Palermo, la pas. Note de călătorie

Publicat în Dilema Veche nr. 751 din 12-18 iulie 2018
Palermo, la pas  Note de călătorie jpeg

● Manifesta 12, bienala de artă nomadă. 

Palermo te întîmpină cald, blînd, prietenos, zgomotos, dar ritmat, cu bulevarde largi pietonale, teatre copleşitoare prin măreţia lor abandonată, cîini fără stăpîn dormind cu greu pe un petic minuscul de umbră, marea în zare, Monte Pellegrino, cîntece populare la fiecare colt, pieţe de peşte proaspăt, prafuri aromate de tot felul şi o biserică strecurată printre toate acestea. Mercato della Vucciria, Mercato del Capo, Mercato di Ballarò.

Palermitanii trăiesc într-un prezent continuu scufundat în trecut, un tip de trăire perfect siciliană, locuiesc în palazzi storici sau case fragile în care ghiceşti de afară pereţii interiori. Palermo e o experienţă olfactivă, cu mirosuri amestecate pe străduţe înguste care par marcate la tot pasul de motani istorici, cu cîteva secole în urmă: teritoriul e al lor, căldura a conservat în timp notele ascuţite. Dar şi parfumul de bougainvillea te împresoară, portocalii, lămîii, leandrii, gunoaiele înfierbîntate de la prima oră a dimineţii. Palermo e al cerşetorilor mîndri, al imigranţilor, al vînzătorilor ambulanţi, al magazinelor indiene, al turiştilor aflaţi într-un du-te-vino perfect pînă la 4 dimineaţa pe Via Maqueda. Palermo se dilată, nu are limite temporale; oameni pe bănci, familii numeroase, sieste pentru orice categorie socială, spaţii de locuit minuscule, dormitoare şi sufragerii direct din stradă, seri cu scaune de plastic parcă topite în faţa casei, adică pe stradă, grătare cu peşte proaspăt din care iese fumul greu şi totuşi vaporos, priviri luminoase şi totuşi cu o tristeţe tipică în ochi.

În tot acest cadru mirific, atrăgător şi respingător totodată, pe 16 iunie poposeşte o bienală de artă contemporană, Manifesta, ediția a 12-a, eveniment nomad care a debutat în 1996 la Rotterdam și care, de-a lungul anilor, a avut loc în Luxemburg, Ljubljana, Frankfurt, San Sebastian, Nicosia (anulată politic), Trentino-Alto Adige, Murcia și Cartagena, Genk, Sankt Petersburg, Zürich. De fiecare dată, bienala mizează pe multe proiecte in situ, artiști care să lucreze cu orașul și cu problemele lui și ale regiunii; încearcă să nu se rupă estetic de mediul care o primeşte generos, ca o gazdă bună, ci, din contra, să comunice social, cultural şi politic cu acesta.

Bienala se instalează deseori în spații altfel în ruină, închise pentru public, dar cu o istorie importantă pentru o anumită comunitate sau pentru trecutul orașului. Foste fabrici, biserici, foste închisori, fortărețe, palate. De data aceasta, Bienala se deschide la Palermo în palate istorice, teatre, grădina botanică, biserici, arhivele orașului. E clar, timp de cîteva luni, Palermo e şi al artei contemporane. Cum să concurezi cu un asemenea oraş copleşitor vizual şi sonor, care are deja totul în el? La ce bun să instalezi artă contemporană cînd arta e deja acolo, în fiecare cotlon, în fiecare dantelă arabă în piatră, în graţia decadentă a fiecărei străzi, în fiecare mozaic, în fiecare cielo aperto din palatele somptuoase, în fiecare gaură în tavan? Chiar şi ruinele au farmecul şi arta lor…

p14 foto daria ghiu jpg jpeg

Manifesta 12 se transformă într-un eseu urban, un studiu atent al oraşului, al complexităţii lui. Artiştii „încearcă să refacă vechi legături între Palermo, Mediterana şi Europa“ – declară entuziasmat primarul oraşului, il sindaco Leoluca Orlando. Palermo e oraşul care s-a schimbat cel mai mult din punct de vedere cultural în Europa ultimilor 40 de ani, ne spune tot el.

Grădina planetară. Cultivarea coexistenţei este titlul bienalei, și porneşte de la metafora botanică a filosofului şi peisagistului Gilles Clément, metaforă cu o istorie culturală mult mai îndelungată – lumea este o grădină pe care trebuie să o cultivi cu grijă şi căreia trebuie să îi oferi toată atenţia ta. O grădină palermitană amestecată, cu origini cît se poate de diverse, exotice (dar, marea problemă, cum mai definești exoticul în secolul 21?). O bienală atentă, aşadar, la un Palermo contemporan, la mişcările oraşului, la problema acută a fluxurilor migratoare. Ironic sau nu, bienala s-a deschis simultan cu scandalul navei Aquarius, al celor 629 de migranți, iar Mediterana e mereu pe un fundal pictural la Palermo. De un albastru celeste, ea spală toate grijile şi aduce cu ea unele noi zi de zi, linia orizontului, speranţe, vieţi frînte, existențe care încep de la zero, cu tenacitate, sacrificiu. Simți pe străzile Palermo-ului toate greutățile, dar și lejeritatea lor, complacerea: aici ai întotdeauna o bucurie cumpătată a vacanței. Palermo e al istoriei multiculturale, al arhitecturii copleşitoare prin multiplele ei influenţe, Sicilia – cosa nostra, violenţă, viaţa nu contează, exploatare, sclavie, omertà.

Grădina planetară creată de Manifesta 12 presupune documentare atentă, intervenţii în spaţiu, peste 50 de artişti şi 20 de locaţii spectaculoase, evenimente colaterale. Practic, bienala e peste tot, la fel ca toate grijile acestui oraş, lăsate deoparte în fiecare zi şi reluate odată cu un nou răsărit. Grădina planetară a Manifestei pune în scenă oraşul, aceasta fiind una dintre secţiunile bienalei, dar şi plantele ca resursă fragilă a planetei, precum şi acel out of control, reţelele invizibile, fluxurile digitale, cea de-a treia secţiune a bienalei.

E fascinant cum lucrările de artă reuşesc să rămînă aici discrete. Dacă ar fi fost altfel decît discreți, artiștii ar fi fost oricum nimiciți de forţa oraşului. Tăcute, non-agresive şi deloc impulsive, ele ridică probleme locale, de la mafie la migraţie, şi mizează puternic pe forţa documentarului. Fiecare palat cu expoziţie în el reuşeşte două tipuri de dialog: artiştii comunică cu monumentalul zidurilor, cu scriiturile acestora, cu mozaicurile pe care le fotografiezi uimit. Alergi între lucrarea de artă contemporană şi opera arhitecturii. Vechiul şi noul ocupă un prezent continuu. Pe lîngă dialogul activistei cubaneze Tania Bruguera, între spaţiu şi lucrarea ei, ai acea eternă conversație cu exteriorul. Ferestrele rămîn mereu deschise către lume, Manifesta nu mă vrea izolat într-o lume strict artistică, într un white cube. Privesc fotografiile cu ruine şi spaţii improvizate, precare, ale artistului rus Sergei Sapozhnikov, seria A wonderful day, în timp ce pe fundal văd cum înaintează greoi un vas opulent de croazieră. La fel, în Palazzo Ajutamicristo, duminică la ora 10, fundalul sonor este dominat de slujba de dimineaţă a comunităţii evanghelice. Clădirea e peste drum, o femeie îmbrăcată în haine tradiţionale de duminică, impecabile, merge cu pas grăbit, a întîrziat, slujba a început deja…

De la Palazzo Ajutamicristo, altfel închis pentru public, dar redeschis cu ocazia bienalei, palat nobiliar din secolul al XV-lea, construit de bancherul Guglielmo Ajutamicristo, care se ocupa cu comerţul cu cereale, paşii ne poartă către Orto Botanico, în Via Lincoln. O grădină spectaculoasă, exotică, născută în 1789, cu păduri de bambuşi, arbori bătrîni imemoriali, spaţii largi cu cactuşi înfloriţi, nuferi, peşti de un roşu aprins, organizare şi, totuşi, abandon. Aici Manifesta intervine la fel de discret, cu cîteva lucrări de artă plasate fie în colţuri umbroase de grădină, fie în sere parfumate, cum e cazul cercetării artistului columbian Alberto Baraya, un ierbar cultural, o colecție simbolică de plante artificiale, din Sicilia și Palermo. Te pierzi în această grădină enormă, îmbrăcată în diferite nuanţe de verde, cu plante suculente, plante medicinale și zeci de tipuri de salvie. Arta e şi aici tăcută, cuminte, surprinde delicat grădina şi zumzetul ei, sunetul bambuşilor.

Palazzo Forcello de Seta, o graniţă fizică a oraşului, e o construcţie în stil neogotic, de la jumătatea secolului al XIX lea, a marchizilor Forcella. Mozaicurile sale perfecte se îmbină natural cu muntele de sare din care îţi poţi lua pumnul tău de sare, într-o punguţă, demantelînd, încet-încet, construcţia simbolică şi impunătoare, o lucrare intitulată Sufletul sării, a artistei Patricia Kaersenhout. Palazzo Butera, un palat de secol XVII, în cartierul istoric Kalsa, are vedere spre golf şi Foro Italico: e şi el spaţiu pentru bienală, cu gaura sa adîncă în tavan, care lasă la vedere sistemul de susţinere din interior. Palazzo Trinacria, în schimb, alt spațiu al bienalei, are la intrare o placă de marmură care te anunță că în acel hotel moare în exil, pe 29 noiembrie 1852, solo e sconosciuto, nimeni altul decît Nicolae Bălcescu.

La doi pași, pe Via Torremuzza, e Teatro Ditirammu, cel mai mic teatru din Palermo. Printre afișe și obiecte de mici dimensiuni, marionete Orlando Furioso, e expoziția „Ozio“, curatoriată de Adina Drînceanu. Una dintre lucrări, video-ul Citrus Tristeza, aparține artiștilor Anca Benera și Arnold Estefan și se constituie într-o reflecție asupra spiritului sicilian, asupra politicului, asupra modului în care legea tăcerii înseamnă ocolirea adevărului, înbrăcarea lui în proverb și cuvinte înrădăcinate în limbă. Artiștii scriu cu sucul lămîilor pe zidurile orașului, storc lămîi de colțurile lui, îi dau o altfel de viață. Ţi-e sete, dar simţi şi acru în gură. Sicilienii sînt „stăpînii timpului“, îmi explică curatoarea, trăiesc un prezent continuu, în care viitorul se construiește tot cu ajutorul prezentului, căruia i se alătură un adverb temporal. Un prezent în trecut, oricît de îndepărtat, și fără viitor. „Ozio“ – inerție, contemplare, inactivitate, lene, indolență, tihnă, oțiu. Iar arta, o știm, e, prin excelență, resortul omului liber. „Ozio“ ca formă de rezistență și, de fapt, putere.

Manifesta 12 este mult mai mare decît am descris-o eu, te face să treci discret prin diferite straturi ale orașului. „Andiamo a mare?“ mă întreabă şi mă îndeamnă un graffito şi o pictură stradală alături de el, o fetiţă-sirenă, cu părul şi trupul albastre. Blu azzuro celeste. Andiamo!

Ciao, Palermo! Bienala de artă Manifesta 12 este deschisă la Palermo în perioada 16 iunie – 4 noiembrie. 

Daria Ghiu este critic de artă.

Foto: D. Ghiu

comunicat anansi traducere goncourt2021 jpg
Romanul laureat cu Premiul Goncourt 2021, publicat în timp record în ediție românească în colecția ANANSI
„Cea mai tainică amintire a oamenilor” de Mohamed Mbougar Sarr, romanul recompensat în 2021 cu Prix Goncourt, cea mai importantă distincție literară din Franța, a apărut recent în ediție românească, la mai puțin de jumătate de an de la anunțarea premiului în Hexagon.
Explorers of the Multiverse 1 jpg
„Am vrut să ștergem granița dintre real și virtual, dintre obiect și reflexie” – interviu cu membrii echipei H3, creatorii instalației „Explorers of the Multiverse”, prezentată de IQOS la Romanian Design Week
Instalația interactivă „Explorers of the Multiverse” este realizată de studioul de artă și tehnologie H3, în parteneriat cu IQOS, și propune o experiență multisenzorială imersivă, prin care vizitatorii sînt invitați la un proces de autocunoaștere.
Rețeaua Jane, r  Phyllis Nagy jpg
O poveste despre femei care au schimbat lumea deschide TIFF 2022: „Rețeaua Jane”
„Rețeaua Jane”, o poveste curajoasă despre drepturile femeilor, inspirată din realitățile Americii de la finalul anilor ’60, deschide cea de-a 21-a ediție TIFF, cu o proiecție de Gală organizată vineri, pe 17 iunie, de la ora 20:45, în Piața Unirii din Cluj-Napoca.
MRM 9iun landscape 1920x1080 png
„Moștenitorii României muzicale”. Recital susținut de pianistul Cristian Sandrin
Un eveniment la Sala Radio: Variațiunile Goldberg de Johann Sebastian Bach, interpretate de pianistul Cristian Sandrin, în cadrul proiectului „Moștenitorii României muzicale”, organizat de Radio România Muzical și Rotary Club Pipera, joi, 9 iunie, ora 19.00.
Utama, r  Alejandro Loayza Grisi jpg
12 „ficțiuni despre viață” în Competiția Oficială TIFF 2022
12 producții din toată lumea, printre care și două filme românești, intră în cursa pentru Trofeul Transilvania la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania.
QT Headshot   Photo Credit is art streiber JPG
„A fost odată la Hollywood”, debutul literar al marelui regizor Quentin Tarantino, cartea-eveniment în luna mai la Humanitas Fiction
Cartea va fi lansată miercuri, 25 mai, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bd. Regina Elisabeta nr.38) și sîmbătă, 4 iunie, ora 12.00, în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest (Romexpo, Pavilion B2, standul Editurii Humanitas).
Clipboard01 jpg
Actrița Maia Morgenstern, Premiul de Excelență la TIFF 2022
Actrița Maia Morgenstern va fi omagiată la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca).
945 16 sus Romila jpg
Combinagii și vieți paralele
În „Șoferul din Oz” se asociază fericit umorul, ironia, tandrețea, caracterele hiperbolizate și inevitabila tentație a parabolei socio-politice cu priză imediată.
945 16 jos Iamandi jpg
Insațiabila nemulțumire a lui Stalin
Bolșevismul a fost exportabil și a produs rezultate „cvasiidentice” peste tot.
p 17 2 jpg
Dulce provincie
Găsim orășelul mic și netulburat în care toată lumea se cunoaște cu toată lumea, găsim jocul de putere aparent blajin între localnici și intrușii „de la centru”, găsim briza ușoară de nefericire care traversează, din direcții diferite.
945 17 Biro jpg
Aniversar
Gărîna. În materie de legende care eludează genurile, concertul Soft Machine s-ar putea să fie cel mai important concert al vremurilor recente pe teritoriul nostru.
TIFF 2022 Make Films Not War jpg
Îndemn la pace în campania de imagine TIFF 2022: Make Films, Not War!
Campania vizuală a celei de-a 21-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca) transmite un mesaj lipsit de orice urmă de echivoc: Make Films, Not War!
Afis Sala Radio 20 mai 2022 jpg
Violonistul Gabriel Croitoru interpretează unul dintre cele mai frumoase concerte de vioară compuse vreodată
Bruch se temea de succesul a ceea ce avea curînd să devină unul dintre cele mai des cîntate concerte de vioară compuse vreodată: Concertul nr. 1 în sol minor pentru vioară și orchestră.
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe! jpeg
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe!
Între 1 și 12 iunie 2022, la București şi în alte zece oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfîntu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Tîrgu Mureș – cinefilii sînt invitați la întîlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze.
Koba înainte de moarte jpeg
Koba înainte de moarte
Romanul poate fi citit chiar așa: stalinismul explicat copiilor de 10 ani.
Metonimiile biograficului jpeg
Metonimiile biograficului
Poezia Laurei Francisca Pavel pare un construct format din prefabricate dispuse într-un flux bine controlat. Important, textele nu sună deloc fals, nimic nu pare artificial, nelalocul lui.
Poate fi România „acasă” pentru migranți? jpeg
Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“ jpeg
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“
„L-am văzut pe Picasso asamblînd obiecte aparent neînsemnate și aceste obiecte, odată așezate de către el într-o anumită ordine, capătă viață.”
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Rîs și surîs
Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic.
Viață de cuplu jpeg
Viață de cuplu
Filmului îi reușesc mult mai bine scenele de criză, cele în care intensitatea e dată pe minus, iar cadrul se lasă măturat de un crivăț emoțional.
Hardcore jpeg
Hardcore
Melanjul acela brizant de muzică și politică este transplantat de cei doi Vylani și pe cel mai nou album al lor.
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS jpeg
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS
Vineri, 6 mai, începînd cu ora 16:00, la sediul instituției din strada Matei Voievod 75-77
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)” jpeg
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)”
Între 29 aprilie și 28 mai, în Piața Regelui Mihai din București, va putea fi vizitată expoziția Stop the War (in Ukraine), prin care opt artiști români și o serie de artiști ucraineni continuă să ia atitudine împotriva războiului din Ucraina și să militeze pentru pace, folosindu-se de arta lor pentru a mișca, a motiva și a împinge la acțiune.
Căsătoria lui Teofil jpeg
Căsătoria lui Teofil
La fel ca Irina, Maria și Teofana înaintea ei, Teodora s-a văzut transformată din „nimeni” în cel mai de seamă personaj feminin din imperiu.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.