www.alunitsa.ro

Pentru că numele-i tot începea cu un v dublu, hotărî să-i schimbe acestuia veve-ul în mai prestigiosul W. Veveriţa deveni, într-astfel, weriţă. Cum, însă, sedila de sub t nu le spunea străinilor nimic, ca, de altminteri, nici tichia de pe a, ea, veveriţa noastră indigenă, avea să poarte, de acum încolo, numele ultrainsolit de weritsa. Îşi luă de soţ un verişor, pe care-l boteză tot weritsa, lucru cu care el fu de acord din politeţe sau indiferenţă. (Gurile rele pretindeau că verişorul, fiind bîlbîit: veverişor adică, – evita, oricum, să se prezinte drept Veveveriţă necunoscuţilor din codru.) Îşi scrijelară, pe o coajă de arbust (un alun, fireşte), monograma, alias un dublu W: WW. Cărţi de vizită nu-şi comandară, întrucît nu se vedeau cu nimeni. Altfel, viaţa le era normală în alunişul foarte generos. Enucleau alune din belşug, după ce-i luau la rînd pe toţi alunii, din zori şi pînă la ivirea lunii, – alunii fiindu-i tinerei perechi o, cum se zice, casă-masă. Curînd li se născură cîţiva plozi, din care unul singur, din păcate, viabil, dar voinic cît patru. Familia sporindu-le cu un nou membru, o nouă monogramă îi luă locul, îndată, celei anterioare, – un triplu W, anume WWW. Weritsei-mame, mai pragmatică din fire, îi şi dădu, numaidecît, prin gînd să întemeieze o fundaţie de protecţie a alunului sălbatic. – Anexăm, pentru cei interesaţi, adresa web: www.alunitsa.ro.