Titlul ca lume şi blestem

Publicat în Dilema Veche nr. 362 din 20 - 26 ianuarie 2011
Revizuirea în fotbal jpeg

Dacă la Rimbaud lumea începe cu cîteva rîsete de copii, la noi, la Dilema, totul a început cu hazul titlului. Am prins o perioadă grea pentru botez: mureau sau erau pe moarte titluri fabuloase, cum de la Moftul român, supremul, nu mai trecuseră prin mintea românului: Mangafaua, Microbistul, Fraierul român, The Foamea, Robinson, culminînd cu acele Veşti proaste pe care şi azi îl consider o capodoperă, frizînd dialogul paradisiac:
 
– Daţi-mi Veşti proaste!
– S-a terminat!

Ele au murit din cauză că erau prea bune. Există titluri atît de bune că strivesc ziarul. Veşti proaste e un titlu anormal de bun care-şi ucide redactorii, dacă aceştia sînt inteligenţi şi nu vor să facă băşcălie de ei înşişi. De aceea, ca în junglă, au rămas în viaţă – şi e o veste bună – titlurile normale: Adevărul, Dimineaţa, România liberă; nu trebuia să ajungem la ele, dar nici la prea originalele – vechea lege a sumbrului jdanovism: a nu fi original cu orice chip! Trebuia făcută o medie, groaznică operaţie. Un titlu serios şi vesel. Grav, dar nu prea, voios, însă nu exuberant, neavînd de ce. Solid, dar şi uşure. Nietzscheean vorbind, mai mult Bizet decît Wagner. Antonpannesc – şi cu carne, şi cu brînză. În dimineaţa aceea de dinaintea Crăciunului ’92, eram categoric binedispuşi, nu vroiam să cedăm solemnităţii de botez, ne sticleau ochii. Poate că am avut, astfel, noroc.
 
Cuvîntul a venit la prima cădere pe gînduri lîngă Andrei Pleşu. Aflat într-una din acele veşnic discutabile zile bune, cînd habar nu ai cîte celule mor şi se nasc în tine, domnia sa a pornit să parodieze cam ce probleme înalte le-ar sta pe limbă, într-o asemenea clipă sacră, superrafinaţilor: limbajul ca stare, ironos-ul ca sferă, livrescul ca dilemă... Stop-cadru. I-am propus: Dilema! Dilema? Am intrat imediat într-o surescitare farfuridistă, într-o fosforescenţă brînzovenească, semne sigure ale purităţii de simţire, ale elanului în inspiraţie şi conspiraţie: nu e prea tare? nu e prea moale? nu e prea abstract? nu e prea?... Natural excesivi, la noi spaima de „prea“ se vrea mortală. Nu e.

Rîdeam sănătos, repetînd cînd aşa, cînd pe dincolo, cînd ironic, cînd „înalt“, căutînd să-l potrivim în atmosferă, cuvîntul care, ce-i drept, ne cam exprima adevărul: Dilema! Rezista. Cineva îl susţinea. Ştiam cine. Nu trebuia numit. O autoritate în materia acestei ţări şi a vorbelor ei. Bineînţeles că a venit momentul stringent al refuzului: nu-i bun! Şi atunci cum? Un ange passa. Era Îngerul acela – combinat cu Talleyrand – care veghează la a nu prăpădi gîndul bun al primului impuls; e o probă clasică – în orice, în poezie, în tehnică, în amor: odată găsită ideea cea bună, cuvîntul exact, toate celelalte, care se reped împotrivă-i, nu mai au haz, nu mai au forţă, nu se mai potrivesc, toate dînd sentimentul acela la fel de pregnant ca tristeţea şi humorul, poate chiar sinteza lor: nefericirea. Orice titlu – rostit după Dilema – părea în ziua aceea nefericit; sîntem competenţi măcar în a auzi acest dezacord. A rămas „aşa cum am vorbit“... Nu mai păream deloc glumeţi.
 
La început fiind cuvîntul, am trăit o săptămînă clasicul spectacol de sunet şi lumină al facerii. Un titlu ca lumea se face, se coace. De la „stupid!“ la „excelent!“, de la ridicarea din umeri şi sprîncene la baterea de gene şi pe omoplat – La Bruyère a fost cu noi: cei mai grijulii, vrînd să fie şi riguroşi – specie nostimă! –, ne sugerau ca acolo unde se plasa pe vremuri „Proletari din toate ţările, uniţi-vă!“ să punem clar: „Din această dilemă nu puteţi ieşi!“. Ca să se ştie de unde venim... Alţii – Gaiţă avant la lettre! – ne sfătuiau să dăm explicaţia cuvîntului, tot lîngă frontispiciu, în fiecare număr. Că lumea nu mai ştie ce e o dilemă, lumea e proastă, lumea e incultă. Argumentul că Dilema nu va fi pentru proşti şi inculţi, nicicum pentru toată lumea, că Dilema nu va rezolva problema (cum ne urase generos Dan Laurenţiu!) stîrnea cumplitul din om: „Păi, atunci cine o să vă cumpere? Ce tiraj o să aveţi?“. Cei mai descuiaţi nu puteau evita duplicitatea: toţi cereau accesibilitatea „pentru a nu cădea“ într-un elitism pe care, în sufletul lor, îl recunoşteau ca salvator; accesibilitatea însemna şi unanimitate, să fii citit de toţi, să fii plăcut de toţi, „toţi fiind însă proşti şi inculţi“; mai trăieşte unde nu te aştepţi vechea idee a secretarului de partid de la un ziar al anilor ’60, care trasa ca o sarcină „capetelor limpezi“: „Puneţi-vă pe poziţia celui mai tîmpit cititor!“. Scăpaţi măcar de această obsesie, ceea ce cred că a devenit pozitiv în titlul Dilemei este prelungirea lui într-un blestem, şi el serios, dar sunîndu-ne nouă, redactorilor, vesel: sîntem în sensul cel mai expresiv – al cui? Al Guvernului sau al Opoziţiei? E veşnicia dilemelor româneşti; am ajuns să ne identificăm titlul cu substanţa, cu eternul. E bine. Purificatorii etnici ne zic cînd hoţi, cînd, mai subţire, „podoabe“. Purificatorii etici, şi mai rău. Oameni ai Preşedinţiei se uită la noi, dilematicii, ca la antiprezidenţiali, antiprezidenţialii zic că sîntem ai Guvernului, ziarele Guvernului cer să vină peste editorul nostru controlul financiar, iar ziarele Opoziţiei îl demască pe Mircea Iorgulescu ca duplicitar, fiindcă vorbeşte la Europa Liberă şi scrie la Dilema, organul Puterii. Cel mai „dulce“ a fost un drag disident, admirabil ziarist şi poet, care i-a mărturisit unui coleg: „Ştiu ai cui sînteţi, nu vă scriu, nu vă înjur, mie revista voastră îmi place“. E un blestem tonic ca o certitudine, liniştitor ca o mîngîiere; el coboară din ardenţa dilemei de după ’89, cea din care într-adevăr nu se poate încă ieşi: a fi anticomunist sau antifascist nu asigură instinctul democratic, cu atît mai puţin o logică democratică. Ca redactor la Dilema e o plăcere să lucrezi sub semnul acestei „confuzii“, căutînd între criptocomunism şi criptofascism acea criptoviaţă căreia mai nimeni n-are buna dispoziţie să-i găsească un titlu.

Doar Johann Strauss a făcut din Ziare de dimineaţă titlul unui vals. Mă uit în jur: de unde Johann Strauss? Mai mult de un ton nu am găsit. Dar s-ar putea să fie însăşi muzica. 

Dilema, nr. 120, 28 aprilie 1995

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

Adevarul.ro

image
Închisoare pe viaţă în Marea Britanie pentru şoferii care produc accidente mortale. În ce condiţii se aplică pedeapsa maximă
Marea Britanie introduce pedeapsa cu închisoarea pe viaţă pentru şoferii care ucid, în cadrul unei ample reforme a justiţiei care a intrat duminică în vigoare, potrivit informaţiilor publicate de BBC.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.