezate de către el într-o anumită ordine, capătă viață.”
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Rîs și surîs
Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic.
Viață de cuplu jpeg
Viață de cuplu
Filmului îi reușesc mult mai bine scenele de criză, cele în care intensitatea e dată pe minus, iar cadrul se lasă măturat de un crivăț emoțional.
Hardcore jpeg
Hardcore
Melanjul acela brizant de muzică și politică este transplantat de cei doi Vylani și pe cel mai nou album al lor.
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS jpeg
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS
Vineri, 6 mai, începînd cu ora 16:00, la sediul instituției din strada Matei Voievod 75-77
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)” jpeg
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)”
Între 29 aprilie și 28 mai, în Piața Regelui Mihai din București, va putea fi vizitată expoziția Stop the War (in Ukraine), prin care opt artiști români și o serie de artiști ucraineni continuă să ia atitudine împotriva războiului din Ucraina și să militeze pentru pace, folosindu-se de arta lor pentru a mișca, a motiva și a împinge la acțiune.
Căsătoria lui Teofil jpeg
Căsătoria lui Teofil
La fel ca Irina, Maria și Teofana înaintea ei, Teodora s-a văzut transformată din „nimeni” în cel mai de seamă personaj feminin din imperiu.
O cineastă de redescoperit jpeg
O cineastă de redescoperit
Filmele Lanei Gogoberidze par să articuleze o preocupare pentru mutațiile istorice, pe care le altoiește cu o privire feminină, mereu dispusă la autoreflexivitate subtilă.
Exotic & orchestral jpeg
Exotic & orchestral
Danezii Efterklang se aventurează prin părțile noastre să-și prezinte cel mai recent album, cu adevărat unul de primăvară, încărcat de candoare și speranță, în contrasensul mersului mondial al lucrurilor.
Festivalul Filmului European 2022 pune obiectivul pe Ucraina jpeg
Festivalul Filmului European 2022 pune obiectivul pe Ucraina
Cea de-a 26-a ediție FFE va avea loc la București în perioada 5 – 11 mai (Cinema Elvire Popesco și Cinemateca Eforie) și la Timișoara, pe 10 mai, unde evenimentul va fi marcat printr-o gală, de Ziua Europei.
„Invențiile ocazionale”, o nouă carte de Elena Ferrante în librăriile românești jpeg
„Invențiile ocazionale”, o nouă carte de Elena Ferrante în librăriile românești
Un volum de eseuri care le oferă cititorilor o perspectivă asupra lumii interioare a autoarei și a identității sale de scriitoare.
10 ani de „Noaptea Cărților Deschise“, cea mai mare campanie dedicată Zilei Mondiale a Cărții jpeg
10 ani de „Noaptea Cărților Deschise“, cea mai mare campanie dedicată Zilei Mondiale a Cărții
Sîmbătă, 23 aprilie 2022, Editura Litera sărbătorește Ziua Mondială a Cărții prin evenimentul „Noaptea Cărților Deschise”.
Matrioșka Emanuel jpeg
Matrioșka Emanuel
E vorba de un mixt de formule literare, poezii, prozopoeme, proză autobiografică, note de subsol, adică avem o largă dimensiune experimentală concentrată pe tema identității, a jocului dintre eul real și cel ficțional, propus din start de dubletul nominal de pe copertă (Emil-Emanuel).
Bernard Henri Lévy și resuscitarea compasiunii jpeg
Bernard-Henri Lévy și resuscitarea compasiunii
Chiar aşa: de ce ne-ar interesa? În definitiv, nu se întîmplă la noi, nu ne reprezintă pe noi...
Pasărea vorbitoare jpeg
Pasărea vorbitoare
O lume tainică prinde astfel să ni se reveleze dezordonat, prin flash-uri orbitoare, care cultivă deopotrivă grația gestului de dans și precizia observației antropologice.
Sare și piper jpeg
Sare și piper
LP-ul lansat în luna martie a acestui an e deopotrivă captivant și entertaining, ludic și profund, absurd și (auto)reflexiv.
Conferințele Dilema veche la Oradea: 5 7 mai 2022, despre „Comedia lumii” jpeg
Conferințele Dilema veche la Oradea: 5-7 mai 2022, despre „Comedia lumii”
Patronate de cea mai citită revistă de cultură din România, „Conferințele Dilema veche” sînt un proiect itinerant, avînd pînă acum ediții în Arad, Timișoara, Cluj-Napoca și, începînd din acest an, Oradea.
Premianții Galei Radio România Cultural 2022 jpeg
Premianții Galei Radio România Cultural 2022
Gala Premiilor Radio România Cultural, ediţia a XXI-a, şi-a desemnat cîştigătorii luni, 18 aprilie 2022, la Teatrul Odeon.
În Joia Mare, Concert de Paște la Sala Radio jpeg
În Joia Mare, Concert de Paște la Sala Radio
În Joia Mare (21 aprilie), de la ora 19:00, sub bagheta dirijorului Cristian Oroșanu, vor evolua pe scena Sălii Radio două dintre ansamblurile Radio România: Orchestra Naţională Radio și Corul Academic Radio (pregătit de dirijorul Ciprian Țuțu).
Metafizica lui Danilov jpeg
Metafizica lui Danilov
Multe dintre poeme au la origine experiențe livrești, în vreme ce altele pot fi considerate prelucrări personale, fantasmatice, delirante ale acestor experiențe.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.