Un stat mic cu datorie mare?

Publicat în Dilema Veche nr. 335 din 15-21 iulie 2010
Liderii contextuali de opinie  Textul cu Regele jpeg

- un pariu pentru dl Dinu Patriciu -

La începutul crizei economice, dezbaterea s-a dus în jurul vechiului binom piaţă vs stat. Dar Grecia a schimbat radical atenţia: acum datoria publică este în centrul discuţiei. Pachetele de stimulare aplicate în America şi Europa au avut efectul scontat, au dat necesara gură de oxigen economiei. Dar tot ele au agravat următoarea problemă de pe listă: datoria statelor. Nu criza a aruncat statele în datorii, dar soluţia salvării pe termen scurt prin pachete de stimulare a agravat problema pe termen lung: cele cîteva decenii de creştere globală din anii ’70 pînă în 2008 au făcut creditul ieftin, iar statele s-au împrumutat prea mult. Grecia a făcut ca statele, mai ales cele europene, să vadă hăul: dacă trăieşti pe datorie poate veni un moment în care nu îţi mai permiţi să rostogoleşti această datorie. 

Cum criza datoriilor tinde să înlocuiască în dezbatere criza economică propriu-zisă, apar două tabere de opinii. Poate cei mai elocvenţi reprezentanţi ai celor două tabere sînt Paul Krugman şi Niall Ferguson. Krugman este un economist de stînga celebru, care presează guvernele să cheltuie în continuare. Încă nu s-a terminat criza economică, avertizează el, stimulaţi în continuare economia cu bani de la stat, nu vă gîndiţi acum la datoria publică, asta e o problemă care poate fi amînată. Krugman avertizează că măsurile de reducere a cheltuielilor publice luate acum de ţările europene, mai ales cele mari, care contează – Germania şi Marea Britanie – riscă să anuleze fragila revenire economică globală. Cu ocazia asta, nemţilor li se ţin lecţii de logică contra-intuitivă: exportaţi prea mult, consumaţi prea puţin, deci puneţi în pericol economia europeană. Cam asta este logica sucită a trăitului pe bani împrumutaţi: cei cumpătaţi sînt certaţi de cheltuitori. 

De cealaltă parte a dezbaterii sînt cei îngrijoraţi de datorie. Niall Ferguson este autorul unor cărţi excelente de istorie financiară, dintre care am recenzat la această rubrică anul trecut The Ascent of Money: A Financial History of the World. În argumentaţia sa, criza economică este o nimica toată faţă de ce s-ar putea produce dacă statele nu iau măsuri rapide de scădere a cheltuielilor şi datoriilor publice. În istoria sa, Ferguson arăta cum imperiile s-au creat şi s-au prăbuşit din motive în primul rînd financiare. America, spune Ferguson, se joacă cu focul, pentru că trăieşte rostogolind datoria. 

Şi Krugman, şi Ferguson sînt de acord că pachetele de stimulare au efect pe termen scurt şi resuscitează economia. Diferenţa este că primul pare a le considera ceva permanent, un fel de resuscitare de urgenţă pe care statul trebuie să o aplice economiei de cîte ori aceasta dă semne de oboseală. Este logica lui Keynes, clasică. De cealaltă parte, Ferguson spune că stimulentele produc doar efecte pe termen scurt, agravînd problema mai mare şi mai serioasă a datoriilor. Există studii care afirmă că, de la un punct încolo, banii aruncaţi de stat în economie nu mai au efecte, de fapt că orice dolar adiţional investit se întoarce din ce în ce mai puţin în creştere economică, pe măsură ce suma de stimulare creşte. The Economist de acum două săptămîni dezvolta problema într-un raport special cu titlul „Is there life after debt?“ („Există viaţă după datorie?“). Acum cîteva luni, revista îndemna statele să aplice pachete de stimulare, acum pendulul se mută înapoi dinspre keynesianism spre reţinere şi conservatorism fiscal. Care este relevanţa acestei dezbateri pentru România? Dl Dinu Patriciu atrage atenţia în editorialul său din Adevărul asupra a ceea ce spune Krugman: economia trebuie stimulată în continuare. Este paradoxal. De obicei promotor al libertarianismului de dreapta în România, dl Patriciu predică în acest context soluţiile keynesianismului. Asta în vreme ce libertarienii din America se dau de ceasul morţii să propună soluţii de reducere a cheltuielilor şi datoriei, cu o susţinere de masă serioasă dinspre mişcarea Tea Party. 

Din păcate pentru noi, România nu are multe soluţii. E drept că datoria noastră publică este încă mică raportată la PIB, comparativ cu restul UE. Însă ritmul în care creşte această datorie este îngrijorător şi, mai ales, sînt îngrijorătoare motivele. Creştem datoria galopant nu pentru că ne-am propus, ci pentru că sîntem obligaţi de împrejurări: pe de o parte, scăderea veniturilor, pe de altă parte o structură rigidă a cheltuielilor. Curtea Constituţională obligă Guvernul să plătească 1,7% din PIB doar pentru a acoperi gaura de la pensii. Este doar un exemplu de constrîngere pe partea de cheltuieli, care tind să fie inflexibile. Deficitul bugetar este deja foarte mare, iar creditul este scump pentru România. Singura sursă de credit ieftin, FMI, vine cu nişte condiţii de reţinere fiscală. Deci, teoretic, mai este loc să ne împrumutăm, practic marja este foarte mică. Şi chiar dacă ne-am putea împrumuta, probabilitatea de a da aceşti bani spre investiţii este mică. Avem un buget mic, din care trebuie să dăm X bani obligatoriu la pensii, Y sumă la celelalte cheltuieli sociale, Z la salarii (cu un minus de 25% doar temporar) etc. Şi aşa ne iese un deficit bugetar de 7% şi cei mai mulţi pariază că va creşte, deşi Guvernul zice că va scădea. Asta fiind situaţia, putem presupune că mai mulţi bani luaţi pe datorie (la dobînzi mari) vor merge în consum sau în investiţii de stimulat economia? Eu zic că în consum şi vor avea şi efectul pervers de amînare a reformelor. 

Dl Dinu Patriciu pare că doreşte un stat foarte mic cu datorii mari, cel puţin temporare. Un asemenea stat ar trebui să stimuleze economia pe termen scurt şi apoi să se retragă. Pentru a putea funcţiona o asemenea schemă, ar trebui să avem cîteva condiţii cumulative: un stat uşor de reformat şi redus, un stat care se pricepe să stimuleze economia, o economie flexibilă şi care răspunde rapid la stimulentele statale, o distribuţie a cheltuielilor publice şi flexibilă, şi orientată spre investiţii. Dacă am avea toate aceste condiţii, atunci logica pe care o bănuiesc la dl Patriciu ar putea funcţiona. Dar avem un stat obez şi greu de reformat, avem o structură de cheltuieli orientată spre consum şi salarii, care e şi greu de schimbat (vedeţi ce spun opoziţia, sindicatele şi Curtea Constituţională) şi avem o economie care fuge de fiscalizare, deci stimulentele au efecte puţin previzibile (vezi sectorul construcţii). Toate aceste condiţii nu se schimbă pe termen scurt, iar deciziile trebuie luate în funcţie de ce avem, nu de ce ar trebui să avem. În aceste condiţii, un stat mic cu datorii mari pe termen scurt este un scop periculos, pentru că probabil am ajunge să avem un stat tot obez, hrănit din datorii mari care merg spre consum. Aş paria cu dl Dinu Patriciu 10% din averea mea contra 10% din averea sa. Asta dacă, Doamne fereşte, chiar ne apucăm să mărim datoria. 

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.