Yes, we can!

Publicat în Dilema Veche nr. 343 din 9 - 15 septembrie 2010
Liderii contextuali de opinie  Textul cu Regele jpeg

Nu, nu este încă un articol despre Obama, şi nici despre obamanie – acea iluzie a unor oameni, altfel inteligenţi, că vine un Gigel la putere şi are soluţii mulţumitoare pentru toţi. Dar, oricum, sloganul merită reţinut, pentru că putem, atîta vreme cît ne propunem chestii rezonabile şi facem ceva ca să mişcăm lucrurile.

Nu fac aici teorie, am cîteva poveşti practice. Primele trei vin de la un cititor pe nume Ciprian Proca, care a intrat rapid pe lista mea de eroi personali. Din e-mail-ul său: „Într-o zi în 2009 sau 2010 am primit un sms de la Orange prin care eram invitat să particip la nu ştiu ce tombolă trimiţînd un sms la un număr oarecare, puteam cîştiga ceva, cred că un telefon. M-am mirat pentru că în 2004 (cred) am primit un astfel de sms şi am sunat atunci la Orange cerînd să nu mai primesc nicicînd sms-uri, oricît de mari ar fi şansele de cîştig sau de cît de bune ofertele, şi rugămintea mea a fost ascultată. Pînă atunci. Am crezut că este o eroare de sistem şi am lăsat-o aşa. Peste cîteva ore am mai primit un sms şi am sunat iarăşi la Orange să îi întreb de ce nu respectă înţelegerea mea. Un angajat de-al lor mi-a cerut să trimit un sms la un număr oarecare pentru a mă dezabona – ori eu i-am explicat că nu se poate să mă dezabonez eu de la un serviciu la care m-a abonat dumnealui, pentru că aşa el m-ar abona zi de zi la cîte o prostie şi eu mi-aş petrece timpul dezabonîndu-mă, pe scurt, nu ne-am înţeles şi am făcut o plîngere la OPC (sau ANPC) şi le-am cerut să îi facă pe cei de la Orange să mă dezaboneze de la orice serviciu din ăsta. A funcţionat, am primit un răspuns de la OPC în care îmi spuneau că ce reclam eu este adevărat şi că firma a acceptat să mă şteargă din orice listă de mesaje promoţionale. Cred că au primit şi o amendă, sper, dar nu ştiu sigur. Asta este prima povestire. Într-o vreme stăteam pe strada Foişorului în Vitan şi nu puteam să merg pe trotuar, erau maşini parcate peste tot. Am scris un e-mail Poliţiei Rutiere în care am cerut să facă două din străzile din jurul blocului meu cu sens unic şi parcarea permisă şi pe stînga, şi pe dreapta – în felul ăsta să pot merge şi eu pe trotuar. Am primit un răspuns în 2 săptămîni, spunîndu-mi-se că propunerea mea a fost înaintată Administraţiei Străzilor şi că ei au acceptat-o şi în încă o săptămînă străzile au fost făcute străzi cu sens unic. Nici aşa nu prea puteam merge pe trotuar, oamenii se învăţaseră să parcheze prost. Era în 2007, în ianuarie. Asta este a doua. Lucram pe lîngă strada Moşilor şi la intersecţia a două străzi micuţe erau deseori accidente – cred că au fost cel puţin 10 cît am lucrat eu acolo. Nu erau accidente grave, nu cred că se rănea cineva, dar oamenii intrau cu maşina unul în altul pentru că unii nu respectau semnul de cedează trecerea. Am scris iarăşi la poliţie şi am cerut să instaleze «cămile» de încetinit viteza – şi le-au instalat în maxim o săptămînă. Nu a mai fost nici un accident acolo cît timp am mai stat eu în zona aia. Asta este a treia.“

Deci, se poate. Nu ştiu dacă Ciprian Proca a mai scris şi prin alte părţi şi nu a primit răspuns, probabil că da, dar omul mi-a scris poveştile în care s-a rezolvat ceva. Oricum, merită încercat, mai degrabă decît să bombăni.

Al doilea caz l-am urmărit pe HotNews, în articolele lui Dan Popa, un om care scrie despre bănci pe înţelesul tuturor. Povestea pe scurt este că România aplică prin Ordonanţa 50/2010 o directivă europeană privitoare la serviciile bancare. Efectul imediat benefic a fost că băncile au trebuit să scoată comisionul de rambursare anticipată. Unele bănci s-au gîndit însă să treacă pierderile în comisioane nou inventate sau să calculeze ratele prin metode ceva mai obscure, dar oricum în sus. Unii clienţi s-au sesizat. Unii au cîştigat cîteva procese. Nu despre substanţa disputei vreau să vorbesc aici, ci despre reacţia oamenilor. Aşa cum a scris Dan Popa, s-au constituit în grupuri de discuţii pe Internet, şi-au împărtăşit documentele şi reclamaţiile, s-au organizat pentru procese colective, şi-au distribuit sarcinile ad-hoc, în formule de muncă voluntară. Grupul de discuţii referitor la clienţii Volksbank a ajuns rapid, de la 20 de oameni, la 1100. Apoi au început să se întîlnească prin cluburile din Bucureşti, cu avocaţi specializaţi. Aceştia au venit cu oferte de reprezentare în grup (150 de euro de persoană plus 1,5% din suma cîştigată – asta apropo că mă plîngeam recent că nu avem instituţia avocatului alergător după ambulanţă, ca în America). Pe scurt, oamenii s-au organizat. Şi au reuşit să atragă atenţia băncilor. BCR şi-a trimis reprezentanţi să vorbească cu nemulţumiţii. Vineri, preşedintele Volkbank a primit o delegaţie a grupului de protestatari. Nu ştiu încă ce au obţinut, dar banca dă comunicate de presă în care invită la dialog; citez dintr-un asemenea comunicat: „Volksbank a fost prima instituţie financiară care s-a întîlnit într-un cadru oficial cu aproximativ 100 de reprezentanţi ai clienţilor, membri ai un forum online, ascultîndu-le doleanţele şi asigurîndu-i de întreaga disponibilitate a băncii pentru a discuta şi găsi soluţiile optime“. Ei, sună altfel decît să te enervezi individual şi să te răsteşti la doamna de la ghişeu, care oricum nu poate lua nici o decizie. Mai bine te organizezi, îţi petreci oarecare timp liber în regim de voluntariat, îţi iei avocat şi ajungi să te vezi cu preşedintele băncii, care caută soluţii. Se rezolvă sau nu, dar altfel e raportul de forţe.

În fine, povestea cu Ordonanţa privind veniturile de natură profesională, celebra poveste cu mersul la trei cozi. Cînd scriu aceste rînduri am doar o reacţie neoficială de la un cunoscut care lucrează la cabinetul premierului: ne-aţi pus pe jar cu protestele şi greva aia, premierul le-a cerut să schimbe normele, pentru drepturi de autor se va întoarce plata la sursă, la angajator, pentru PFA-uri căutăm soluţii. S-ar putea ca, pînă citiţi acest text, problema modului de plată să se fi rezolvat. Ne-am enervat o săptămînă, dar nu degeaba. Nici una dintre poveştile astea nu e despre revoluţii morale, schimbări în fiinţa neamului şi alte chestii care mă plictisesc de moarte. Ele sînt despre chestiuni punctuale şi acţiune colectivă, sau comunitarism (care poate fi şi de stînga, şi de dreapta, apropo de schimbul de replici cu Laurie de săptămîna trecută). 

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.