www.alunitsa.ro (II)

Greu rezolvabilă (în aparenţă, cel puţin), o problemă se ivi în ziua cînd onorabila fundaţie adresa căreia era, spuneam, www.alunitsa.ro. decise să-şi extindă peste graniţi spornica sferă de activitate, prin înfiinţarea unei sucursale în Ţara Cantoanelor, anume la Vevey. Ceea ce făcea ca, din păcate, să fie pusă pe tapet chestiunea unei noi adrese web. Dat fiind faptul că Eichhörchen e un termen, nu numai lung, dar şi cam greu inteligibil pentru elveţienii negermanofoni, în timp ce écureuil, nici el prea scurt, nu-i mai uşor inteligibil pentru auzul elveţienilor romanzi, – iar şefii fundaţiei cu indicativul www.alunitsa.ro, neştiutori, fireşte, de romanşă şi ignoranţi ai italienei literare, in care weritsa este scoiattolo (vocabul proparoxiton), găsiră de cuviinţă să-şi boteze noua sucursală din Vevey, după canonul web, într-astfel: www.ww.ch. Dacă sînt unii care se întreabă „Ce H(aş) e ăsta?“, răspunsul e Confederatio Helvetica, un acronim... Numai că şviţerienii francofoni (şi, pare-se, chiar cei de grai romanş) protestară tot mai vehement la Curtea Supremă Federală, invocînd faptul că CH-ul amintit s-ar regăsi de două ori în veveriţa nemţilor, EiCHhörCHen! Staful fundaţiei noastre, avizat, dădu replica numaidecît (făcînd apel la marele prestigiu al lui Nicolae Titulescu), cum că însuşi termenul alunitsa ar putea să işte, la rîndu-i, disensiuni urîte prin faptul că, pe cînd weritsa oricărui acţionar al fundaţiei amintite româneşti poate să aibă aluniţă, tocmai a lu’ Niţă, subşeful sucursalei elveţiene, s-ar putea să n-aibă aluniţă.