Un alt fel de preşedinte

Publicat în Dilema Veche nr. 425 din 5-11 aprilie 2012
Victime, procurori şi idioţi morali jpeg

Remarcam săptămîna trecută că realegerea lui Herman Van Rompuy ca preşedinte al Consiliului European nu a fost deloc ştire. Şi nu doar în presa din România autistă şi la evenimente externe, şi la evenimente care implică prea mulţi domni în costume şi prea puţine domnişoare fără costum. În schimb, această presă a acordat o atenţie specială unui domn la costum care nu ocupă vreo funcţie deosebită în acest moment, alta decît aceea de a fi el însuşi: Tony Blair. Şi aşa ne aducem aminte că, atunci cînd se analizau candidaţii dintre care urma să se aleagă primul preşedinte al Consiliului European, numele lui Blair a fost intens vehiculat. Şi intens contestat. Era o ultimă tentativă de a face din acest post ceva mai mult decît compromisul instituţional la care se ajunsese în textul Tratatului şi pe care vi l-am descris data trecută. Adică, formal, viitorul preşedinte ar fi avut tot rolul de a stabili agenda şi de a facilita consensul, dar aici intervenea greutatea personajului. Una este ca turul telefoanelor spre liderii guvernelor naţionale să fie făcut de un fost premier belgian despre care abia se auzise în restul ţărilor europene, şi alta de către un fost premier britanic care a reformat întreaga mişcare de stînga europeană, a pornit cîteva intervenţii umanitare (sau războaie, cum vreţi) care au schimbat faţa lumii şi a fost unul dintre motoarele principale ale marii extinderi a UE spre Est. Pentru că aşa cum unii şi-au amintit prin România că îi datorăm şi lui Tony Blair închiderea negocierilor de aderare, amintirea respectivă există şi prin alte state din Est.

Deci, ideea ca Blair să devină primul preşedinte urma să compenseze prin greutate politică personală lipsa de greutate instituţională a postului. Dar nu a fost să fie. Care să fi fost cauza? Cea mai la îndemînă explicaţie ţine de controversele din jurul persoanei sale. Îi era reproşată intervenţia din Irak, care atunci arăta mai rău decît arată astăzi. Îi era reproşat faptul că e britanic, deci din ţara aceea eurosceptică. Îi era reproşat de la dreapta că e de stînga şi de la stînga că nu mai e de stînga. Nici unul dintre aceste reproşuri nu a fost serios, ci doar pretexte. Intervenţia din Irak a avut motive principiale serioase. Cu care poţi sau nu să fii de acord, iar dacă nu eşti de acord, e onest să spui că a fost o greşeală, nu un scenariu malefic aplicat de personaje apocaliptice. Faptul că e de bonton să te strîmbi automat cînd vine vorba despre Bush, şi Irak nu face din strîmbătura respectivă un semn de inteligenţă, tot strîmbătură de modiste intelectuale rămîne.

Apoi, e drept că Blair a condus o ţară eurosceptică. Tot atît de drept este că a fost cel mai pro-european dintre toţi premierii acelei ţări. Şi e foarte uşor să fii pro-european în ţări furibund pro-europene – ca Franţa, Germania sau România. Probă de curaj e să fii pro-european contra curentului dominant din ţara ta. Deci, britanitatea sa ar fi trebuit să-i accentueze lui Blair europenitatea, nu să o submineze.

Cît despre dreapta-stînga, aici e chiar mai simplu. Blair şi a lui Noua Stîngă au adus stînga politică la raţiune şi au învăţat-o să pună oamenii reali înaintea principiilor rigide. Faptul că e atît de contestat de stînga intelectual-universitară nu e de mirare. Stînga intelectual-universitară înseamnă o adunătură de tipi care-i urăsc pe oamenii reali şi iubesc principiile rigide. De asta stînga intelectual-universitară (categoria „martorii lui Zˇizˇek“ – ca să fie mai clar despre cine vorbesc) arată ca un animal primitiv în lumea de după Blair, un fel de ornitorinc care supravieţuieşte în mod misterios, deşi este prea lent pe uscat şi prea gras în apă. Blair nu a dus stînga spre dreapta, aşa cum îi reproşează martorii lui Zˇizˇek. Blair a scos stînga veche din mocirla ideilor puţine şi fixe. Ca să dau un exemplu concret cu mare relevanţă în România acestui moment: alegerea şcolilor. Vechea stîngă zice că egalitatea bate libertatea, indiferent de cîţi oameni suferă, deci zice că părinţii nu trebuie să aleagă şcolile pentru copiii lor, că dacă se întîmplă aşa atunci unele şcoli devin mai bune şi altele mai proaste, că se creează segregare socială. Oamenii reali – aşa ca Gabi Giurgiu al nostru – nu înţeleg în ruptul capului de ce ar trebui ca o idee fixă să fie mai importantă decît soarta propriilor copii. Şi preferă deci să aleagă ei. Cînd nu pot alegere legală, recurg la mijloace legitime de corupere a sistemului. Cu alte cuvinte, guvernul de dreapta al României din anul 2012 a conceput o politică de educaţie socialist-învechită. Încă un semn că distincţia stînga – dreapta e mai puţin importantă în lumea actuală decît distincţia nesimţire etatistă – bun-simţ uman. Noua stîngă a lui Blair zice ceva de genul: dacă oamenii vor să aleagă ei singuri şcolile, atunci îi lăsăm şi încercăm apoi să facem politici speciale pentru şcolile defavorizate, să plătim profesorii mai bine acolo, să acordăm burse speciale, astfel încît să nu le lăsăm baltă. E de mirare că noua stîngă a fost un succes politic-electoral fulminant peste tot unde a fost adoptată? Şi aşa ajungem la clivajul stînga intelectual-universitară vs stînga politică. Dacă martorii lu’ Zˇizˇek îl urăsc la modul personal, la nivelul politicienilor de stînga Blair este încă popular. Faptul că Victor Ponta spune că a învăţat cum să facă politică de la Tony Blair nu e, din nou, o excepţie. Potenţialul electoral al ideilor New Labour rămîne în continuare fantastic. Oamenii au fugit de vechea stîngă pentru că le cerea sacrificii personale de dragul unor idei generale (care oricum eşuau). Noua stîngă nu le-a mai cerut asemenea sacrificii, s-a împăcat cu oamenii aşa cum sînt ei în realitate. Faptul că stînga nu a profitat politic de pe urma crizei economice nu contrazice ce spun eu mai sus. Pur şi simplu, noua stîngă a fost asaltată de ornitorincii vechii stîngi, nu atît în partide, cît în spaţiul public: aha, v-am spus noi – capitalismul e rău; uitaţi ce s-a întîmplat, trebuie să întoarcem volanul şi să mergem spre înapoi. Problema e că o criză economică provocată de bule de creştere explozivă nu confirma ideile fixe ale ornitorincilor, pur şi simplu discuţia era la alt nivel.

Revenind la momentul candidaturii lui Blair la Preşedinţia Consiliului European, faptul că adusese stînga în modernitate era de fapt un avantaj la nivel politic, acolo unde se făcea alegerea. Dar nu a fost să fie. Şi aşa mă întorc la întrebarea de bază: a fost respins Blair pentru că fusese cu Bush, pentru că era prea britanic, pentru că era de stînga? Nu cred. Atunci dezbaterea s-a dus pe aceste teme. Şi s-au avîntat cei care dezbăteau în argumente pro sau contra acestor idei (cum am făcut şi eu mai sus). Doar că dezbaterea reală era în altă parte. Blair a fost respins nu din cauza persoanei sale, ci din cauza personalităţii sale. După ce se chinuiseră atît să facă din funcţia respectivă ceva cît mai mic ca atribuţii, liderilor naţionali li s-a făcut frică să o dea pe mîna unuia ca Blair. Prea îi putea aduce substanţă personală. Prea putea crea un precedent – indiferent de ce scria în fişa postului, Blair era Blair şi oricine venea după el trebuia să fie din aceeaşi ligă. Deci, pentru a nu spune răspicat că nu sînt pregătiţi pentru un preşedinte al Consiliului din liga lui Blair, şefii de stat au omorît ideea altfel, au scurs la presă diferite idei: staţi aşa, că Blair este prea cu Bush, prea britanic, prea de stînga... 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

George Simion si Nicusor Dan  Congres BNS Foto Inquam Photos  Madalina Norocea (6) jpg
George Simion îl acuză pe Nicușor Dan că a crescut datoria Primăriei Capitalei. Cum s-a apărat edilul
Simion a susținut că datoria municipalității nu a scăzut, ci a crescut în mandatul lui Nicușor Dan ca primar general al Capitalei.
Donald Trump FOTO AFP
Donald Trump pune tunurile pe justiția americană. „Nu mă lasă să-mi fac treaba pentru care am fost ales”
Președintele Donald Trump a sugerat că va lua măsuri împotriva judecătorilor „activiști” care îi blochează agenda MAGA și nu-l lasă să-și ducă proiectele la final.
corcoduse captura video jpg
Fructele care se găsesc pe toate străzile, dar mulți români le evită. De ce e bine să le consumăm primăvara
Ori de câte ori aveți ocazia să vă plimbați prin natură, profitați și gustați din fructele sălbatice de sezon: corcodușele, care apar în această perioadă. Aceste fructe nu doar că anunță apropierea verii, dar au și un rol important în reglarea sistemului imunitar, proces cunoscut sub denumirea de i
George Simion FOTO Mediafax
George Simion nu exclude demisia pentru a-l instala pe Călin Georgescu: „Toate scenariile sunt pe masă”
Candidatul AUR George Simion a vorbit, într-un nou interviu, despre cum are de gând să-l aducă pe Călin Georgescu la conducere, dar și despre cei 500.000 bugetari care ar trebui să plece. I-a cerut, de asemenea, demisia procurorului general.
Elveția, o țară recunoscută pentru nivelul ridicat de trai  Foto Freepik com jpg
O singură întrebare i-a schimbat complet viața unui român plecat în Elveția: „Mulţi nu înţeleg ce înseamnă asta”
De-a lungul anilor, nenumărați români au plecat dincolo de hotare, în căutarea unui trai mai bun. Iar una dintre cele mai atractive destinații din lume a fost, și rămâne în continuare, Elveția.
Dorin Recean FOTO Facebook jpg
Ce spune premierul de la Chișinău despre relațiile moldo-române, dacă George Simion va câștiga prezidențialele
Premierul Republicii Moldova, Dorin Recean, subliniază că pentru țara sa este important ca la București să existe o administrație pro-europeană, fiind întrebat cum vede relațiile moldo-române în cazul în care liderul AUR, George Simion, va câștiga alegerile prezidențiale.
neculai schiopu jpg
Percheziții ale Parchetului European la o primărie din Botoșani. Sechestru pe bunuri în valoare de 400.000 de euro
Parchetul European (EPPO), Biroul regional Iași, a efectuat miercuri mai multe percheziții într-un dosar de fraudă cu fonduri europene la Primăria Coșulași. A fost vizată și locuința proaspătului primar Neculai Șchiopu, dar și ale unor funcționari publici.
Lidia Fecioru de la Adevăruri ascunse jpg
Planta pe care Lidia Fecioru o recomandă tuturor. De ce e bine să o ai în casă: „Cine suportă...”
Lidia Fecioru, bioenergoterapeut cunoscut pentru sfaturile sale din medicina alternativă, atrage atenția asupra unui remediu natural cu efecte benefice asupra sistemului respirator. Este vorba despre cimbrișor, o plantă aromată frecvent utilizată în bucătărie.
Michael Gloss în Piața Roșie din Moscova FOTO via Importanat Stories jpg
Cum l-a recrutat armata rusă pe fiul unui director adjunct al CIA. Dezvăluirile unui jurnalist
Egor Feoktistov, jurnalist de investigație la publicația independentă rusă „Important Stories”, a relatat pentru Euromaidan Press cum a descoperit că fiul unui oficial de top din CIA a fost recrutat de armata rusă pentru a lupta în Ucraina.