Poezia e la tineri

● LicArt 17 – Poeziile nominalizate la Festivalul Naţional de Arte pentru Liceeni, ediţia a XVII-a, Clubul „Nouă ne pasă!“, www.licart.ro. 

Sînt deja şaptesprezece ani de cînd Radu Herjeu coordonează Festivalul Naţional de Arte pentru Liceeni (poezie şi fotografie) şi am avut onoarea să fiu invitat şi anul acesta să fac parte din juriu, de data aceasta alături de Florin Iaru, Răzvan Ţupa şi Paul Cernat. În primul rînd trebuie să spun că, pentru cineva ca mine, dezamăgit şi îngrijorat de calitatea învăţămîntului românesc încăput de ani buni numai pe mîna unor miniştri fără viziune, chiar incompetenţi sau, cum se întîmplă acum, de-a dreptul agramaţi, ceea ce se întîmplă în timpul acestui festival este dătător de speranţe. Nici măcar şcoala, în demersul ei de a produce analfabeţi funcţional pe bandă rulantă, uşor manipulabili politic, nu poate altera sau deturna chiar toate talentele care-i trec pragul.

E greu de crezut cum, în condiţiile în care la sfîrşitul şcolii un procent frisonant de mare de absolvenţi nu sînt în stare să citească şi să comenteze liber un text de proză sau de poezie, la acest festival condus de Radu Herjeu, cu un entuziasm de admirat după atîta vreme, s-au înscris anul acesta, după 12 săptămîni de concurs, nu mai puţin de 912 liceeni cu un total de 2454 de texte. În ceea ce mă priveşte, ştiu şi am tot scris în ultimii ani că poezia este superputerea literaturii române contemporane care produce anual o cantitate neverosimilă de cărţi bune şi foarte bune de poezie, dar cu toate astea am rămas impresionat de nivelul de interes şi de energia cu care liceenii de azi scriu poezie. În placheta realizată în regim propriu – LicArt 17, o mică antologie care ar fi putut fi editată de oricare dintre editurile care publică poezie la noi – se regăsesc cele şaizeci de poezii nominalizate, iar juriul din care am făcut parte a desemnat, în cele din urmă, zece poeme finaliste ce pot fi citite pe site-ul www.licart.ro şi din care reproduc mai jos, aproape la întîmplare, două dintre ele.

Mihnea Bâlici, Costel Onofraş, Alexandra Turcu, Amalia Cernat, Deniz Otay, Alexandru Văsieş, Cosmina Moroşan sau Olga Ştefan sînt cîteva nume, pentru a le da numai pe acestea, care înseamnă deja ceva în poezia tînără de azi, toţi fiind cîştigătorii ultimelor ediţii ale acestui minunat festival. În momentul în care scriu textul de faţă însă, cei trei cîştigători ai ediţiei de anul acesta nu au fost încă anunţaţi, finaliştii fiind prinşi în ultimul program al festivalului, şi anume la Palatul Mogoşoaia, pentru o serie de workshop-uri. Oricare dintre cei zece tineri poeţi finalişti ar putea şi ar merita să cîştige, de aceea ţin să le trec numele aici, în ideea că nu peste multă vreme vom mai auzi de ei şi, cu siguranţă, îi vom citi cu cărţi: Andrei Rusu (Colegiul Naţional Iaşi), Antonia Mihăilescu Petru şi Teodora Vlădianu (ambele de la Colegiul „Petru Rareș“, Suceava), Elena Boldor (Colegiul „Emanuil Gojdu“, Oradea), Giulia Măriuț (Colegiul „Vasile Alecsandri“, Bacău), Ioan Coroamă (Liceul „Vasile Alecsandri“, Iaşi), Luca Ştefan Ouatu (Liceul „Grigore Moisil“, Iaşi), Maria-Alexandra Barbu (Colegiul „Spiru Haret“, Tulcea), Mădălina Gheorghe (Colegiul „Nicolae Titulescu“, Pucioasa) şi Tudor Pop (Colegiul „Vasile Lucaciu“, Baia Mare). (Aş remarca aici, în paranteză, extraordinara reprezentare a liceelor moldovene, dar şi incredibila lipsă a liceelor olteneşti şi bănăţene, două regiuni istorice care, din păcate, par să însemne tot mai puţin în peisajul cultural actual.)

Întîlnirea mea cu cei zece tineri poeţi finalişti, în cadrul a ceea ce s-a vrut un workshop, a fost mai impresionantă decît mi-aş fi imaginat. M-am bucurat să vorbim pur şi simplu despre scris şi despre cărţi sau să aflu ce autori îi interesează (de la clasicii Nietzsche şi Kafka, la colegii mei de generaţie Ana Maria Sandu şi Bogdan-Alexandru Stănescu), descoperind eu însumi nume de care nu auzisem, unii traduşi în română (precum Banana Yoshimoto sau Erlend Loe), alţii încă nu. Ce să mai zic, mă bucur că Festivalul Naţional de Arte pentru Liceeni a rezistat atîta vreme prilejuindu-mi întîlnirea cu aceşti minunaţi tineri poeţi, pe care abia aştept să-i ascult citind prin festivaluri şi să le găsesc cărţile în librării.

***

Tudor POP
the form of a steak / light hole 

colace de salvare flamingo spații
gonflabile unde afunzi călcîie la timp 

fiecare dimineață se adună în
mici obiecte atinse la vinovăție 

cînd mîinile tale amintesc
de cele mai cool playlisturi 

(de ajuns în scroll degetul 

cu editaj strident) & intenționat
e foarte frumoasă noua ta poză

_{___________________________}

 ordinea naturală a lucrurilor:
să povestesc despre ce contează 

că în zilele astea mă identific
cu puloverul împrumutat 

& tu ești
acolo
întinzi pe față
ce e într-o brățară 

neon spartă

***

Mădălina GHEORGHE
The world is ours

e o minciună a bunicilor că seara se nasc marile păcate,
dorința ne caută și în mijlocul zilei,
nouă, generației the world is ours, ne vibrau cărnile în întuneric
cînd ne jucam de-a mama și tata,
iar frica de celălalt ne ghemuia inimile în hîrtii mîzgălite 
cu semnăturile noastre.
e o minciună a bunicilor că seara se nasc marile păcate

în lipsa luminii uităm că sîntem claustrofobi,
că avem celule cancerigene ce se măresc la soare,
nu ne vede nimeni mîinile murdare,
nu ne mai ascundem umbrele.
uităm de durerile de stomac,
de bătăile alor noștri.
uneori fugim de casă & ne îmbătam cu restul de vin din sticla tatălui.
e o minciună a bunicilor că seara se nasc marile păcate
noi ne-am născut în întuneric & cei mai fericiți sîntem cînd apune soarele
* în întuneric ne cunoaștem,
* în întuneric ne iubim,
* seara nu ne mai vedem în oglindă.

Foto: flickr