Un autodenunţ

Publicat în Dilema Veche nr. 406 din 24-30 noiembrie 2011
Propunere de monitorizare jpeg

 „Ce l-a apucat...?“ – aşa mi s-a relatat că ar fi reacţionat un confrate cînd i s-au citit dintr-un articol de-al meu cele cîteva fraze în care îi lăudam ultimul său roman. „Ce l-a apucat...?“ – întrebarea, foarte spontană, indiscutabil sinceră, se justifica prin aceea că, în urmă cu cîţiva ani, fusesem extrem de critic în discuţia încinsă în jurul unui eseu al său. În limbajul clişeelor fără moarte, se putea spune că îl înjurasem, deşi una dintre carenţele stilului meu este aceea că nu ştiu să înjur. „Ce l-a apucat...?“ intra în fluxul clişeelor, al logicii etern mirate că „după ce m-a înjurat, se apucă să mă laude!?“. M-am gîndit să-l sun la telefon şi să-i explic „ce m-a apucat“ (pur şi simplu fusesem entuziasmat de romanul lui, asta mă apucase), dar m-am răzgîndit: între noi doi, mai demult se clarificaseră, într-o discuţie pe şleau, poziţiile; îmi explicase, fără fasoane, că nu-mi poate suporta bucureştenismul meu permanent ironic, el fiind un ardelean alergic la tot ce e miticism, frivol şi duplicitar în tehnica oricărei ironii. Eram prin urmare incompatibili şi – reamintindu-mi pe dată acea discuţie – am renunţat să-i telefonez; nu ar fi fost imposibil să nu mă creadă dacă i-aş fi zis, franc, că romanul lui m-a entuziasmat. Nu poţi să ştii niciodată pînă unde poate ajunge suspiciunea alergicilor la ironie; atunci cînd „îi apucă“ şi pe ei „o idee“, şi la ei fandacsia e gata.

Ipohondru moral – cum îmi e felul –, sigur că m-am simţit vinovat; ţin – aproape maniac – să am relaţii clare cu semenii plus confraţii mei, dar fac ce fac şi ratez, aici lucrînd o timiditate prostească şi un scrupul rămas dintr-un orgoliu nemistuit complet. Mă vreau limpede şi nu sînt decît un idilic nevolnic, poate chiar impotent în a mă modifica, deşi totul îmi cere să renunţ la acest păcat aproape originar. Idilismul meu ştiu de unde vine – din tinereţea aceea în care scriam reportaje de la Bicaz avînd în finalul lor incantaţii pentru o iubită pe care – literar vorbind – o zideam în stînca barajului. Nici azi nu le regret integral – adjectiv blestemat. Perfidia zilei – căci nu eram atent la capacitatea oricărei clipe fericite de a fi şi perversă – consta în a fi criticat totodată pentru negativism, cum a fost cazul cînd am publicat un articol împotriva cîntecului de mare succes: „Vino pe Aleea trandafirilor“; scrisesem că nu e cazul, în ţara noastră nimic nu e trandafiriu şi deci nici alei ale rozelor nu există (am şi acum în auz melodia fraţilor Grigoriu care ziceau exact invers: „Mai respiri puţin moloz / Dar vezi viaţa-n roz“). Cu o rigoare impecabilă, am fost sancţionat atît pentru idilism, cît şi pentru negativism, noi avînd datoria să luptăm pe ambele fronturi împotriva aceleiaşi ideologii mic-burgheze.

Precis vorbind, am păstrat ambele tendinţe, cu un plus de idilism din a cărui privilegiere a reieşit această a doua vinovăţie: entuziasmul. Nu ştiu să mi-l ascund, deşi sînt conştient că niciodată nu e cazul să fii entuziast trăind printre semeni şi că cel mai inteligent e să fii disponibil la greaţă, la strictul dispreţ, la globalizanta ură. Mă autodenunţ – vorba aceea: ce m-a apucat? – ca un incapabil de greaţă, o resimt numai cînd întîlnesc persoane care declară cu dezinvoltură că „le e greaţă de viaţă şi de tot“. E, desigur, o limită de-a mea, nu pot spune că mă stînjeneşte; mă simt bine în compania camusienilor care ştiu că: „eroarea unei anumite literaturi este de a crede că viaţa e tragică, fiindcă e mizerabilă. Ea poate fi şi bulversantă, şi magnifică – aici se găseşte tragedia ei. Fără frumuseţe, dragoste şi primejdii, ar fi aproape uşor de trăit.“ (era obiecţia lui majoră la Greaţa lui Sartre, în 1938). Dar azi nu e dubios şi Camus, cu elanul lui de brancardier al Crucii Roşii în oraşul ciumat?

Viaţa ar fi îndeajuns de facilă dacă entuziaştii nu ar mai trezi din cînd în cînd printre lucizi şi îngreţoşaţi – majoritatea! – cîte o mirare: ce l-a apucat? Nu am de gînd să explic pe îndelete cum poţi fi totodată ironic şi patetic. E greu, foarte greu. La fel de greu ca a tălmăci o autoironie. Sau, ca în romanul acelui ardelean – cum şi de ce „a te cînta“ înseamnă „a te plînge“. 

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Avertizări de caniculă şi vijelii pentru toată ţara. Unde se vor înregistra fenomene extreme: harta regiunilor afectate
Avertizări de Cod Portocaliu şi Cod Galben de ploi torenţiale, vijelii şi grindină au fost emise marţi, 5 iulie, pentru mai multe judeţe din ţară.
image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Cum se vor impozita imobilele şi care este baza de calcul pentru contribuţiile la pensii şi sănătate
Modificările Codului Fiscal prevăd, printre altele, şi modificări ale modului de calcul pentru plata imobilelor, dar şi a bazei de calcul pentru contribuţiile la sănătate şi pensii.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.