Un comentariu

Publicat în Dilema Veche nr. 452 din 11-17 octombrie 2012
Branduirea optimismului jpeg

Comentariul postat de Raluca Neferu la pilula mea din numărul trecut merită un contra-comentariu. Iată ce ne spune dînsa:

„Întrebarea «Ce preferaţi, un loc de muncă sigur, dar mai prost plătit sau unul mai bine plătit, dar nesigur?» nu mi se pare în totalitate corectă. Sînt sigură că toţi ar prefera ceva pe la mijloc sau eventual o echilibrare a riscului în familie (unul să cîştige mult şi să aibă un job nesigur şi altul să lucreze la stat). E adevărat însă că mai mulţi oameni ca în România, care să prefere să cîştige puţin (a se citi foarte puţin), dar să aibă job sigur, şi, foarte important, să aibă mult timp liber (să vină la 15-16 de la serviciu, să aibă vara liberă etc.) mai rar vezi în altă parte... principiul a te mulţumi cu puţin, a duce o viaţă modestă, dar liniştită, în contrast cu a duce o viaţă mai îndestulată, dar cu mai puţin timp liber şi mai mult stres este bun în teorie. Numai că în Occident oamenii fac această alegere atunci cînd au un nivel de trai cel puţin decent şi îşi permit anumite lucruri fără a se speti muncind. De ce aleg românii însă să aibă mult timp şi bani doar atît cît să nu moară de foame (fără a putea ieşi undeva sau a merge într-o vacanţă) rămîne un mister de nepătruns...

Nu, nu este nici un mister aici! Dimpotrivă, lucrurile sînt cît se poate de clare dacă le privim în contextul social şi istoric din care s-au născut.“

Mai întîi însă două vorbe despre întrebarea în sine. Este o întrebare cu răspuns forţat, desigur, ceea ce elimină din start o serie de nuanţe intermediare posibile, dar evidenţiază mai bine tendinţele semnificative. Am fi putut adăuga, de pildă, varianta „să munceşti cît mai puţin şi să cîştigi cît mai mult“ sau „să moşteneşti o avere de la mătuşa Tamara“. Vă asigur că majoritatea ar fi ales una dintre aceste soluţii, ceea ce ar fi „demonstrat“ statistic că românii sînt o societate de leneşi. Doar că atunci chestionarul ar fi manipulat răspunsurile. Da, este adevărat, statistica poate „demonstra“ orice, dar în aceeaşi măsură în care, de pildă, analizele biochimice pot fundamenta azi faptul că leuşteanul este bun pentru sănătate iar mîine că are efecte secundare riscante. Nu este minciună, este doar omisiune, selectare părtinitoare a variabilelor. Cînd este intenţionată, se cheamă manipulare. De vină nu sînt însă statistica, sociologia, medicina, ci de vină este persoana care le utilizează – dar şi cea care nu ştie să citească datele. Punct.

Despre „misterul“ acestei tendinţe majoritare acum.

Explicaţia trebuie căutată mai întîi şi mai întîi în faptul esenţial că sîntem o societate de sorginte ţărănească şi continuăm să fim pe departe cea mai mare populaţie rurală şi agricolă din Europa. Din acest punct de vedere, comentariul adăugat de Ionut Skrypnyk este profund nedrept: „În folclorul nostru nu există conceptul de drept de breaslă sau de respect de tip burghez, ci doar de mămăligă care explodează doar dacă jugul apasă prea din-cale-afară“ – spune dînsul. Păi, ce să caute breslele la ţară şi de unde spirit burghez fără burghezie? În plus, transpare aici o păcătoasă ambivalenţă faţă de ţăran în general. Mitul naţional a patrimonializat ţăranul festiv, cel al tradiţiilor şi sfintelor obiceiuri strămoşeşti. Ţăranul de duminică este bun şi trebuie salvat, ţăranul din restul zilelor săptămînii este rău, este „băi, ţărane!“. Cam multă ipocrizie... Ne place sau nu, trebuie să ne asumăm integral ţărănitatea.

În această lume ţărănească, ethosul muncii este unul diferit. A argumentat-o de mult Ciajanov şi, pe urmele lui, ciajanoviştii noştri, de la Madgearu la Vulcănescu. Pe scurt, raportul dintre osteneală (cît munceşti) şi folos (ce beneficiu aştepţi de pe urma muncii tale) este unul diferit de „spiritul protestant“ care a alimentat naşterea capitalismului occidental. Osteneala are în acest caz şi o dimensiune morală, de rost, de a fi şi nu doar de a avea, putînd fi rezumată mai degrabă prin termenul de îndestulare decît prin cel profund diferit de bunăstare şi logica sa acumulativă. Ea are atît un prag inferior, sub care devii un „neisprăvit“, chiar dacă munca respectivă este nerentabilă, cît şi un prag superior, marcat de folosul suficient, dincolo de care devii un „hrăpăreţ“: trebuie să munceşti pentru îndestularea gospodăriei, dar cu condiţia să te opreşti cînd ai destul! Un ideal în capitalism, acumularea este suspectă moral în societăţile ţărăneşti. Cît despre „vacanţă“, aceasta nu există în imaginarul ţăranului, pentru simplul motiv că natura, care îl hrăneşte, nu-şi ia niciodată concediu!

Vine apoi episodul comunist, care boicotează gospodăria. Aceasta rămîne însă o sursă importantă de venit şi subzistenţă, iar în anii ’80, fără mica economie domestică românii ar fi murit de foame. Era deci raţional să ai un serviciu care să-ţi asigure necesarul de lichidităţi, dar cu condiţia să nu-ţi mănînce tot timpul, căci atunci nu ar mai fi avut cine şi cînd să muncească în gospodărie. Vrînd să proletarizeze societatea, comunismul a creat de fapt o categorie amfibie de muncitori-gospodari, subcalificaţi, dar pricepuţi la de toate.

În sfîrşit, postcomunismul i-a reîmproprietărit pe ţărani, dar cu loturi de subzistenţă şi fără nici o politică agricolă coerentă şi consecventă. Pe de altă parte, a dezindustrializat oraşele, producînd fluxul invers de migraţie, de la oraşe spre sate. Salvarea a devenit din nou gospodăria. Dar o salvare precară. Cine a putut şi-a căutat deci de lucru în afară. Cine nu – visează şi astăzi la un serviciu minim asigurat. Iar dintre cei care trăiesc la oraş, majoritatea sînt deja prea în vîrstă ca să ia în piept riscurile necunoscute ale unui serviciu nesigur, chiar dacă mai bine plătit. Tineretul urban educat gîndeşte, evident, altfel. El intră în cei 30% care îşi asumă riscurile şi... visează la vacanţe.

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Made in Taiwan
Felul în care Statele Unite se raportează la Taiwan e adesea descris ca fiind „ambiguitate strategică”.
Bătălia cu giganții jpeg
Viktor, prietenul lui Vladimir
Vehemența cu care Viktor Orbán respinge ultimul set de sancțiuni împotriva Rusiei precum și alte măsuri de sprijin pentru Ucraina arată distanța care se cască între Ungaria și Europa.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Inclasabila, impracticabila Rusie
Rusofobia conviețuiește constant cu rusofilia, admirația cu panica, tentativa colaborării cordiale cu derapajul credul, contraproductiv.
Frica lui Putin jpeg
Eroul pe care ni l-am dori
Relativa mizerie morală a lumii europene se oglindește și în insuficiența modelelor pe care ea le-a ales.
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Cîntecul de sirenă al morcovului
Dacă izbînda Ucrainei în fața Rusiei mi-ar umple inima de bucurie, succesul de la Eurovision mi-a umplut-o de o tristețe melancolică.
The Lady and the Unicorn Sight det4 jpg
Unicorni
Existența „măgarului cu un singur corn în frunte” a fost confirmată și de Aristotel.
O mare invenție – contractul social jpeg
Vlad Constantinesco și Stéphane Pierré-Caps: o pledoarie pentru libertate
Oferă o imagine complexă și coerentă a raporturilor dintre Constituție, stat, societate și individ.
Iconofobie jpeg
Bifurcațiile gîndirii etice
Din păcate, „așezarea“ (etică) pe toate nivelurile de gîndire rămîne inaccesibilă multora dintre noi.
„Cu bule“ jpeg
Noroc chior
Dicționarele noastre mai înregistrează însă cîteva caracterizări similare, norocul putînd fi apreciat superlativ ca „orb”, „porcesc”, „cu carul”.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Activități de week-end
În viață trebuie să știi trei lucruri: ce vrei – adică să ai un scop, în ce crezi – adică să respecți niște valori și ce trebuie să faci – adică ce acțiuni întreprinzi.
Un sport la Răsărit jpeg
Wimbledon versus ATP & WTA?
WTA şi ATP au spus că a interzice sportivi (chestie care nu implică ţările lor, deja puse pe tuşă de toată lumea) încalcă principiul nediscriminării pe bază de naţionalitate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Efectele pandemiei?
Acum, că pare să fi trecut, unii cercetează în ce măsură pandemia de COVID-19 a afectat serviciile publice dintr-o serie de domenii și din diverse regiuni.
Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?