Vitebsk şi geniul locului

Publicat în Dilema Veche nr. 750 din 5-11 iulie 2018
Vitebsk şi geniul locului jpeg

Azi, apetitul generalizat pentru mişcare, fie aceasta de „depeizare“, de „business“ sau de „plăcere“, a instaurat regimul deplasării permanente ca o condiţie a omului modern, electron liber refractar la stabilitate. Tînăr fiind, fără paşaport, în România, nu-mi imaginam nicicum perspectiva unui asemenea perpetuum mobile planetar, căci, atunci, îmi doream, mai mult ca orice, să circul. Atracţie a interzisului şi apetit pentru… altceva! Azi, însă, simptomul legitim în spatele „Cortinei de Fier“ s-a banalizat şi a contaminat Occidentul. Ceea ce se numea odinioară „geniul locului“, genius loci, se atenuează pînă la dispariţie. Aceste gînduri mi le-a inspirat o expoziţie pariziană recentă consacrată unui loc exemplar: Vitebsk. Acolo, în oraşul lipsit de notorietate, s-au reunit în 1919 plasticieni în plină expansiune şi au inițiat o mişcare de reînnoire a artei sub impactul ideilor bolșevice în contextul… locului.

La Vitebsk, Chagall, revenit de la Paris, iniţiază o şcoală pentru a crea „artă de stînga“, deschide un muzeu, animă o micro-societate urbană unde evreii, majoritari la Vitebsk, 65% din populaţie, capătă, în sfîrşit, cetăţenia rusă. Nume noi apar, David Iakerson, Lazar Khidekel, Vera Ermolaeva, El Lissitzki i se alătură şi inițiază o adevărată campanie pentru a impune arta „de propagandă“, iar apoi Malevici li se va alătura pentru a-şi formula şi impune dogmatic ideile despre suprematism. Vitebsk-ul devine un spaţiu emblematic. Geniul locului funcţionează colectiv. Pentru o perioadă, fiindcă apoi conflictele intervin, excluderile sînt drastice şi Vitebsk-ul îşi pierde aura. El încetează să fie un reper şi sfîrşeşte în anonimatul teritoriului. „Să nu uiţi Vitebsk-ul“, aceasta i-a fost deviza lui Chagall.

Geniul locului îl regăsim în numeroase regrupări de artişti care, astfel, s-au reunit şi s-au constituit într-o „şcoală“. Şcoala de la Fontainebleau, la care au participat Grigorescu şi Andreescu, Şcoala de la Pont-Aven, care i-a asociat pe Gauguin şi pe Maurice Denis, şi multe altele. De fiecare dată se stabileşte o legătură între un loc şi un „spirit“ care astfel se înrădăcinează şi nu se manifestă pe deplin decît în acest context. Ambele îşi sînt indispensabile şi din alianţa lor provine identitatea unui „curent“, a unei „şcoli“. Un program şi un loc!

Relaţia cu „locul“ a intervenit constant şi în teatru. Ei îi datorăm cîteva dintre cele mai radicale experiențe. Grotowski a debutat într-o mică urbe de provincie, Opole, unde a creat „Teatrul cu 13 şiruri de bănci“, pentru a se instala apoi la Wroclaw, care i-a servit de „loc“ urban, unde el şi membrii Teatrului Laborator s au putut dărui total lucrului în comun. „Teatrul sărac“ e indisociabil de Opole sau de Wroclaw. Arta lui Kantor poartă amprenta unui loc marginal, o cafenea de artişti, dar mai ales a unui loc central, Cracovia. Eugenio Barba e ataşat unui oraş danez pierdut şi identificabil numai graţie lui, Holstebro. Ariane Mnouchkine, după o perioadă iniţială de peregrinări, s a ataşat definitiv acelui spaţiu mitic, de ea instaurat, Cartușeria de la Vincennes. Strehler s-a dăruit teatrului Piccolo de la Milano, în timp ce Brook, la Paris, n a pus în scenă altundeva decît la Bouffes du Nord, iar Peter Stein, în prima sa perioadă, a inventat un „loc“, la Schaubühne, şi a cultivat cu el o relaţie congenitală. Fidelitatea faţă de loc a definit cîteva dintre figurile emblematice ale scenei moderne. Azi, asemenea cununii durabile sînt rare şi, contaminaţi de agitaţia generală, mercenari, regizorii devin nomazi, fără apartenenţă. Ei sacrifică „geniul locului“, căruia i se substituie aeroporturile ca spaţiu de tranzit şi delocalizare. E o victorie sau o alienare?

Geniul locului“, dincolo de aventurile colective, a definit condiţia unor artişti care i-au intuit şi exploatat resursele. În imobilitatea unui atelier sau a unui peisaj s-au realizat cîteva dintre personalităţile de geniu refractare la motricitatea lipsită de apartenenţă. Şi de aceea opera le rămîne indisociabilă de un loc, care, ca lui Anteu, le-a dat forţa şi le-a permis împlinirea. Dacă școlile sau curentele afiliate unui loc au o perenitate în general redusă, relaţia devine durabilă atunci cînd e personală, iar condiţia statică e obsesiv asumată. Lampa lui Flaubert în biroul sau de la Rouen servea ca reper pentru navigaţia fluvială, iar deplasările lui Kant ca indicaţie orară trecătorilor din Königsberg. Imobilitate a spaţiului, rigoare a timpului, ele îşi sînt complementare.

Exemplele abundă şi desemnează o ipostază de creaţie bazată pe raportul cu un loc ce dispune de resurse suficiente pentru a alimenta o aventură personală, asemeni lui Kafka sau lui Julien Gracq. Astfel se constituie comunitatea artiştilor sedentari. Cei pentru care lumea se reduce la o întindere restrînsă şi permite o concentrare indispensabilă, altfel imposibilă. Pe unii sau pe alţii asemenea raporturi comunitare îi definesc, căci Brâncuşi, care nu s-a mişcat din atelierul său din Montparnasse, aparţine acestei familii care se diferenţiază de aceea a prietenului său, Marcel Duchamp, care voiajează, telegrafiază şi, deliberat, se dispersează. Doi creatori distincţi ce se cunosc pe ei înşişi şi îşi construiesc antinomic regimul de creaţie. El nu implică o generalizare, căci, dimpotrivă, e pertinent doar în raport cu natura şi cu exigenţele fiecăruia. Opera produsă poartă însemnele relaţiei pasagere sau durabile cu un „loc“. Noica se fixează la Păltiniș, unde alternează singurătatea şi comunicarea cu discipolii, Cioran rămîne în mijlocul Parisului, dar circulînd parcimonios. Unul e metodic şi sistematic, celălalt fulgurant şi fragmentar. Brecht frecventează cabaretele, Cehov e exilat la Ialta şi amîndoi răspund „locului“ unic sau multiplu care le e propriu.

(Asistăm acum la o inflaţie a circulaţiei, la o sumă de deplasări neîncetate, care implică pierderea oricărui ataşament față de „un loc“. Ea poate fi propice unor artişti rapizi, mobili, cărora dinamica deplasărilor le convine pentru a produce o „artă internaţională“, dar, pe de altă parte, poate fi nocivă acelor artişti care se hrănesc din dialogul cu „un loc“. Le Clézio, care îşi alege pentru perioade lungi un loc de adopţie, spune că ceea ce-l interesează e să afle ce a dat el locului şi ce i a dat locul în schimb. Conversaţie subterană, ale cărei urme se regăsesc în cărţile acestui autor care nu se asumă ca „voiajor“, ci ca „explorator“ al unor locuri succesive.)

Uneori, „geniul locului“ a fost sacrificat sub impactul imperativ al istoriei şi al seismelor sale. Chagall a fost obligat să părăsească Rusia pentru Paris ca urmare a raporturilor deteriorate cu puterea bolşevică şi, apoi, pentru a evita nazismul, a trebuit să se refugieze în America. Ca artist, el şi-a păstrat identitatea, dar a resimţit frustrarea de a se despărți de „geniul locului“ pe care, mental, nu l-a abandonat, însă la care, concret, n-a mai avut acces. „Locul“ nu e doar o parcelă de spaţiu, ci şi o cultură, un spaţiu întreg. E ceea ce a resimţit Soljenițîn, prigonit, sau, la nivelul său, Lucian Pintilie, alungat într-un Occident căruia, în profunzime, i-a rămas străin. Unuia Rusia, altuia România le erau necesare. Şi nicicînd nu le-au regăsit. Opera le-a fost amputată de exil.

Generaţia mea a avut un loc de debut: Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ. După cîteva decenii, el îşi redobîndeşte statutul graţie unei directoare animate de acelaşi spirit, Gianina Cărbunariu. Parafrazîndu-l pe Proust, aş zice: iată un loc „pierdut“ şi „regăsit“.

Unde îmi e „locul“? Fără răspuns, indecis, îi resimt absenţa. Dar nu încetez să-l caut. 

George Banu este eseist şi critic de teatru. Cele mai recente lucrări publicate: Scena lumii, anii Dilemei (Editura Polirom, 2017) și Ușa, o geografie intimă (Editura Nemira, 2017).

999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.

Adevarul.ro

image
Arnold Schwarzenegger, despre ce înseamnă pentru el moartea și Raiul: „Nu ne vom mai revedea niciodată“
Actorul Arnold Schwarzenegger, fost guvernator al statului american California, vorbeşte cu multă sinceritate despre încercările şi dificultăţile din viaţa sa într-un nou documentar în trei părţi, "Arnold", informează site-ul revistei People.
image
Legenda satului Vama Veche, locul plin de șerpi, unde s-au așezat găgăuzii
Legenda spune că satul Vama Veche a fost întemeiat de găgăuzi, iar ținutul s-a numit „Yilanlâk“ (Șerpăria).
image
Motivul pentru care chinezii forează una din cele mai adânci gropi din lume în deșertul Tarim
China a început să foreze una dintre cele mai adânci gropi din lume în căutarea unor descoperiri în adâncul Pământului. Presa de stat chineză a descris proiectul de foraj de 11.000 de metri drept „un punct de reper în explorarea de către China a adâncimii Pământului”.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.