Mieczyslaw Weinberg – un compozitor de raftul întîi

Andrei POGORILOWSKI
Publicat în Dilema Veche nr. 740 din 26 aprilie – 2 mai 2018
Mieczyslaw Weinberg – un compozitor de raftul întîi jpeg

Cred că totul a început în ziua în care am descoperit pe SoundCloud playlist-ul „Danish Composers’ Society“ (echivalentul Uniunii Compozitorilor din Romînia). Danezii au avut inspiraţia să uploadeze acolo peste o mie de compoziţii, din toate epocile (faţă de 27, cîte a încărcat pînă acum Centrul de Informare Muzicală, CIMRO, de la noi). Surpriza a fost că am ascultat neaşteptat de multă muzică bună, fără să am însă senzaţia că autorii respectivi ar fi fost cumva nedreptăţiţi de istorie (sau de propria mea incultură). Au urmat apoi canalele YouTube dedicate compozitorilor mai puţin cunoscuţi (de exemplu, UnsungMasterworks, Past_Notes sau Rare Classix etc.). După sute de ore de ascultare, am înţeles mai bine de ce compozitorii de raftul întîi şi-au meritat locul în ierarhia epocilor în care au trăit şi am rămas cu impresia că istoria muzicii a făcut, în linii mari, dreptate, nelăsîndu-ne să ne întristăm din pricina unor „clasamente“ strîmbe.

Aşa i-am descoperit, de exemplu, pe minunaţii compozitori europeni, emigraţi în SUA în perioada interbelică, Miklós Rózsa şi Erich Korngold (dacă nu le ştiţi deja, ascultaţi-le pe YouTube concertele pentru vioară şi orchestră).

Acum vreo două-trei luni, îmi vedeam de treburi, în vreme ce un astfel de canal YouTube fusese lăsat, într-o fereastră de calculator colapsată, să mă surprindă cu propriile selecţii. Atunci am trăit pentru prima dată un fel de „moment aha!“. Auzeam un cvartet de coarde şi mi se părea că sună neaşteptat bine. Chiar neliniştitor de bine – făcîndu-mă să mă mir că nu pot spune cine l-ar fi putut scrie. Am lăsat fereastra să stea pitită în Dock-ul iMac-ului şi, cu superioritatea calpă a snobului care „face ordine“ printre pastişorii şi epigonii monştrilor sacri, am început să chiţibuşăresc o muzică despre care nu ştiam decît că era impecabil scrisă. Cvartetul îmi evoca un compozitor care trăise în (sau rămăsese marcat de) epoca muzicii tonale/modale condimentate cu ceea ce teoreticianul muzical american Deborah Rifkin numea „note greşite“: cîte un pic din Şostakovici, Prokofiev, Stravinski şi Bartók. Cum la un moment dat mişcarea aceea a încetat, am început să ghicesc:

  • Un rus născut după Revoluţia din Octombrie şi mort tînăr, probabil în timpul Marelui Război Patriotic;
  • Un compozitor postmodern american căruia nu-i pasă că scrie ca pe vremea străbunicilor, pentru că în mod evident scrie al naibii de bine;
  • Dobro D. Dobrev, celebrul maestru bulgar căruia nu i-am reţinut niciodată numele;
  • Nici prenumele;
  • Doar iniţiala tatălui.

Apoi, ca la Vocea României, am dat perdeaua la o parte şi am aflat despre cine era vorba: Mieczyslaw Weinberg (1919 1996) – un nume care nu îmi spunea în momentul acela absolut nimic.

De pe Wikipedia am aflat că nu murise tînăr, că nu fusese american sau postmodern, ci un compozitor polonezo-sovietic, de origine evreiască, cît se poate de serios, care a lăsat în urmă un portofoliu impresionant de lucrări: 22 de simfonii, 17 cvartete de coarde şi nenumărate alte compoziţii, printre care şapte opere. Născut în 1919 în Varşovia, dintr-un tată care emigrase acolo în 1916 (originar fiind din Chişinău) şi o mamă născută la Odessa, Weinberg a ajuns cetăţean şi artist sovietic după ocuparea estului Poloniei de Armata Roşie, stabilindu-se iniţial la Minsk. În timpul Războiului s-a refugiat în Taşkent, unde a cunoscut-o pe soţia lui, Natalia Vovsi, fiica actorului Solomon Mikhoels (cel ucis din ordinul lui Stalin în perioada „complotului halatelor albe“). În 1943, Şostakovici, pe care Weinberg îl întîlnise în perioada refugiului, l-a ajutat să se mute la Moscova, cei doi devenind vecini şi buni prieteni. Wein­berg a susţinut întotdeauna că, în pofida faptului că nu a primit niciodată lecţii de la Şostakovici, a văzut în compozitorul mai mare cu treisprezece ani decît el un mentor.

După două luni în care am ascultat cu o perplexă încîntare lucrările lui Wein­berg, pot spune că şostakovicianismul lui deranjează fix în măsura în care ne poate irita faptul că Mozart a scris muzică în „stilul lui Haydn“. Unele compoziţii par mai degrabă (vag) tributare altor maeştri: după ce a scris 19 simfonii, Wein­berg a mărturisit că se simte uşor jenat de propria prolificitate, aşa că a compus spre sfîrşitul vieţii şi patru simfonii de cameră (1987-1992), mişcările acestora sugerînd mai degrabă ecouri din Barber, Prokofiev, Bartók sau chiar Pärt. Ascultaţi-le – veţi fi surprinşi.

Fără îndoială, Weinberg nu a fost unul dintre acei „monştri de originalitate“, despre care vorbea Stravinski în conferinţele lui adunate în volumul Poetica muzicală, dar există voci care îl aşază printre cei mai importanţi compozitori din perioada sovietică. Norman Lebrecht, cunoscutul comentator muzical britanic, scria în 2014: „Cu cît îl ascult mai mult, cu atît sînt mai convins că Mieczyslaw Weinberg merită să fie cotat alături de ceilalţi doi giganţi ai secolului al XX-lea“ (Şostakovici şi Prokofiev, n.m.).

Revenind la cvartetele de coarde, nu pot spune decît că le-am ascultat „în buclă“, nesăţios, vreo trei săptămîni, în interpretarea celor de la Quatuor Danel. Am pus bine, în tableta Kindle, şi o lucrare de doctorat dedicată exclusiv acestor lucrări (The String Quartets of Mieczyslaw Weinberg: A Critical Study), scrisă de muzicologul britanic Daniel Elphick, pe care o puteţi descărca, gratis, de pe net. Pentru cei care îşi permit să dea peste 30 de dolari pe o carte, există şi o (unică) biografie în limba engleză: Mieczyslaw Weinberg: In Search of Freedom (2010), scrisă de un alt muzicolog britanic, David Fanning.

Toate acestea arată că Weinberg nu este de fapt un compozitor uitat, ci doar necunoscut pentru melomanii lipsiţi de curiozitate. Există chiar şi o societate internaţională care îi poartă numele (weinbergsociety.com), avînd-o ca preşedintă de onoare pe ultima soţie a lui Şostakovici, Irina.

Nu vreau să întrerup nimănui plăcerea ascultării nemuritoarelor opere datorate geniului lui Dobro D. Dobrev, însă dacă v-am stîrnit curiozitatea, căutaţi pe net şi muzica lui Mieczyslaw Weinberg, un compozitor pe care eu l-am aşezat deja în „raftul întîi“. 

Andrei Pogorilowski este teoretician muzical şi scriitor. A publicat romanul Nic Studeno. Al doilea cartuş, Editura Cartea Românească, 2013.

973 15 Banu Walter Sickert, The Old Bedford jpg
Rătăciri pariziene
Rătăcirile pariziene m-au condus către un alt pictor, Walter Sickert, puțin cunoscut, descoperit în ultimii ani și prezent la Petit Palais.
973 16 coperta1 jpg
Poezia LGBT+ – dincolo de manifestul identitar –
În literatură totul este important, doar dominanta se schimbă periodic.
p 17 2 jpg
Misterul Lisabonei
O scenă de club e frumoasă fără să inspire la dans sau hormoni; o scenă de la filmare nu mizează deloc pe virtuozitatea mizanscenei încîlcite în camere și cabluri.
973 17 Biro coperta1 jpg
Plictis & angoasă
Ambii artiști sînt specializați în conținut inerent plictisitor ce eludează percepții superficiale, dar în același timp angoasează ca muzică în surdină.
317464034 503814775101509 8297660474908428773 n jpg
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre Platon – Opera integrală, volumul III
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre al treilea volum din seria operei integrale a lui Platon.
5680565535 553329df21 k jpg
„Străinătate” (fragment)
Marea sculptată în tavan era tot acolo, valuri albe, bleu, bleu închis și gri, care rămăseseră cu crestele încremenite, în așteptare.
Afis 7 dec 2022 Sala Radio jpg
„GLORIA” de VIVALDI: atmosfera sacră a Crăciunului la Sala Radio
Miercuri, 7 decembrie 2022 (de la 19:00), veți asculta lucrarea lui Vivaldi la Sala Radio
972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.
green hours lives   square jpg
Green Hours celebrează cei aproape 30 de ani de activitate printr-o expoziție multimedia imersivă
Experiență culturală imersivă – 30 de ani de Green Hours relevați în cadrul unei instalații gîndite sub forma unui parcurs – expoziție
Afis Sala Radio 11 nov 2022 jpg
CHRISTIAN LINDBERG - desemnat artistul anului în 2016 - este invitat la Sala Radio
Desemnat în 2016 „Artistul anului” în cadrul galei International Classical Music Awards, trombonistul, dirijorul și compozitorul suedez CHRISTIAN LINDBERG este invitat special la SALA RADIO
comunicat noutati anansi noiembrie png
Noutăți în colecția ANANSI: integrala operei poetice a lui César Vallejo, un nou roman de Gheorghi Gospodinov și una dintre cărțile-revelație ale ultimilor ani, semnată de chilianul Benjamín Labatut
Trei noi titluri din portofoliul literaturii universale au fost publicate recent în traducere în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.
Afis Sala Radio 10 nov 2022 jpg
Concert spectaculos de electro-swing: Big Band-ul Radio și Alice Francis
Joi, 10 noiembrie 2022, BIG BAND-UL RADIO dirijat de SIMONA STRUNGARU va susține la SALA RADIO un concert de electro-swing, invitată specială a serii fiind solista vocală ALICE FRANCIS.
Online MarkLetteri jpg
Jazz post-modern - Mark Lettieri, The Baritone Sessions vol. 2, Leopard (6) Records, 2022 -
Mark Lettieri Group vor concerta în Clubul Control din București pe 7 noiembrie.

Adevarul.ro

Becali
Lucian Bode la Consiliul JAI FOTO Facebook Lucian Bode
Ce este Consiliul JAI, care decide dacă România poate sau nu să adere la Schengen
Consiliul JAI este format din miniștri de Interne, responsabili cu migrația, gestionarea frontierelor și cooperarea polițienească, însă nu toate statele membre UE au aceeași repartizare a sarcinilor între miniștri.
Maria Zaharova FOTO Profimedia
Purtătoarea de cuvânt a MAE rus, atac la adresa Maiei Sandu: Ce a făcut cetățeana României pentru R. Moldova?
Maria Zaharova a lansat un atac dur la adresa preşedintei Republicii Moldova, fiind de părere că puterea de la Chișinău promovează rusofobia, chiar dacă Moscova a ajutat întotdeauna Chișinăul.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.