Ţărmul Syrtelor

Publicat în Dilema Veche nr. 340 din 19 - 25 august 2010
Branduirea optimismului jpeg

„...Seara era calmă şi, ca o fiară rănită care se vîră în desiş, mă afundam în bezna aceasta caldă. Paşii mă purtau spre mare... Fără să-mi fi dat măcar seama de drumul parcurs, ajunsesem pe singura fîşie de nisip care bara laguna şi mergea de-a lungul mării... În spatele meu, Amiralitatea ţîşnea albă din ceaţă, deasupra lagunei. M-am întins cu faţa spre larg, într-o cută de nisip... Şi atunci am zărit lunecînd în faţa mea, la mică distanţă pe mare, prin băltoacele lunii, umbra abia desluşită a unui mic bastiment. El pluti cîtva timp pe lîngă coastă, apoi, cotind în faţa locului de trecere al portului şi depăşind limita de patrulare, se îndreptă spre larg şi se pierdu curînd în zare...“

Recitesc, mai mult din întîmplare – sau poate împins de la spate de cine ştie ce dorinţă secretă –, Ţărmul Syrtelor. Nu mai ţin minte nimic, bineînţeles, dar recunosc fiecare descriere şi retrăiesc fiecare impresie. A fost una dintre cărţile mele preferate, mai mult, unul dintre acele trei lucruri indispensabile pe care le-ai lua cu tine pe o insulă – celelalte două fiind Deşertul tătarilor şi Jocul cu mărgelele de sticlă. Magia aparte a acestor trei poveşti era dată, cred, şi de faptul că erau un fel de texte iniţiatice ale unui mic grup de prieteni cu care împărtăşeam limbajul lor secret. Amiralitatea din lagunele părăsite ale Syrtelor, fortăreaţa Bastiani confruntîndu-se cu deşertul mut sau tainica Castalie a lui Josef Knecht erau pentru noi un fel de pod al bunicii şi au continuat să fie astfel pînă tîrziu în perioada aceea pe care părinţii ne somează să o numim maturitate. Ne fascinau mai ales orizonturile de aşteptare, plictis şi mister pe care Gracq, Buzzati şi Hesse le desfăşurau pentru noi şi pe care le umpleam, pe rînd, cu visele noastre secrete. Şi toţi eram, pe ascuns, magister ludi! 

„...Trăiam fără nici o regulă. La Amiralitate, programul era pentru toţi lipsit de monotonie; în mijlocul activităţii acesteia lente şi foarte ambigue, supus toanelor vremii şi ale mării, el se desfăşura sub semnul unei varietăţi şi al unei discontinuităţi aproape ţărăneşti, iar eu scăpam, mai mult ca oricare altul, cerinţelor lui minime...“

Nu m-am gîndit însă niciodată, atunci, că, într-un fel, toate aceste u-topii configurau, numeau şi dădeau sens spaţiului nostru cotidian pe care îl populam cu dezinvoltură. Ele deschideau orizonturile noastre roşii spre aşteptarea eternă de dincolo de deşertul lui Giovanni Drogo sau de marea lui Aldo, o aşteptare la fel de eternă ca şi percepţia lumii în care ne fusese dat să trăim. Paradoxal, ceea ce pentru scriitorii noştri îndrăgiţi se prezenta ca absurdul calm al existenţei devenea pentru noi sensul ascuns al unei vieţi absurde. 

Aşteptarea, imanentă şi iminentă în viaţa noastră de atunci, căpăta transcendenţă şi, astfel, rost, ferindu-ne de plictis sau disperare. Viaţa însăşi devenea aşteptare, dar una cu sens, nobilă, cu tîlc, rezervată cunoscătorilor. Căci eram, evident, des connaisseurs, făceam parte din neamul ales al intelectualilor! Iar în acest timp al aşteptării existenţiale, timpul nu mai avea constrîngeri şi totul devenea act gratuit. Gratuitul, ce alinare poate fi mai nobilă – şi mai arogantă – decît slujirea gratuitului! 

Îmi aduc aminte acum că am scris în acei ani cît n-am mai scris şi nu voi mai scrie vreodată, fără nici cea mai mică urmă de intenţie de publicare (ar fi fost, de fapt, utopic...); ceea ce nu puteam face într-o lună de teren lăsam cu dezinvoltură pe anul viitor sau pentru ceilalţi ani; am umplut, de asemenea, sute de caiete şi coli cu mai multe planuri şi proiecte decît un antreprenor febril din zilele noastre. Totul era inutil, dar sublim!... 

„Iată ce vreau să-ţi spun, Aldo: toate lucrurile sînt ucise de două ori: o dată în funcţie şi o dată în semn, o dată în utilitatea lor şi o dată în ceea ce ele continuă să dorească prin noi.“ 

Către sfîrşitul acelor vremuri, lucrurile şi lucrările acestea cu care ne îndeletnicisem agonizau pentru a doua oară. Dar nu ne pricepeam la altceva, aşa că am continuat să luptăm pînă în ultima clipă pe ţărmul părăsit şi tainic al Syrtelor. Unii au numit asta rezistenţă prin cultură. Alţii sînt de părere că toate acestea sînt apanajul mirabilei copilării. Eram însă adulţi de mult timp, aşa că termenul mai potrivit ar fi, probabil, infantilism...

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.