Viața la țară. Altfel – dialog cu Gabriela MÎNDRU

Publicat în Dilema Veche nr. 560 din 6-12 noiembrie 2014
Viața la țară  Altfel – dialog cu Gabriela MÎNDRU jpeg

Un grup de oameni vor să ajute cîteva sate românești să se dezvolte – sau măcar să supraviețuiască onorabil pe baza propriilor resurse tradiționale. Așa că au fondat Asociația Village Life și, cu ajutorul unei finanțări cîștigate în competiția “Idei din Țara lui Andrei”, încearcă să extindă proiectul. Ar putea deveni un model valabil și pentru alte comune. Am invitat-o pe Gabriela Mîndru, director de proiecte la Asociația Village Life, la o discuție despre acest posibil model. 

Cum a apărut ideea asociației?

A apărut într-un grup de prieteni, români și străini, pasionați de călătorii. Au călătorit mult și au interacționat cu foarte mulți oameni din alte culturi și cu viața lor de zi cu zi. Un cuplu care face parte din acest grup a fondat asociația: Alexandra Vasiliu, care e  de origine română, și soțul ei, care e american, s-au întors după o perioadă în care au trăit în Canada și și-au dorit să contribuie într-un fel la dezvoltarea spațiului rural din România. Au participat la o conferință de antreprenoriat social și cu ajutorului unei finanțări de la Fundația NESsT a apărut ideea de a dezvolta turismul în gospodăriile oamenilor, un fel de turism responsabil, o variantă a turismului bazat în comunitate care se practică în alte țări. Este un turism de nișă, adresat celor care vor să interacționeze cu oamenii locului și cultura lor.

În copilăria mea, cînd ajungeai în sate – în locuri precum zona mînăstirilor din Bucovina ori în Maramureș – puteai să bați din poartă în poartă ca să găsești o cameră de închiriat la localnici. Despre asta este vorba sau e altceva?

E adevărat, lucrul acesta se practică de mult în România și este accesibil pentru români. Dar pentru turiștii străini e destul de complicat să meargă și să bată din poartă în poartă. Pe de altă parte, noi am încercat să lucrăm cu zone care au potențial turistic, dar nu e destul de bine exploatat: de pildă, Oltenia de nord (sau Oltenia de sub munte), județul Argeș și alte locuri din sudul României. În primul rînd, ne gîndim la potențialul natural și cultural: fie sînt în apropierea unui parc național sau a unor zone naturale, fie au în apropiere obiective culturale (biserici, mînăstiri, castele). Dar mai e nevoie și de altceva. Zonele cu care lucrăm sînt destul de greu accesibile, din punctul de vedere al transportului, pentru turiștii străini. Chiar dacă își închiriază o mașină, unii dintre ei mi-au spus că să conducă în România a fost destul de palpitant pentru ei... Altminteri, folosim transportul în comun, care e și el o aventură. Ultima dată am trimis un cuplu de americani, în vîrstă de aproximativ 60 de ani, cu microbuzul, de la Autogara Militari la Costești, în județul Vâlcea. Microbuzul era plin, n-avea loc pentru bagaj, și a trebuit să-mi exercit un pic “autoritatea” ca să le pot face loc. Dar noi ne ocupăm în principal de partea de găzduire: cazare, masă, activități în interiorul gospodăriei. Pe lîngă acestea, s-ar putea dezvolta și alte servicii, de exemplu ghidaj în sat și în împrejurimi, mici ateliere de meșteșuguri, vînzarea produselor locale. 

În ce zone lucrați?

Deocamdată lucrăm în patru sate: în Costești (Vîlcea), Poienița (Argeș), Șinca Nouă (Brașov) și Izvorul Mureșului (Harghita). Am lucrat și cu alte zone, dar am renunțat dintr-un motiv sau altul. Am vrea să ne extindem, avem un proiect numit “Școala Village Life”, care începe săptămîna aceasta, cu ajutorul finanțării obținute prin intermediul competiției “

”, organizată de

. Încercăm să îndrumăm familiile cu care lucrăm pentru a oferi serviciile pe care turiștii le așteaptă. Pînă acum am făcut asta într-un mod informal. Dar se simte nevoie ca acești oameni să dobîndească o anumită pregătire pentru a putea oferi condiții de cazare, produse locale, itinerarii turistice locale și altele. Așa încît la “Școala Village Life” vom aduce și familiile cu care lucrăm, dar și alți membri ai comunității care doresc să ofere servicii noi. Credem că vom crea un oarecare impact, cu ajutorul unor modele de succes.

E un turism de nișă, dublat și de o anume modă: oamenii vor să redescopere viața simplă dela țară. Cît de mare e această nișă?

Noi am făcut o cercetare și rezultă că e destul de mare. Am primit turiști absolut din toată lumea – din Australia, India, Japonia, multe țări din Europa. Pentru europeni, o asemenea experiență nu mai poate fi oferită în prea multe locuri: acest tip de gospodărie de subzistență nu mai există în alte țări. Turișrii sînt foarte interesați de acest stil de viață: cum reușesc oamenii să facă aproape totul în gospodărie. O parte din acest stil de viață combinat cu alte activități care generează venituri ar putea fi un model bun de dezvoltare pentru sate. Vrem ca oamenii să știe că ceea ce fac ei e foarte valoros și e căutat de alții și să continue să găsească modalități prin care să-și crească standardele de viață și să nu mai fie nevoiți să părăsească satele pentru a-și căuta de lucru în orașe sau în străinătate, mai ales că adesea găsesc locuri de muncă prost plătite, necalificate.

Cum mai e viața la țară, concret?

În general, orășenilor li se pare fascinantă și idilică viața la țară. Dar, ca majoritatea satelor din România, satele în care lucrăm noi se confruntă cu depopulare, îmbătrînire, lipsă de oportunități. Cele mai multe dintre familiile cu care lucrăm se află în jurul vîrstei de 50-60 de ani, copiii lor sînt plecați la oraș sau în străinătate. În general, nu există nici o încurajare pentru a rămîne la țară. Noi înțelegem acest lucru, dar încercăm să creăm oportunități pentru cei care ar dori să rămînă. Pe de altă parte, satele sînt într-un proces de modernizare haotică. La nivel arhtectural, nu prea există nici o regulă, oamenii copiază tot felul de modele nepotrivite. 

Există totuși niște resurse pe care se pot baza cei care rămîn?

Noi propunem o dezvoltare bazată pe resursele locale – nauturale sau culturale, agricultură, crearea de produse locale, meșteșuguri. În unele zone, precum Costești, încă se mai practică meșteșuguri. Dar în general meșterii sau artizanii sînt izolați, mai sînt cîțiva, însă nu sînt valorificați în nici un fel. Dacă ei ar reuși să demonstreze că ceea ce fac este încă valoros, poate că și tinerii ar prelua meșteșugurile și le-ar duce mai departe. Oamenii sînt voluntari, sînt inimoși, vor să contribuie la dezvoltarea comunității lor. Dar nu știu de unde să înceapă. Cînd le-am propus să intre în acest proiect, au avut reacții diverse. Unii sînt suspicioși, alții sînt entuziasmați. Unii ar vrea să intre în program, dar nu îndeplinesc condițiile. După ce interacționează cu turiștii, la fel: unii sînt entuziasmați. Avem o familie din Șinca Nouă care a deschis o carte de onoare. Alții, după ce le-au spus turiștii că nu ar trebui să dărîme casa veche din curte, s-au mai gîndit o dată înainte de a lua decizia. Apar și frustrări, din cauza comunicării mai greoaie cu turiștii. Dar încercăm să discutăm foarte mult cu ei și să lămurim orice problemă.

Turiștii cum reacționează?

Sînt foarte interesați de tot ce se întîmplă în gospodărie – agricultură, îngrijirea animalelor, cum se face brînza, cum se face vinul etc. Evident, ei pot doar să încerce aceste activități. Dar au fost turiști care au vrut să asiste la slujbele religioase și au fot impresionați. Există și situații în care unii turiști revin. Cam jumătate dintre ei sînt oameni care au decis ca, pentru o perioadă din viața lor, să călătorească. În general, sînt oameni cu studii superioare. Cei mai tineri – pînă în 30 de ani – călătoresc pe perioade mai lungi și au un buget limitat. Profesional, au diverse ocupații, de la arheologi la fotografi. Dar toți au principii privind protecția mediului, echitatea socială, respectarea altor culturi.

În ce măsură un asemenea model de dezvoltare poate fi extins?

Avem exemple din alte țări, chiar mai puțin dezvoltate decît România. Un exemplu de succes este Kirghizstan, în care acest tip de turism bazat pe comunitate, în gospodăriile oamenilor, e cel mai dezvoltat în toată țara. În România cred că s-ar putea extinde, dar e nevoie de oameni cărora să li se trezească interesul pentru acest tip de activitate. Dar nu se poate face decît în locuri care au un anumit potențial cultural și natural. În mod clar s-ar putea extinde un asemenea model, cu condiția ca oamenii din comunități să dorească acest lucru.

Cum e viața comunității în sat? Mai există spirit comunitar?

Acțiuni comune, în beneficiul întregii comunități, nu prea am văzut. Oamenii se reunesc pentru diverse sărbători și evenimente locale, dar mai mult de-atît nu prea. La început, am lucrat cu Fundația Pact, care încearcă să creeze niște grupuri de inițiativă locală care să facă proiecte în beneficiul comunităților. Am vrea ca, prin activitatea noastră, să stimulăm spiritul de inițiativă. Oamenii nu se mai simt responsabilizați pentru comunitatea lor. Dacă nu e cineva din exterior care să stimuleze inițiativele locale, se pierd. Dacă sînt încurajați, vin cu idei și îi mobilizează și pe alții. 

De ani întregi se discută la noi despre atragerea mai multor turiști, fără mari rezultate. De ce n-avem turiști în România?

Am impresia că se dorește atragerea turiștilor de masă. Și poate că nu acesta e punctul nostru forte. În același timp, turismul rural, responsabil, nu e foarte promovat de către autorități. Avem un oarecare noroc cu oameni din exterior – precum Prințul Charles, dar și alții – care încearcă să promoveze valoarea din unele sate românești. Infrastructura e însă o problemă și pentru turismul de masă, și pentru genul de turism pe care îl propunem noi. E foarte greu să ajungi în anumite zone, dacă nu vii cu mașina.  Ne-ar ajuta dacă autoritățile ar promova acest gen de turism în străinătate. Iar legea turismului este restrictivă. Pentru cineva de la țară care vrea să primească turiști în două camere, în casă, este nevoie de niște certificări destul de stufoase, plus raportări financiare anuale și altele, care sînt dificil de realizat pentru oamenii cu care lucrăm. Pentru cîțiva turiști pe an, e un efort prea mare. Mai ales că noi nu dorim să renunțe la activitățile agricole pentru a se ocupa exclusiv de turism, ci vrem să fie o îmbinare a activităților, care să-i ajute să trăiască mai bine. Mi se pare însă că acest gen de turism e produsul cel mai autentic pe care România îl poate oferi. 

Fragmente dintr-un interviu care poate fi urmărit integral pe live.adevarul.ro.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
„Iuda“ care i-a trădat pe luptătorii anticomuniști, plătit regește. Povestea legendarului Ogoranu care nu a putut fi prins de Securitate timp de aproape trei decenii
Banda lui Ion Gavrilă Ogoranu, din care făceau parte unii din cei mai vestiți luptători anticomuniști, a fost anihilată după au fost infiltrați trădători. Informatorii Miliției și ai Securității primeau bani grei pentru informații despre partizani.
image
Joburile de rutină cresc riscul de declin cognitiv cu 66% și de demență cu 37%, potrivit unui studiu
Conform unui nou studiu, activitatea intensă a creierului la locul de muncă ar putea da roade nu numai în ceea ce privește avansarea în carieră, ci ar putea, de asemenea, să protejeze cogniția și să contribuie la prevenirea demenței pe măsură ce înaintezi în vârstă.
image
Rujeola a început să-i ucidă și pe părinții nevaccinați. Număr record de cazuri
În România avem epidemie de rujeolă, iar situația devine din ce în ce mai gravă: săptămâna trecută s-a înregistrat un record de îmbolnăviri.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.