Trecute timpuri…

Publicat în Dilema Veche nr. 318 din 18-24 martie 2010
Trecute timpuri… jpeg

Dincolo de filmele bune sau filmele frumoase, ceea ce m-a impresionat totdeauna ca fiind cea mai mare performanţă cinematografică este imaginea – sau imaginarea – Timpului. Nu a Istoriei şi cu atît mai puţin a unor istorii, ci filmarea invizibilului, materializarea sensibilă a ceea ce este eminamente imaterial. Bineînţeles, de regulă nu aceasta este miza unui film, chiar dacă toate au un tempo al lor şi se plasează astfel într-o temporalitate sui generis. Dar există şi filme care fac din timp materia lor primă. Poliţist, adjectiv face parte, într-un fel, din această categorie – şi este una dintre cele mai fascinante performanţe exact din acest punct de vedere.

Îmi aduc aminte însă de o realizare mult mai modestă, un film antropologic despre o nuntă oarecare din Grecia, produs de doi cercetători francezi. După aproape o oră în care nu se întîmpla practic nimic, iar spectatorii se foiau deja în scaunele lor, fîlfîitul mut al aripilor timpului începea să se audă în sală, iar noi, cu toţii, începeam să avem senzaţia unei teleportări discrete în altă dimensiune temporală. Nunta era doar un pretext, ceea ce vedeam, ceea ce realizatorii doreau să ne arate de fapt era cu totul altceva: „timpul grecesc“ sau poate „meridional“. Pe scurt, alt Timp, pe care ei îl „văzuseră“ acolo, în acea insulă mediteraneană şi pe care reuşiseră să-l imagineze în film. Căci reuşiseră această extraordinară performanţă!

Mi-au revenit în minte toate acestea la vizionarea „privată“ a unui film încă neterminat, ne-editat după toate regulile artei, dar care se înscrie totuşi în această categorie de excepţie. Realizatorul este un foarte tînăr antropolog, Ionuţ Piţurescu, iar „povestea“ este aceea a doi dogari bătrîni (dintre care unul este aproape pe moarte), care merg aproape fără ţintă cu căruţa lor din sat în sat. De fapt, nimeni nu-i mai aşteaptă nicăieri şi nici ei nu par interesaţi să mai ajungă undeva. Timpul curge în ritmul cailor, al zilelor şi nopţilor, dar rostul lui pare să se fi oprit: timpul lor, al celor doi dogari bătrîni, a trecut...

Pe acest fundal intervine apoi, din senin, o scenă antologică: Cît să fie ceasul? – întreabă unul dintre ei, privind spre cer. Iar celălalt, după ce mai trage de cîteva ori din ţigară, îi răspunde cu cel mai firesc ton posibil: Lasă, ai tot timpul să afli!...

Am fost tentat, pe moment, să consider acest scurt schimb de replici ca paradigmatic pentru societatea ţărănească din România, pentru „psihologia românului“, cum le place unora să spună. Şi sînt convins şi acum că este un dialog exemplar, mai cuprinzător însă decît „românitatea“. Este, adică, una dintre feţele Timpului, a unui timp în care m-am regăsit şi în care am (re)găsit de asemenea motivul profund şi inefabil pentru care nu am putut niciodată să părăsesc această ţară şi m-am întors totdeauna, gîfîind, din toate periplurile mele occidentale. Arta de a pierde timpul la români – iată o temă etno-sapienţială care ar merita să facă să curgă multă cerneală în patria noastră. Pour le meilleur et pour le pire – vorba francezului.


Zilele trecute am avut însă o experienţă diametral opusă, poate nu mai puţin (post)paradigmatică. Am prezentat studenţilor mei un pachet de clipuri publicitare mai vechi la un fast food. Mesajul, divers orchestrat, era următorul: familia se aşază la masă, iar unul dintre părinţi îl cheamă şi pe adolescentul casei. Acesta întîrzie şi, în final, vine pe patine cu rotile sau cu căştile pe urechi şi se aşază, grăbit, într-o dungă, spre nemulţumirea familiei. O voce din off sugerează soluţia: la fast food eşti liber, nu mai trebuie să te supui acestor constrîngeri. Go for it!...

Comentaţi! – am deschis eu discuţiile. Care s-au încheiat repede, cu o concluzie simplă şi apodictică: reclamele s-au adaptat realităţii, că cine mai are chef astăzi să piardă timpul la masă cu familia!? Am vrut să cer mai multe comentarii şi detalii, să mai discutăm – şi să comentez şi eu la rîndul meu. Dar am realizat brusc, privind încă o dată la clipul publicitar, faptul că, poate, tocmai mi-a trecut şi mie Timpul...

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Made in Taiwan
Felul în care Statele Unite se raportează la Taiwan e adesea descris ca fiind „ambiguitate strategică”.
Bătălia cu giganții jpeg
Viktor, prietenul lui Vladimir
Vehemența cu care Viktor Orbán respinge ultimul set de sancțiuni împotriva Rusiei precum și alte măsuri de sprijin pentru Ucraina arată distanța care se cască între Ungaria și Europa.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Inclasabila, impracticabila Rusie
Rusofobia conviețuiește constant cu rusofilia, admirația cu panica, tentativa colaborării cordiale cu derapajul credul, contraproductiv.
Frica lui Putin jpeg
Eroul pe care ni l-am dori
Relativa mizerie morală a lumii europene se oglindește și în insuficiența modelelor pe care ea le-a ales.
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Cîntecul de sirenă al morcovului
Dacă izbînda Ucrainei în fața Rusiei mi-ar umple inima de bucurie, succesul de la Eurovision mi-a umplut-o de o tristețe melancolică.
The Lady and the Unicorn Sight det4 jpg
Unicorni
Existența „măgarului cu un singur corn în frunte” a fost confirmată și de Aristotel.
O mare invenție – contractul social jpeg
Vlad Constantinesco și Stéphane Pierré-Caps: o pledoarie pentru libertate
Oferă o imagine complexă și coerentă a raporturilor dintre Constituție, stat, societate și individ.
Iconofobie jpeg
Bifurcațiile gîndirii etice
Din păcate, „așezarea“ (etică) pe toate nivelurile de gîndire rămîne inaccesibilă multora dintre noi.
„Cu bule“ jpeg
Noroc chior
Dicționarele noastre mai înregistrează însă cîteva caracterizări similare, norocul putînd fi apreciat superlativ ca „orb”, „porcesc”, „cu carul”.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Activități de week-end
În viață trebuie să știi trei lucruri: ce vrei – adică să ai un scop, în ce crezi – adică să respecți niște valori și ce trebuie să faci – adică ce acțiuni întreprinzi.
Un sport la Răsărit jpeg
Wimbledon versus ATP & WTA?
WTA şi ATP au spus că a interzice sportivi (chestie care nu implică ţările lor, deja puse pe tuşă de toată lumea) încalcă principiul nediscriminării pe bază de naţionalitate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Efectele pandemiei?
Acum, că pare să fi trecut, unii cercetează în ce măsură pandemia de COVID-19 a afectat serviciile publice dintr-o serie de domenii și din diverse regiuni.
Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?