(T)eroarea umană

Publicat în Dilema Veche nr. 427 din 19 - 25 aprilie 2012
Propunere de monitorizare jpeg

În memoria lui C. Popescu-Colibaşi, supranumit Tata Pik,
antrenorul emerit de handball, care putea să susţină că
niciodată nu l-a interesat cine îl arbitrează. 

E în afara oricărei discuţii că problema arbitrajului în fotbal nu va ajunge vreodată în atenţia Consiliului Superior de Apărare a Ţării; cu decenţa care ne caracterizează stilul, se poate adăuga că nu vom dezbate problema asta nici la vreo masă rotundă a Dilemei noastre. Cu toate aceste evidenţe, ea rămîne o problemă de stat – cel puţin de stat pe gînduri, cum s-ar calamburgiza vesel în orice peluză, cu hazul ei temeinic. Hotărît, arbitrajul, în general, şi oamenii lui, în particular sînt o problemă (iertaţi-mă) majoră şi nu sînt dispus s-o tratez mazilian, în bine-cunoscutul sens: „eu am ridicat-o, eu o bagatelizez!“.

E suficient să ne gîndim că, după talk-show-urile politice, emisiunile consacrate studierii unui ofsaid, unui penalti (drept sau nedrept acordat) sînt singurele care pot atinge, în tensiunea dezbaterii, miezul nopţii, fără teama de a-şi plictisi publicul insomniac; nu există plictiseală cînd studiem prestaţia unui arbitru român; nu mă pot reţine să adaug că zilele trecute, într-o asemenea discuţie de maximă emotivitate, cum pretinde delegarea unei brigăzi de arbitrii la un meci, am înregistrat, pentru prima oară, teleplînsul live al unui om, şi anume – al preşedintelui Comisiei Naţionale de Arbitri: dl Ion Crăciunescu nu şi-a putut ascunde lacrimile, relatîndu-ne cum a fost înjurat de mamă, la telefon, de un patron, tocmai în zilele grele cînd i se prăpădise mama. Tot ce ţine de viaţa arbitrilor de fotbal – fireşte, oameni şi ei, plini de păcate – angajează fiinţa, pînă la ultimele nervuri. Numai sufletele analfabete şi în fotbal nu reacţionează la acest adevăr.

După mintea pixului meu, arbitrii români de fotbal sînt cei mai multilateral persecutaţi meseriaşi, dacă-i lăsăm deoparte pe oamenii politici (care, la drept vorbind, nu mai ştiu ce meserie exactă au...). Ei sînt hăituiţi, lapidaţi şi aprioric înjuraţi în numele celei mai sfîşietoare simţiri autohtone: setea de dreptate. Nu cunosc sete de dreptate mai prompt şi mai rapid exprimată ca aceea exercitată pe un teren de fotbal. Înaintea oricăror alte populaţii, milioanele de microbişti sînt cele dintîi care vor dreptate la propriu, pe pămînt, aici, imediat. De aici cred că provine toată problema: din setea, dar şi foamea, desigur, de justiţie. Chestia aceea din Faulkner, cu care se deschide Dilema, cum că dreptatea nu se confundă cu adevărul, nu e „la chestie“ în cazurile zguduitoare ale unui corner neacordat. După cum e cu totul ignorată vorba pusă pe seama unui arbitru englez, care s-ar fi apucat să spună celor doi căpitani ai echipelor, înainte de a fluiera începutul meciului: „Fiţi atenţi, nu ne-am adunat aici ca să aducem dreptatea pe pămînt! Eu nu sînt sfînt, voi nu sînteţi îngeri“. E de pe altă planetă, a altor popoare, cărora nu le este sete decît, poate, de un whisky, care nu mai ştiu ce-i un justiţiar, un tribun, un Zorro şi – inutil să insist – joacă un alt fotbal decît la noi... Tot de pe acolo a venit, în ultimele decenii, şi ciudata expresie: „Arbitrul are drept la eroare umană“. Ea este privită cu mefienţa tot mai încruntată faţă de „corectitudinea politică“, consacrată de lozincardele „drepturi ale omului“. Eroarea umană, la arbitri, e un moft. La eroarea umană a unui central sau a unui tuşier, se răspunde printr-o teroare, uneori inumană, exercitată de patroni, antrenori, fotbalişti şi, în rînd cu ei, de galeriile neiertătoare. Sistematic, după un eşec, patronii îl vor îngropa pe central, fiindcă le batjocoreşte investiţiile şi nu-i pasă, în mod criminal, de banii pe care „îi bagă în echipă“. Antrenorii urlă că mizerabilul le-a distrus munca şi meseria. Mai toţi arbitrii sînt fie corupţi, fie elemente ale unui complot organizat de nu se spune cine, dar cunoscut de toată lumea: hoţii, hoţii!

Pentru cine crede că aş exagera cu (t)eroarea, că fac jocuri de cuvinte în probleme grele, citez: recent un antrenor de diviza A a strigat pe post că arbitrul „i-a executat echipa ca pe Ceauşescu“; a doua zi, un tuşier al aceluiaşi meci, renunţînd, tot în lacrimi, la meseria sa, declara: „dacă greşim, sîntem consideraţi, ca la război, asasini“. Ca să înţelegem pînă unde a ajuns problema, la ora actuală, cîţiva patroni români-români, cum nu se poate mai patrioţi, au cerut federaţiei să se aducă, la meciurile decisive pentru titlul de campion, arbitri străini, adică imparţiali, nu ca tot românul. Preşedintele comisiei de specialitate s-a exprimat aproape ca în „Scrisoarea III“: el nu se va duce niciodată la aeroport, ca să-i primească, la scara avionului, pe străini. E inutil să demascăm cîte boacăne enorme au făcut arbitrii străini care „au fluierat“ la noi şi altădată; nu mai puţine decît arbitrii cei mai celebri, din campionatele granzilor din Spania, Germania, Anglia sau Italia, unde – mai mult ca sigur – nu se stă ore întregi ca să se analizeze un ofsaid imaginar (pentru care, la noi, arbitrul ar fi cvasisfîşiat). Probabil că, nu doar în ale justiţiei, ci şi în fotbal, nu există neam mai însetat de absolut ca al nostru. Eu, microbist bătrîn, care nu ţin cu nimeni în campionat, de cînd mi-a dispărut Progresul Finanţe-Bănci (ce nume superb, la zi, deşi din alte vremuri), recunosc că am momente, schiţe, amintiri cînd mă simt mîndru de această exigenţă, pînă la un sănătos hohot de rîs.

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.