Un (alt) caz cu torţionari - de ce Înalta Curte a decis că nu li se aplică prescripţia

Publicat în Dilema Veche nr. 497 din 22-28 august 2013
Gînduri pe invers despre migraţie jpeg

În 21 martie 1995, Florica Diamandi a făcut o plîngere penală împotriva lui Nicolae Zotescu, fost procuror militar, şi împotriva lui Mişu Dulbergher (Dulgheru), fost inspector general în cadrul Securităţii. Trecuseră 47 de ani de cînd soţul său, Alcibiade Diamandi, fusese arestat din ordinul celor doi, pe 21 aprilie 1948, pentru „uneltire contra siguranţei statului“. Arestat pe baza unui denunţ anonim şi dus la Rahova. Aici, se spune în plîngere: „Cei doi au exercitat presiuni fizice şi psihice asupra soţului său. După ce acesta s-a îmbolnăvit de malarie, personalul medical care deservea locul de deţinere nu i-a acordat îngrijirea necesară şi tratamentul medical care se impunea, astfel că la data de 09 iulie 1948 – Alcibiade Diamandi a decedat. Cauza morţii, stabilită de medicul şef, fără autopsierea cadavrului – a fost de infarct miocardic. Diagnosticul a fost stabilit în această manieră şi pentru a se ascunde faptele de rele tratamente aplicate celui arestat.“

Doamna Diamandi mai indica, în plîngerea din 1995, martorii care ar trebui audiaţi pentru a confirma cele spuse de ea, între care doi gardieni şi doi colegi de celulă ai soţului său.

„Ulterior, petenta a revenit cu mai multe solicitări pentru obţinerea ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală a soţului pentru infracţiunea imputată la data arestării sale sau, eventual, reconstituirea acelei ordonanţe“ mai spune documentul din care tot citez – Decizia numărul 2579 din 7 iulie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Fiţi atent la an: 2009 – 61 de ani după ce Alcibiade Diamandi a fost arestat pe baza unui denunţ anonim, bătut şi lăsat să moară în arest. 19 ani după Revoluţia anticomunistă.

Dar să vedem cum s-a ajuns la momentul 2009. Familia Diamandi e specială pentru că nu s-a resemnat, nu a acceptat logica lui „aşa au fost vremurile“. Asta a făcut-o să dea nas în nas cu sistemul, de-a lungul a mulţi ani chinuitori.

La 25 martie 1995, Parchetul Militar comunică sec că „faptele reclamate au intrat sub incidenţa dispoziţiilor legale referitoare la prescripţie şi amnistie, astfel că nu mai putem da curs activităţilor de cercetare penală.“ Deci, la 21 martie, Florica Diamandi făcuse plîngerea penală, la 25 martie, procurorul îi spune că nu se poate. Remarcabilă rapiditate: patru zile. Cînd e vorba ca victimelor torţionarilor să li se facă dreptate, dosarele zac la Parchet cu anii. Cînd e vorba să găsească pretexte, procurorul decide rapid: patru zile. În patru zile, se presupune că a studiat dosarele, că ştie cine erau cei acuzaţi şi ştie sigur că statul român a vrut să-i ancheteze pentru crima împotriva lui Alcibiade Diamandi, dar nu a putut dovedi vinovăţia – deci a curs termenul de prescripţie.

Dar, „nemulţumită de soluţia dată de procuror, petenta a invocat că aceasta încalcă prevederile legale deoarece a fost suspendat cursul prescripţiei pe durata existenţei statului totalitar, împrejurare care trebuie asimilată cu forţa majoră.“ Reţineţi acest argument pentru că ne vom întoarce la el.

Familia Diamandi a cerut şi clarificarea situaţiei juridice a lui Alcibiade Diamandi. Printr-o decizie din 16 ianuarie 1998, Parchetul Militar anunţă familia că „fapta imputată acestuia nu este dovedită de probele aflate la dosar, fiind arestat în baza unui denunţ anonim, nu se regăsesc probe care să susţină legalitatea arestării sale.“ Deci, după alţi trei ani, procurorul militar al unui stat care tocmai se agita să intre în NATO confirmă, în sfîrşit, că nu erau probe pentru arestarea lui Alcibiade şi că nu erau probe la dosar că acesta uneltise contra statului socialist, în 1948. Sună ca dracu’: te-ai fi aşteptat ca, dacă tot a învins Revoluţia anticomunistă, să fie un titlu de mîndrie să fi uneltit împotriva statului socialist. Dar să nu fim pretenţioşi. Statul român recunoaşte, totuşi, în 1998, nedreptatea comisă împotriva lui Alcibiade Diamandi. Rămîne să vedem ce face cu torţionarii, pe care s-a decis rapid, în 1995, că nu îi poate ancheta pentru că a curs prescripţia.

Familia atacase decizia iniţială a procurorului militar. Procuratura militară ia din nou cazul la mînă, nu se grăbeşte, aşa că abia în 1998 cere de la SRI dosarul celor acuzaţi de moartea domnului Diamandi. Se descoperă că Mişu Dulbergher (Dulgheru) fusese condamnat, în 1955, la doi ani de închisoare pentru neglijenţă şi că emigrase în Israel în 1984. În 1999, Procuratura militară decide din nou neînceperea urmăririi penale, afirmînd că s-a îndeplinit termenul de prescripţie şi că arestarea lui Dulgheru şi condamnarea sa, în 1995, arată că el nu era protejat de regimul comunist, deci nu sînt motive de suspendare a prescripţiei. Observăm aici că procurorul trece de la general la particular. Mi se pare un pas în hău: de la o poziţie motivată teoretic, valabilă pentru toţi torţionarii – poziţie greşită şi obtuză, dar cu motive universal valabile –, Procuratura militară începe să caute argumente particulare de protejare a fiecărui torţionar în parte.

E însă acesta un argument valabil? Dacă Dulgheru a fost condamnat de comunişti în 1955, mai putem spune că el a fost protejat de statul comunist pentru crimele comise în numele regimului? Reţineţi întrebarea, nu e nevoie să dau eu un răspuns, pentru că a dat justiţia.

Deocamdată sîntem în 1999 şi Procuratura militară zice că nu-i va ancheta pe torţionari. Citim din Decizia Înaltei Curţi: „Împotriva acestei rezoluţii a formulat plîngere Diamandi Constantin, în calitate de fiu şi moştenitor al tatălui său – Diamandi Alcibiade şi al mamei sale Diamandi Florica, decedată ulterior după introducerea sesizării.“

E un moment din acela în care simţi nevoia să te opreşti, să bei un pahar de apă şi să realizezi dramele care se ascund în asemenea documente, după numere de dosare şi numere de rezoluţii: Florica murise. A murit cu conştiinţa faptului că statul român i-a dat în scris că nu îi va ancheta pe cei care i-au omorît soţul. E un moment din acela în care le-ai spune procurorilor: „Domnilor, sînteţi nişte boi, treaba voastră ar fi să ţineţi cu victimele, nu să căutaţi pretexte pentru a nu-i ancheta pe torţionari.“

Deci, Constantin Diamandi, în calitate de fiu al părinţilor săi morţi, merge mai departe şi atacă decizia procurorilor. Ajuns la judecători, dosarul este trimis şi retrimis, preţ de cîţiva ani, între Înalta Curte şi Curtea Militară de Apel. La fiecare termen şi decizie se fac recursuri, iar argumentele devin tot mai complexe.

Ce este de reţinut din hăţişul juridic e că în 2008 şi apoi în 2009, Înalta Curte decide şi reconfirmă că prescripţia a fost oprită: „Cursul termenului prescripţiei este suspendat pe timpul cît o dispoziţie legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal. (...) Raportînd această dispoziţie legală la situaţia concretă a cauzei s-a constatat că faţă de toate persoanele împotriva cărora este îndreptată sesizarea petenţilor, a fost suspendat cursul prescripţiei.“

Da, aţi citit bine: Înalta Curte a decis în cazul Diamandi că torţionarilor nu li se aplică prescripţia şi că pot fi anchetaţi. Trebuie să mulţumim cu toţii familiei Diamandi pentru perseverenţă, ei au deschis drumul. Existenţa acestei decizii arată că trebuie să fii răuvoitor sau leneş (dacă eşti procuror) pentru a susţine că torţionarii nu pot fi anchetaţi.

Să vedem argumentele Curţii. Cei acuzaţi de moartea lui Alcibiade Diamandi erau militari. Pentru a fi anchetaţi atunci, era nevoie de aprobarea miniştrilor comunişti. Cu alte cuvinte, dacă vreun procuror român din anii 1950-1990 avea ideea de a ancheta pe cineva pentru crimele comuniste (greu de crezut, dar să ne imaginăm), ar fi avut nevoie de aprobarea miniştrilor... comunişti. Este asta o „împrejurare de neînlăturat care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale“ – condiţia cerută de lege pentru suspendarea prescripţiei? Evident că este. Şi asta spune şi Înalta Curte. Deci, prescripţia a început să curgă abia din momentul în care a fost înlăturată această piedică legală, în anii 1990.

Remarcabil e că Înalta Curte ia în considerare şi un alt argument, de ordin istoric, iar aici chiar merită citat pe larg: „Pe lîngă această dispoziţie legală, care a împiedicat punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de persoanele reclamate, cît timp au avut calitatea de cadre active ale MAI – DGSS sau procuror militar, corect s-a concluzionat că tragerea lor la răspundere penală nu a fost posibilă, în perioada existenţei statului totalitar comunist, şi datorită poziţiei şi funcţiilor deţinute, iar o dovadă a acestui fapt o constituie şi poziţia adoptată de statul român, la propunerea primului ministru (Ion Gheorghe Maurer), în urma unei anchete efectuate de o comise PCR în 1968, de a nu se dispune punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a celor vinovaţi de stabilirea unui regim penitenciar de exterminare (Ion Gheorghe Maurer declarînd că «soluţia cea mai bună este să lăsăm lucrurile să se îndrepte spre prescripţie din punct de vedere juridic, dar să nu luăm o hotărîre, să spunem să nu fie trimis în judecată şi împotriva omului să se ia hotărîri politice. Mai sînt cîteva luni pînă la prescripţie»). Intervenţia politicului în cursul firesc al justiţiei a constituit o cauză de neînlăturat, care a împiedicat punerea în mişcare a acţiunii penale şi faţă de persoanele împotriva cărora s-a formulat plîngere penală în prezenta cauză.“

Avem, deci, în arhive decizia lui Maurer de a nu permite anchete pentru a interveni prescripţia. Şi deşi nimeni nu-i putea ancheta atunci pe torţionari pentru că Partidul Comunist nu o permitea, procurorii români din 1995-2013 se comportă ca şi cum statul român ar fi avut voinţa şi putinţa de a-i ancheta pe torţionari în acei ani. Adică acceptă şmecheria lui Maurer.

Dar, totuşi, cum se face că Dulgheru a fost condamnat în 1955 pentru neglijenţă? Nu era el protejat de aparatul comunist? Şi în acest punct, decizia Curţii este remarcabilă. Constată că Dulgheru a fost general de Securitate şi şeful de cabinet al ministrului de Interne Teohari Georgescu. În luptele interne ale comuniştilor, Dulgheru a căzut odată cu gruparea Ana Pauker, de unde i s-a tras condamnarea. Şi din nou merită să citez: „În opinia Înaltei Curţi, această condamnare a intimatului nu înlătură efectele suspendării cursului prescripţiei răspunderii penale în condiţiile în care acesta nu a fost tras la răspundere penală pentru faptele sale de «torţionar», ci pentru că a «înşelat» încrederea partidului comunist.“

O decizie justă şi înţeleaptă, chiar dacă întîrziată. Şi care dă liber la anchetat torţionari.

facebook.com/Cristian.Ghinea.CRPE 

O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Opt miliarde
Însă, potrivit acelorași statistici ale ONU, Occidentul îmbătrînește în ritm accelerat.
640px Olietanks in de Amsterdamse haven op de voorgrond een binnenvaartschip, Bestanddeelnr 926 7985 jpg
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un film antipatic…
Greșeala s-ar putea repara, poate, la o difuzare ulterioară.
Frica lui Putin jpeg
Întîrziere
Unii se încruntă și se supără zilele astea cînd văd că sîntem mereu amînați de la „intrarea în Schengen”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Uniunea și europenii
Identitatea europeană nu se acordă și nici nu se recunoaște cu ucaz de la Bruxelles.
m simina jpg
Șaluri de cașmir de la Napoleon
Între timp, după divorț, Joséphine se mutase în Castelul Malmaison, de lîngă Paris. Cu tot cu șalurile de cașmir.
Iconofobie jpeg
Chestiunea securității personale
Din instinct, vor răspunde biologii și, strict somatic judecînd faptele, ei au, fără îndoială, dreptate.
„Cu bule“ jpeg
Atitudine și inițiativă
Expresia a lua atitudine a fost una extrem de frecventă în limba de lemn din perioada comunistă
HCorches prel jpg
Cu toții am trecut prin Transporturi
Cine nu a trecut prin astfel de experiențe poate să creadă orice.
radu naum PNG
p 7 Londra WC jpg
Prea săraci pentru război
O posibilă soluție ar fi încheierea unui acord prin care sancțiunile economice să fie reduse, în schimbul reluării furnizării de gaze.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Martorii americani la ocuparea României
Urmează apoi speranța românilor că se vor înțelege cumva cu rușii, că puterile occidentale îi vor salva, ceea ce nu s-a întîmplat.

Adevarul.ro

rachete patriot
LIVE TEXT | Război în Ucraina. Medvedev amenință NATO că va deveni o țintă dacă livrează sistemul Patriot Ucrainei
Este a 280-a zi de la începutul războiului în Ucraina. Volodimir Zelenski vorbește din nou despre crearea unui tribunal special pentru judecarea faptelor săvârșite de ruși încă de la anexarea Crimeei din 2014.
Muncitor jpg
Mondialul prin ochii unui muncitor din Sri Lanka: Discuție emoționantă în umbra zgârie-norilor REPORTAJ
Un Mondial de 230 de miliarde de dolari, cât a costat organizarea, a devenit posibil datorită unor „oameni invizibili“.
Iancu Nedelcu
Șef de păcănele din Brăila, șantajat de interlopi. Ce interdicție au primit după executarea pedepselor
Doi interlopi din Brăila au fost condamnați pentru că au distrus mai multe aparate de jocuri ca să îl forțeze pe cel care le administra să le cedeze folosința acestora.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.