Un viitor previzibil?

Publicat în Dilema Veche nr. 412 din 5-11 ianuarie 2011
Branduirea optimismului jpeg

La început de an, o carte cu titlul Românii, un viitor previzibil? nu poate decît să-ţi provoace curiozitatea. După ce am citit-o, nu pot spune că vă pot ghici viitorul şi nici că am prevăzut ceva, dar sînt cîteva lucruri care ar fi rămas greu previzibile fără acest studiu şi la care nu strică se reflectăm puţin cu toţii. Căci ne privesc pe toţi.

Studiul face parte dintr-o categorie faţă de care eu personal am mari reţineri: Ce cred românii despre ei înşişi?. Păi, ce să creadă, că sînt deştepţi, frumoşi şi – era să uit – ospitalieri. Ştim asta, s-au mai făcut zeci de astfel de investigaţii facile şi rezultatele au fost cam aceleaşi. E adevărat însă că nu s-au mai făcut de ceva vreme, şi nu atît de sistematic. În plus, de data aceasta autorii au adăugat un mic schepsis, la fel de simplu, dar cu efecte neaşteptate: au întrebat pe fiecare dintre cei 1132 de respondenţi cum se vede pe sine însuşi, apoi cum îi vede pe ceilalţi români; adică percepţie de sine (PS) şi percepţia celuilalt (PC). Cu toate reţinerile mele metodologice de principiu, studiul ne rezervă cîteva surprize de proporţii şi are merite semnificative, chiar şi fără lecţiile manageriale pe care le trage din constatările sale şi care constituie adevărata sa miză.

Pe scurt, iată ce ne spune el despre imaginea de sine a românilor: fiecare român este civilizat (primul loc în PS), dar mai toţi românii sînt necivilizaţi (locul 76 în PC). Uşor paradoxal, nu vi se pare?...  

Să intrăm însă puţin în detalii.

În topul imaginii de sine a fiecărui român se află, în mod foarte interesant, „comportamentul civilizat“ – revendicat în şi mai mare măsură de tinerii între 20 şi 30 de ani. Sacrosancta ospitalitate românească retrogradează pe locul 9 în topul trăsăturilor definitorii, iar binecunoscuta hărnicie a neamului nostru nu mai este revendicată aproape de nimeni. Am devenit, între timp, o societate de indivizi civilizaţi. Statistic vorbind, fiecare dintre noi pare să se considere o persoană definită în primul rînd de „un comportament civilizat“. Nenorocirea noastră este însă că fiecare astfel de individ civilizat este înconjurat de toţi ceilalţi români care, ei, nu sînt deloc civilizaţi – această trăsătură fiind aproape pe ultimul loc în portretul schiţat de fiecare român celorlalţi români. Trăim, carevasăzică, într-un teribil mal de civilisation...

Acest lucru este interesant – spuneam – deoarece exprimă o sensibilitate brusc crescută faţă de un ideal de „civilizaţie“ pe care îl regăsim şi în referinţele noastre frecvente la „societăţile civilizate“, acolo unde totul arată altfel, unde totul este aşa cum ar trebui să fie. „Civilizaţia“ – şi nu ospitalitatea sau hărnicia – a devenit caracteristica cea mai dezirabilă pentru fiecare român, dar şi maxima frustrare a tuturor, căci trăiesc într-o ţară de oameni necivilizaţi: vecinii lor. Reperul nu mai este deci unul autohton, reprodus de pe lista specificului naţional, ci unul de imitaţie, un model aproape explicit alogen, o dorinţă de a intra şi noi în lumea „aceea“, a „ţărilor civilizate“.

Cum sînt însă văzuţi „ceilalţi români“ de către fiecare român în parte, care este deci „percepţia celuilalt“, la respondenţii noştri? Ei bine, portretul schiţat de fiecare român în parte românului generic este jalnic şi merită detaliat: 1) dorinţa de a fi şef (de a avea puterea); 2) tendinţa spre bîrfe, scenarii şi jocuri politice; 3) tendinţa de a se crede mai deştept; 4) înclinaţia spre distracţie; 5) dorinţa de a fi lăudat; 6) tendinţa de a căuta ţapi ispăşitori; 7) comoditatea, lenea; 8) tendinţa de a invidia; 9) mîndria, orgoliul; 10) superficialitatea („merge şi aşa“) etc. Mai vedeţi multe alte defecte capitale care pot fi atribuite românilor? Dacă ar fi să le aduni pe toate într-un personaj generic, ar rezulta un soi de Mitică parvenit, devenit baron local, al cărui portret este păstrat cu evlavie pe noptiera „celorlalţi“ români. 

Rămîn însă, în plan secund, cîteva trăsături asupra cărora domneşte un relativ consens, fiind şi autoatribuite de către fiecare individ în parte şi percepute ca existente la cei din jur. Pe primul loc al acestei (relative) coerenţe se află spiritul de familie. A rămas un lucru bun, pe care fiecare român şi-l autoatribuie (pe locul 3 în PS) şi îl atribuie şi marii majorităţi a celorlalţi români. Poate că acolo, în familie, cred indivizii că-şi mai pot apăra bruma lor de valori „civilizate“ de lipsa de civilizaţie invadatoare a restului societăţii...

Şi mai există un consens, statistic puternic, chiar dacă nu se află în primele rînduri ale trăsăturilor definitorii. El este alcătuit din următoarele caracteristici ale „românului“, cu care mai toţi par a fi de acord, fie că e vorba despre ei înşişi, fie că se referă la cei din jur. Românul este astfel imprevizibil, intuitiv şi emoţional, critic, cu perspective de viaţă pe termen scurt şi bun improvizator. Toate acestea se află undeva pe la mijlocul listei de trăsături definitorii. Aurea mediocritas...

Dacă ar fi să extragem o morală a fabulei din toate acestea, s-ar zice că fiecare român în parte este mîndru că el – şi doar el – este un om civilizat, dar nici unul dintre aceştia nu mai este mîndru că este român. Fiecare se percepe pe sine ca o excepţie a unui popor care şi-a pierdut orice stimă de sine şi a rămas doar cu iubirea de propria familie. Nu ştiu ce poate ieşi pe viitor din această „disonanţă cognitivă“, dacă teoria despre profeţiile autoîmplinite este adevărată...

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.