Un alt fel de preşedinte

Publicat în Dilema Veche nr. 425 din 5-11 aprilie 2012
Victime, procurori şi idioţi morali jpeg

Remarcam săptămîna trecută că realegerea lui Herman Van Rompuy ca preşedinte al Consiliului European nu a fost deloc ştire. Şi nu doar în presa din România autistă şi la evenimente externe, şi la evenimente care implică prea mulţi domni în costume şi prea puţine domnişoare fără costum. În schimb, această presă a acordat o atenţie specială unui domn la costum care nu ocupă vreo funcţie deosebită în acest moment, alta decît aceea de a fi el însuşi: Tony Blair. Şi aşa ne aducem aminte că, atunci cînd se analizau candidaţii dintre care urma să se aleagă primul preşedinte al Consiliului European, numele lui Blair a fost intens vehiculat. Şi intens contestat. Era o ultimă tentativă de a face din acest post ceva mai mult decît compromisul instituţional la care se ajunsese în textul Tratatului şi pe care vi l-am descris data trecută. Adică, formal, viitorul preşedinte ar fi avut tot rolul de a stabili agenda şi de a facilita consensul, dar aici intervenea greutatea personajului. Una este ca turul telefoanelor spre liderii guvernelor naţionale să fie făcut de un fost premier belgian despre care abia se auzise în restul ţărilor europene, şi alta de către un fost premier britanic care a reformat întreaga mişcare de stînga europeană, a pornit cîteva intervenţii umanitare (sau războaie, cum vreţi) care au schimbat faţa lumii şi a fost unul dintre motoarele principale ale marii extinderi a UE spre Est. Pentru că aşa cum unii şi-au amintit prin România că îi datorăm şi lui Tony Blair închiderea negocierilor de aderare, amintirea respectivă există şi prin alte state din Est.

Deci, ideea ca Blair să devină primul preşedinte urma să compenseze prin greutate politică personală lipsa de greutate instituţională a postului. Dar nu a fost să fie. Care să fi fost cauza? Cea mai la îndemînă explicaţie ţine de controversele din jurul persoanei sale. Îi era reproşată intervenţia din Irak, care atunci arăta mai rău decît arată astăzi. Îi era reproşat faptul că e britanic, deci din ţara aceea eurosceptică. Îi era reproşat de la dreapta că e de stînga şi de la stînga că nu mai e de stînga. Nici unul dintre aceste reproşuri nu a fost serios, ci doar pretexte. Intervenţia din Irak a avut motive principiale serioase. Cu care poţi sau nu să fii de acord, iar dacă nu eşti de acord, e onest să spui că a fost o greşeală, nu un scenariu malefic aplicat de personaje apocaliptice. Faptul că e de bonton să te strîmbi automat cînd vine vorba despre Bush, şi Irak nu face din strîmbătura respectivă un semn de inteligenţă, tot strîmbătură de modiste intelectuale rămîne.

Apoi, e drept că Blair a condus o ţară eurosceptică. Tot atît de drept este că a fost cel mai pro-european dintre toţi premierii acelei ţări. Şi e foarte uşor să fii pro-european în ţări furibund pro-europene – ca Franţa, Germania sau România. Probă de curaj e să fii pro-european contra curentului dominant din ţara ta. Deci, britanitatea sa ar fi trebuit să-i accentueze lui Blair europenitatea, nu să o submineze.

Cît despre dreapta-stînga, aici e chiar mai simplu. Blair şi a lui Noua Stîngă au adus stînga politică la raţiune şi au învăţat-o să pună oamenii reali înaintea principiilor rigide. Faptul că e atît de contestat de stînga intelectual-universitară nu e de mirare. Stînga intelectual-universitară înseamnă o adunătură de tipi care-i urăsc pe oamenii reali şi iubesc principiile rigide. De asta stînga intelectual-universitară (categoria „martorii lui Zˇizˇek“ – ca să fie mai clar despre cine vorbesc) arată ca un animal primitiv în lumea de după Blair, un fel de ornitorinc care supravieţuieşte în mod misterios, deşi este prea lent pe uscat şi prea gras în apă. Blair nu a dus stînga spre dreapta, aşa cum îi reproşează martorii lui Zˇizˇek. Blair a scos stînga veche din mocirla ideilor puţine şi fixe. Ca să dau un exemplu concret cu mare relevanţă în România acestui moment: alegerea şcolilor. Vechea stîngă zice că egalitatea bate libertatea, indiferent de cîţi oameni suferă, deci zice că părinţii nu trebuie să aleagă şcolile pentru copiii lor, că dacă se întîmplă aşa atunci unele şcoli devin mai bune şi altele mai proaste, că se creează segregare socială. Oamenii reali – aşa ca Gabi Giurgiu al nostru – nu înţeleg în ruptul capului de ce ar trebui ca o idee fixă să fie mai importantă decît soarta propriilor copii. Şi preferă deci să aleagă ei. Cînd nu pot alegere legală, recurg la mijloace legitime de corupere a sistemului. Cu alte cuvinte, guvernul de dreapta al României din anul 2012 a conceput o politică de educaţie socialist-învechită. Încă un semn că distincţia stînga – dreapta e mai puţin importantă în lumea actuală decît distincţia nesimţire etatistă – bun-simţ uman. Noua stîngă a lui Blair zice ceva de genul: dacă oamenii vor să aleagă ei singuri şcolile, atunci îi lăsăm şi încercăm apoi să facem politici speciale pentru şcolile defavorizate, să plătim profesorii mai bine acolo, să acordăm burse speciale, astfel încît să nu le lăsăm baltă. E de mirare că noua stîngă a fost un succes politic-electoral fulminant peste tot unde a fost adoptată? Şi aşa ajungem la clivajul stînga intelectual-universitară vs stînga politică. Dacă martorii lu’ Zˇizˇek îl urăsc la modul personal, la nivelul politicienilor de stînga Blair este încă popular. Faptul că Victor Ponta spune că a învăţat cum să facă politică de la Tony Blair nu e, din nou, o excepţie. Potenţialul electoral al ideilor New Labour rămîne în continuare fantastic. Oamenii au fugit de vechea stîngă pentru că le cerea sacrificii personale de dragul unor idei generale (care oricum eşuau). Noua stîngă nu le-a mai cerut asemenea sacrificii, s-a împăcat cu oamenii aşa cum sînt ei în realitate. Faptul că stînga nu a profitat politic de pe urma crizei economice nu contrazice ce spun eu mai sus. Pur şi simplu, noua stîngă a fost asaltată de ornitorincii vechii stîngi, nu atît în partide, cît în spaţiul public: aha, v-am spus noi – capitalismul e rău; uitaţi ce s-a întîmplat, trebuie să întoarcem volanul şi să mergem spre înapoi. Problema e că o criză economică provocată de bule de creştere explozivă nu confirma ideile fixe ale ornitorincilor, pur şi simplu discuţia era la alt nivel.

Revenind la momentul candidaturii lui Blair la Preşedinţia Consiliului European, faptul că adusese stînga în modernitate era de fapt un avantaj la nivel politic, acolo unde se făcea alegerea. Dar nu a fost să fie. Şi aşa mă întorc la întrebarea de bază: a fost respins Blair pentru că fusese cu Bush, pentru că era prea britanic, pentru că era de stînga? Nu cred. Atunci dezbaterea s-a dus pe aceste teme. Şi s-au avîntat cei care dezbăteau în argumente pro sau contra acestor idei (cum am făcut şi eu mai sus). Doar că dezbaterea reală era în altă parte. Blair a fost respins nu din cauza persoanei sale, ci din cauza personalităţii sale. După ce se chinuiseră atît să facă din funcţia respectivă ceva cît mai mic ca atribuţii, liderilor naţionali li s-a făcut frică să o dea pe mîna unuia ca Blair. Prea îi putea aduce substanţă personală. Prea putea crea un precedent – indiferent de ce scria în fişa postului, Blair era Blair şi oricine venea după el trebuia să fie din aceeaşi ligă. Deci, pentru a nu spune răspicat că nu sînt pregătiţi pentru un preşedinte al Consiliului din liga lui Blair, şefii de stat au omorît ideea altfel, au scurs la presă diferite idei: staţi aşa, că Blair este prea cu Bush, prea britanic, prea de stînga... 

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Vietnamezii din Timișoara, filmați când prind popândăi pentru a-i mânca. Animalele sunt protejate de lege VIDEO FOTO
Mai mulți cetățeni vietnamezi, care locuiesc în căminul fabricii Smithfield de pe strada Polonă din Timișoara, au fost filmați în timp ce săpau pe un câmp și prindeau popândăi.
image
Revelațiile unor unguri în România. „Până la urmă, m-am înșelat în privința Transilvaniei și a lor”
Zsolt și Daniel sunt doi tineri din Ungaria care au vizitat pe rând România și au vorbit despre surprizele pe care le-au avut în momentul în care au ajuns să cunoască români și chiar să-și facă prieteni.
image
Care sunt cele 3 zodii care mint fără nicio remuşcare
Din punct de vedere al horoscopului există zodii care sunt mai mult sau mai puţin predispuse a se regăsi pe lista mincinoşilor.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.