O posteritate bine temperată

Publicat în Dilema Veche nr. 742 din 10-16 mai 2018
O posteritate bine temperată jpeg

În continuarea argumentului Dosarului acestui număr, trebuie să spun că micile/marile eforturi editoriale din ultimele două decenii în ceea ce priveşte opera lui Mircea Horia Simionescu n-au schimbat prea mult cursul receptării/audienţei literaturii sale.

Au existat trei tentative de reeditare a tetralogiei Ingeniosul bine temperat: editurile ALL şi Nemira s-au oprit doar la Dicţionarul onomastic şi la Bibliografia generală, dar Humanitas a retipărit toate cele patru romane în 2007-2008, din păcate fără prea mare ecou (încă mai găsiţi volumele, desperecheate, pe rafturile cu cărţi la preţ redus). Tot în 2007, Cartea Românească i-a reeditat romanul Nesfîrşitele primejdii (aparent epuizat), dar editura care a făcut cel mai mult pentru Mircea Horia Simionescu în ultimul său deceniu de viaţă a fost Editura Bibliotheca din Tîrgoviştea natală, unde, între 1999 şi 2010 (cu doar cîteva luni înainte de moartea sa), i-au apărut ultimele cinci cărţi, plus o reeditare: Tîrgovişte – scurt excurs sentimental (memorialistică, 1999), Cum se face (petrecerea e obligatorie) (roman, 2002), Asediul locului comun (roman, ediţie ne varietur, 2004), Literatură dus-întors (publicistică, 2005), Rătăcirile unui caligraf (interviu, 2006), Vîrstele (jurnal, 2007 – vezi şi fragmentul de mai jos) şi Versete de ultimă folosinţă (poezie, 2010).

Avînd deja o operă care număra douăzeci de titluri (la împlinirea vîrstei de 70 de ani, în 1998, Uniunea Scriitorilor i-a acordat Premiul Opera Omnia), scriitorul intrase într-o perioadă mai puţin prolifică şi e meritul, probabil niciodată suficient recunoscut, al criticului literar şi prozatorului Mihai Stan, directorul Editurii Bibliotheca și președintele Societății Scriitorilor Târgovișteni, cel care l-a impulsionat să scrie publicistică, oferindu-i o rubrică în revista culturală Litere (rubrică pe care MHS a ţinut-o între iulie 2001 şi mai 2011, scriind articole de istorie şi critică literară, eseuri pe teme generale, evocări, memorialistică, articole adunate parţial în volumul Literatură dus-întors) şi, mai ales, l-a încurajat să publice cărţi, devenindu-i un fel de editor personal, insistent şi devotat. De altfel, volumul Rătăcirile unui caligraf este o carte în dialog, presărată cu fragmente de proză („dezorganizată şi derizorie“, cum o numeşte chiar MHS) şi transcrieri de vise şi însoţită de documente şi fotografii inedite, volum compozit „organizat“ de Mihai Stan, aşa cum Versete de ultimă folosinţă, ultima carte antumă, de peste 400 de pagini, cu opera poetică a lui MHS (384 de poezii, unele nedatate, altele din perioada 2008-2010), a apărut tot datorită perseverenţei sale.

În fine, prima apariţie postumă, rămasă, din păcate, şi cea mai recentă, este audiobook-ul Mircea Horia Simionescu citeşte din Ingeniosul bine temperat (prezentare de Mircea Cărtărescu, Editura Casa Radio, 2011), audiobook care cuprinde înregistrările de la Radio ale scriitorului din anii 1999 şi 2000 (cînd a citit cîteva fragmente din Dicţionarul onomastic şi Bibliografia generală), plus ultimul interviu, acordat Ancăi Mateescu cu cîteva luni înaintea morţii.

Poate că destinul acestui admirabil „scriitor al scriitorilor“ este, cum spune Bogdan-Alexandru Stănescu în articolul din Dosar, să supraviețuiască în cărțile altora, ca un etimon. Cert e că acum, cînd cărţile sale mai pot fi procurate doar din anticariate sau de pe site-ul editurii tîrgoviştene (www.bibliotheca.ro) şi cu o singură carte de critică literară dedicată (Gabriela Gheorghişor, Dezvrăjirea şi fetişizarea literaturii, Muzeul Literaturii Române, 2011), e greu de spus cum va arăta cu adevărat posteritatea lui MHS.

***

Mircea Horia SIMIONESCU
Vîrstele (fragment)

Îi telefonez lui Radu [Petrescu], cerîndu-i să mă ajute a afla cuvîntul potrivit unei fraze îndelung chinuite, care, spre a se articula, respinsese pînă atunci, asemenea unui organism supus transplantului, toți termenii sinonimi, aduși de aproape, de foarte departe. Prietenul meu, nedeprins cu mecanismele cuvintelor încrucișate, se afundă împreună cu mine în jungla ideilor anterioare expresiei grafice și încearcă să-mi înțeleagă nu doar sensul drumului principal, ci și mulțimea de poteci ce duc tainic, nemărturisit la el. Căutarea e deopotrivă penibilă și pasionantă pentru amîndoi, și, ca să nu-l mai rețin din treburi, dau să mă retrag: „Ei lasă, prietene, încep să cred că limba noastră nu are un cuvînt pentru nuanța dorită de mine…“

Dezastru. Radu abandonează in­ves­tigațiile și se năpustește cu admirabilă mînie împotriva unei asemenea îndoieli: „Nici prin vis să nu-ți treacă, limba noastră e binecuvîntată, de-o bogăție pe care noi, scriitorii, o ignorăm mereu. E în stare să ne pipăie și să ne subțieze ideile cele mai complicate, să fixeze stările cele mai fugare, chiar și pe cele mai șotîncate…“

„Ce-ți veni cu vorba asta nemaiauzită?“, am tresărit auzindu-l. „Ea vine parcă să-mi dezlege însăși problema. Nu ți se pare că s-ar înșuruba exact pe filetul frazei date? Intuiesc asta, dar mărturisesc că nu prea mă dumiresc ce-ar putea să însemne. L-ai inventat acum sau e împrumutat de undeva?“ Radu hohotește în receptor, se minunează cît de subtil lucrează mașina electronică pusă în funcțiune de telefonul meu, apoi îmi cere un minut de răgaz. Cînd revine, îmi cere să ascult cîteva versuri, rugîndu-mă să le descopăr autorul: „Și vorbe rătăcite ți le puneam la cale, / Și rima zbîrnîindă mereu ți-o acordam, / Și versuri șotîncate, ce n-au nici deal, nici vale, / Pe legiuit semicol sudînd le cumpăneam.“

„Heliade Rădulescu!“, exclam. „Întocmai, dragul meu, catrenul e desprins din poezia «Ingratul», în care Heliade reproșează unui poet limfatic (vezi, erau din aceștia și pe vremea lui!) producția defectuoasă. Am recitit poezia ieri, după întoarcerea noastră din călătoria la Tîrgoviște, ca să prelungesc puțin aerul dealurilor pînă în biblioteca mea. Spre a-ți deveni limpede cuprinsul și funcția cuvntului, nu te trimit la vreun dicționar (de altfel, mă îndoiesc să-l afli acolo), ci la peisajele satului Șotînga, cel din vecinătatea Tîrgoviștei. Locurile fac uneori bune treburi de etimologist. Acolo, rîpile tăiate de torenți și de ferăstraiele fanteziste ale Ialomiței, șerpuitoarele drumege încurcîndu-se în lungi livezi și pădurici de corn, ștearsă frescă a bisericii vechi, pe întinsul căreia se oglindesc povîrnișurile și văile dimprejur, oamenii, șotîncînd pe costișe învolburate, și norii – fabuloșii nori ai acelui spațiu, acolo real, aci zugrăvit –, toate îți reconstituie perfect condiția și virtuțile cuvîntului. Neîndoios, cuvîntul și peisajul s-au șlefuit sub aceleași vînturi, într-un același climat. Acum îi știi înțelesul…“

999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.

Adevarul.ro

image
Arnold Schwarzenegger, despre ce înseamnă pentru el moartea și Raiul: „Nu ne vom mai revedea niciodată“
Actorul Arnold Schwarzenegger, fost guvernator al statului american California, vorbeşte cu multă sinceritate despre încercările şi dificultăţile din viaţa sa într-un nou documentar în trei părţi, "Arnold", informează site-ul revistei People.
image
Legenda satului Vama Veche, locul plin de șerpi, unde s-au așezat găgăuzii
Legenda spune că satul Vama Veche a fost întemeiat de găgăuzi, iar ținutul s-a numit „Yilanlâk“ (Șerpăria).
image
Motivul pentru care chinezii forează una din cele mai adânci gropi din lume în deșertul Tarim
China a început să foreze una dintre cele mai adânci gropi din lume în căutarea unor descoperiri în adâncul Pământului. Presa de stat chineză a descris proiectul de foraj de 11.000 de metri drept „un punct de reper în explorarea de către China a adâncimii Pământului”.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.