Ce ni se spune cînd ni se vorbeşte

Publicat în Dilema Veche nr. 738 din 12-18 aprilie 2018
Ce ni se spune cînd ni se vorbeşte jpeg

● Noi nu, niciodată, regia: Olivia Grecea, dramaturgia: Petro Ionescu, scenografie: Gabor Zsofi. De/cu: Alexandra Caras, Radu Dogaru, Paula Rotar și Cosmin Stănil. Reactor de creaţie şi experiment, Cluj. Proiect finanțat de AFCN. 

Parte din proiectul „Corp şi discurs în media“, iniţiat de Reactor de creaţie şi experiment din Cluj, spectacolul Noi nu, niciodată identifică diferite „reţete“ de discurs în spaţiul public, de la politic la divertisment, şi în spaţiul personal, pe verticală, de la părinţi/profesori către copii/elevi, şi pe orizontală, între actanţi de acelaşi tip. Structuri discursive manipulatorii sînt prezentate într-o arhitectură dramaturgică ce parcurge istoria postcomunistă a României, văzută din perspectiva a ceea ce ne spunem / ni se spune.

Creat ca un colaj din fragmente de emisiuni TV, cuvîntări politice şi enunţuri tipizate din sfera familială sau a şcolii, spectacolul demonstrează nu doar prizonieratul auditoriului în cuşca discursurilor standardizate, ci şi toxicitatea canalelor de comunicare, care provoacă dependenţă – televiziunea, Internetul, reţelele sociale (adicţia de tehnologie pare a fi incurabilă). Sînt cîteva puncte în care toate firele narative converg: imposibilitatea de a distinge între adevăr şi manipulare (aşa-numita eră post-adevăr), ajustarea comportamentului individual în funcţie de discursurile dominante în societate, marginalizarea celor care nu se aliniază standardului, pe scurt, variate forme de inducere şi valorizare a obedienţei la nivel social. Contextul acestei aserviri subtile a populaţiei este dat de lipsa gîndirii critice: nu ştim să analizăm informaţiile care ni se oferă, nu le verificăm şi nu le dezbatem, nu le extragem din învelişul emoţional (o scenă construită ca teatru-sport, pe principiile improvizaţiei, arată formule de argumentare manipulatorii, unul dintre elementele de bază fiind apelul la emoţie). Spectacolul demonstrează incapacitatea generală de reflecţie pe marginea unor informaţii, ca urmare a unui sistem de educaţie aflat în picaj, care nu oferă instrumentele de navigaţie într-o realitate complexă.

Decorul (autor Gabor Zsofi) arată ca un platou de televiziune în care cei patru actanţi preiau şi derulează rapid personaje şi situaţii generice: preşedinţii postrevoluţionari ai României, vedete de televiziune şi tipologii din masa necritică; manipulatori, voluntari sau involuntari, şi manipulaţi, conştienţi de situaţia lor sau inocenţi. Actorii Alexandra Caras, Radu Dogaru, Paula Rotar și Cosmin Stănilă, co-autori ai spectacolului (materialul dramatic la care au contribuit este prelucrat şi organizat de Petro Ionescu), joacă pe două coordonate, a adresării directe către spectator, de pe poziţie egală cu el, şi a caricaturizării, cu măsură, a personajelor şi tipologiilor, fără să le ducă în derizoriu, dar suficient cît să obţină detaşarea care permite o perspectivă critică asupra acestora. Este un joc excelent, pe muchie, dinamic şi (auto)ironic. Regizoarea Olivia Grecea a avut intuiţia de a nu plusa excesiv în satiră, lăsînd să se întrevadă potenţialul toxic al acestor personaje şi situaţii. De asemenea, tot ei i se datorează componenta ludică a spectacolului, o structură corală, fragmentară, care alternează modalităţile de expresie (povestire/interpretare, muzică live, improvizaţie aparentă etc.) şi generează dinamică (chiar dacă există unele lungimi ce puteau fi evitate, precum calupurile din emisiuni TV, care devin repetitive).

rosencrantz foto 2 andra salaoru jpg jpeg

Independent, activitate, precaritate

Reactor este un spaţiu clujean deschis în 2014 de doi actori, Oana Mardare şi Doru Taloş, şi care serveşte ca loc de practică şi reprezentare pentru tineri artişti. Menirea lui este, în primul rînd, utilitară, în condiţiile în care absolvenţii şcolilor de teatru au şanse minime să lucreze în instituţii de stat, iar în afara acestora există puţine locuri disponibile, fondurile pentru producţie se obţin cu greutate, în mare parte prin concursurile de proiecte culturale derulate de AFCN. Efectele Reactorului au fost bune, o serie de spectacole create aici vorbesc despre generaţia tînără şi problemele ei, publicul a fost cîştigat, iar spaţiul a devenit important în viaţa culturală clujeană şi cunoscut la nivel naţional. Se simte acum nevoia trecerii într-o nouă etapă, de dezvoltare a mijloacelor artistice. Spectacolele lor se bazează pe documentarea pe un subiect, organizată ca scenariu sau ficţionalizată, cu o spectaculozitate minimalistă (Detaşat – clivajul dintre miraj şi realitate pe piaţa muncii din Germania din perspectiva muncitorilor români; Refugii – evacuările forţate ale persoanelor fără adăpost etc.). Riscul este ca spectacolele să fie estetic asemănătoare, în sfera unui jurnalism performat. Motivul principal care generează această situaţie – care este vizibilă în mare măsură în întreg teatrul independent – este precaritatea artiştilor independenţi, condamnaţi să îşi consume energia mai degrabă pentru obţinerea fondurilor decît pentru creativitate. În lipsa vreunui mecanism prin care statul să aloce fonduri regulate asociaţiilor culturale independente, după o perioadă în care acestea au derulat constant programe benefice pentru comunitate, astfel încît ele să poată avea un minim de predictibilitate în activitate şi să se producă o despovărare financiară, artiştii independenţi ajung să şi reproducă mimetic mijloacele teatrale. În plus, artiştii de la Reactor sînt foarte tineri şi lucrează preponderent unii cu alţii, dar pentru dezvoltarea creativă este necesar contactul (şi) cu alte personalităţi, procedee de lucru, viziuni, stiluri. În spectacolele realizate cu regizori invitaţi precum Dragoş Muşoiu (M.I.S.A. părut) şi David Schwartz (Miracolul de la Cluj), spectaculosul scenic, fără fie material (căci precaritatea este aceeaşi), s a văzut în inventivitatea dramatică. Dar aşa cum artiştii de la Reactor şi-au construit singuri contextul în care să experimenteze şi şi-au procurat singuri mijloacele de producţie, tot singuri îşi vor asigura şi premisele de dezvoltare creativă. Am încredere în ei. 

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: A. Salaoru

999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.

Adevarul.ro

image
Incident neobișnuit cu artistul Al Bano într-un avion: „Zbor de 60 de ani și nu mi s-a întâmplat niciodată"
Legenda muzicii italiene a avut parte de un incident neobișnuit într-un avion care l-a dus la Zagreb. Artistul susține că i s-a refuzat accesul la toaletă, deși este operat de prostată și avea nevoie să meargă la baie.
image
Biden s-a prăbușit pe scenă după ceremonia la care participa | VIDEO
Șeful statului s-a împiedicat și a căzut în genunchi după ce a terminat de oferit diplomele. Mebri ai forțelor aeriene americane l-au ajutat să se ridice.
image
Superstiții de Rusalii: ce e interzis să faci cu desăvârșire. Cum sunt pedepsiți cei care nesocotesc marea sărbătoare
În acest an, Rusaliile sunt celebrate pe 4 iunie și pe 5 iunie. Este ultima sărbătoare oficială a sezonului pascal ortodox și este prăznuită în fiecare an duminica, fix la 50 de zile după Paște. Rusaliile celebrează coborârea Sfântului Duh asupra ucenicilor lui Iisus din Nazaret.

HIstoria.ro

image
George Gershwin și visul american
George Gershwin (1898-1937) a marcat scena americană la începutul secolului XX.
image
De ce se urau de moarte Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş. Duşmănia lor apare într-un document de la Vatican!
Vlad Ţepeş, domn al Munteniei în trei rânduri, şi Ştefan cel Mare, voievodul care a condus Moldova timp de aproape jumătate de secol, au avut relaţii sinuoase, în funcţie de conjunctura politică a vremii şi de interesele administrative.
image
Château La Coste, în Provence: ce descoperire!
Ce e, până la urmă, Château La Coste? Un spaţiu magic, construit în jurul unei îndeletniciri cu tradiţie: facerea vinului.