Ţăranul e pe cîmp...
Făceam aluzie în articolul din numărul trecut la un soi de „iletrism sociologic“, constatînd că există o anumită nepricepere în „citirea“ datelor sociologice, nu de către publicul larg, ci de către potenţialii beneficiari şi comentatori publici. Aveam în vedere şi faptul că instituţiile statului ar avea tot interesul să utilizeze astfel de analize complexe, de importanţă pentru ţară. Credeam că avem o problemă epistemologico-hermeneutică gravă pe care patriotismul meu funciar se vedea obligat să o supună atenţiei publice. Mă scuzaţi, iar am fost naiv! N-avem nici o problemă, lucrurile sînt mult mai simple. Un studiu oficial, care mi-a căzut întîmplător în mînă, m-a convins că, încă o dată, bat cîmpii. Este simplu, clar şi nu pune nici o problemă de interpretare. Vă aduc şi dumneavoastră la cunoştinţă doar un capitol al său, referitor la o chestiune despre care, tot întîmplător, mai ştiu şi eu cîte ceva.
Primul paragraf ne lămureşte despre ce este vorba:
„Scopul studiului este acela de a descrie afacerile producătorilor de produse agroalimentare tradiţionale, comercializate la Tîrgul Ţăranului Român. (…) Studiul de faţă descrie afacerile producătorilor de produse tradiţionale, prezenţi la Tîrgul Ţăranului Român.“
Pentru a atinge acest scop, s-a folosit interviul, iar pentru interpretarea datelor interviului s-a procedat în modul următor:
„Pentru analiza datelor s-au utilizat metode de gîndire critică: analiza argumentului, explicarea, evaluarea şi inferenţa. Rezultatele cercetării au fost validate utilizînd metoda analizei cazului negativ (Miles and Huberman, 1994). Contra-evidenţa este prezentă în procesele de analiză a datelor şi elaborarea concluziilor (Bandi, 2003).“
După care se poate trece le prezentarea rezultatelor:
„La întrebarea «Care este sistemul de creştere a animalelor?», toţi producătorii au răspuns că sistemul de creştere a animalelor este extensiv, pe păşune. Această premisă conduce la concluzia că produsele obţinute pot fi considerate naturale şi pot candida pentru obţinerea certificatelor de produse ecologice.
La întrebarea «Ce ingrediente şi reţete utilizaţi pentru obţinerea produselor tradiţionale?», toţi producătorii au răspuns că utilizează reţete tradiţionale şi ingrediente naturale: «Ingrediente naturale şi reţete vechi moştenite de la părinţi»“.
Iată o constatare subtilă: produsele tradiţionale sînt făcute după reţete tradiţionale! Cine ar fi zis...
„În ceea ce priveşte experienţa producătorilor în producerea şi comercializarea produselor tradiţionale, aceasta variază între un an şi zece ani, deşi există producători care afirmă că produc astfel de produse de 100 de ani.“
Mulţi înainte, bade!
„La întrebarea «Ce produse tradiţionale achiziţionaţi?», răspunsurile sînt foarte variate: mezeluri, brînzeturi, gemuri, zacuscă, produse de carne, palincă, cîrnaţi, pastramă, pîine şi ceaiuri.“
Păi, dacă doar asta se găseşte la tîrg, ce să facă şi omu’?...
„Vizitatorii săptămînali ai tîrgului cumpără ceea ce au nevoie pentru întreaga săptămînă sau încearcă ceva nou: «Tot ce am nevoie în săptămîna cînd vin la tîrg şi în plus, dacă văd ceva nou». Vizitatorii lunari cumpără ceea ce le place şi au nevoie: «Ce îmi place şi ce am nevoie»“.
Metodele de gîndire critică, validate prin metoda analizei cazului negativ, îşi spun din plin cuvîntul în acest pasaj!
„Din analiza datelor la întrebarea «Consumaţi produse tradiţionale dintr-o anumită zonă? Preferaţi o anumită zonă?», rezultă două categorii de vizitatori: consumatori care preferă produsele tradiţionale dintr-o anumită zonă, o altă categorie de consumatori sînt cei care nu preferă o anumită zonă, ci cumpără produsele care le plac, indiferent din ce zonă provin.“
Acest paragraf îmi aduce aminte de unul dintre bancurile mele preferate, cel cu cîinele Nero, care era atît deştept, încît atunci cînd stăpînul său îl întreba: „Nero, ce faci, vii sau nu vii?“, el venea sau nu venea.
După o lungă listă de analize, urmează şi concluzia:
„Putem considera că tîrgul constituie legătura dintre Bucureşti şi diferite zone ale ţării unde se prepară şi se consumă produse tradiţionale. Acestea sînt aduse în apropierea consumatorilor prin canale ultrascurte (directe) şi adînci.“
Curat adînc, monşer!
Oare de ce nu mă mir că politicile noastre agricole seamănă leit cu această fundamentare a politicilor noastre agricole?...
Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.
Foro: V. Dorolti
