Ţara lui Gargantua
De data aceasta, italienii ne-au tăiat: cu ocazia Festivalului Ardeiului Gras, desfăşurat în oraşul italian Carmagnola, locuitorii au stabilit un nou record mondial, prin prepararea celei mai mari tocăniţe de legume din lume – ne anunţă presa. Nu a trecut însă nici o lună de cînd noi am fost cei care am stabilit recordul pentru cea mai mare salată de legume din lume. Aceasta a avut 19,05 tone şi a fost pregătită de peste 1100 de voluntari care au lucrat timp de 7 ore la prepararea salatei, avînd la dispoziţie 23 de tone de ingrediente (roşii, castraveţi, salata iceberg, ardei gras, morcovi, ceapă, măsline, ulei de măsline şi sare). Eu zic că tot românii sînt cei mai buni!
Dacă nu mă credeţi, iată şi o listă (selectivă) a recordurilor noastre Guinness Book. Începem, aşa cum se cuvine, cu cele sfinte:
● Cel mai mare ou tradiţional din lume, realizat din fibră de sticlă, înalt de 7,25 m, cu diametrul de 4,6 m şi o greutate de 1,8 t, încondeiat cu motive tradiţionale şi instalat în centrul Sucevei cu binecuvîntarea unui sobor de preoţi, în frunte cu arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, IPS Pimen Suceveanul. Pentru prieteni, acesta a rămas însă oul lui Flutur...
● Tot în zonă, rădăuţenii au realizat cea mai mare pască din lume, punîndu-i în încurcătură pe reprezentanţii Guinness Book, căci pînă acum nimeni nu a mai încercat să omologheze o pască... Oricum, după îndelungi deliberări, aceasta a avut tradiţionala formă rotundă şi a fost binecuvîntată şi ea în prima zi de Paşti, cu spijinul aceluiaşi neobosit Flutur.
● Cea mai mare colivă din lume, cîntărind 2,5 t, a fost pregătită la Orăştie pentru pomenirea regelui dac Decebal, de la a cărui moarte tocmai ce s-au împlinit 1900 de ani.
● Nu putea să lipsească nici cea mai mare pîine „dintr-o singură bucată“ din lume. Realizată de brutari din Sfîntu Gheorghe la Romexpo, a fost sfinţită şi ea, bineînţeles, de către doi preoţi veniţi de la Patriarhie.
Putem trece acum la recorduri ceva mai lumeşti:
● Cel mai lung cîrnat afumat din lume, măsurînd 392 m, a fost omologat în Bucureşti sub înaltul patronaj al primarului general, domnul Oprescu.
● Tot în Bucureşti a fost omologat şi cel mai greu tort cu frişcă şi fructe din lume, care a cîntărit 281 kg şi a fost preparat din 100 kg de frişcă, 1000 de ouă şi 40 kg de zahăr.
● În 2009, la Campionatul Internaţional de Gătit din Capitală, a fost realizată şi cea mai mare omletă ţărănească din lume. La prepararea ei a lucrat o echipă de 20 de bucătari care au utilizat 30.000 de ouă, 400 kg de caşcaval, 15 kg de sare şi 3 de piper, o tonă şi jumătate de cartofi, 400 kg de şuncă, 200 l de ulei vegetal, 300 kg de legume, 30 kg de pătrunjel. Cu aceeaşi ocazie, a fost oferită publicului şi cea mai mare sarma din lume, care măsura 2,2 m.
● La festivalul echivalent din Iaşi, bucătarii au bătut recordul mondial la tocana din carne de pui cu ciuperci.
● La concurenţă cu Bucureştiul, 16 femei din Turda au realizat cea mai lungă împletitură de ceapă din lume. Aceasta a măsurat 134 m şi a fost confecţionată din ceapă roşie.
● Tot la TurdaFest, conaţionalii noştri au realizat cel mai mare kürtös kalács din lume, măsurînd aproximativ 10 m.
● Oşenii nu s-au lăsat nici ei mai prejos şi au înscris în cartea recordurilor cel mai mare balmoş din lume, cîntărind 510 kg (mă întreb însă ce altă naţiune s-o mai fi înscris în această competiţie?)
● După ce a realizat cea mai mare ciorbă de burtă, cel mai mare borş de peşte şi cel mai lung muşchi de porc împletit în patru la grătar, Silvian Scornea tocmai ce candidează la cel mai mare borş de cocoş din lume.
Există însă şi subtext în toată această poveste. Primul lucru care îţi sare în ochi este faptul că această pasiune pentru recorduri este de natură să compenseze, parcă, efectele depresive ale topurilor în care România şi românii se află în poziţii – şi postùri – jalnice. Măcar la ceva să fim şi noi primii!... Şi atunci sîntem primii la ce ne pricepem mai bine: la mîncare.
Dar şi aici mai e ceva interesant. Există extrem de multe recorduri Guinness Book legate de mîncare, dar majoritatea sînt la ingurgitat (de la gîndaci la halbe de bere). Noi stăm de partea cealaltă a cratiţei. Altfel spus, ei mai mult consumă, noi mai degrabă gătim...
În sfîrşit, dacă mergem mai departe pe acest fir, realizăm că recordurile noastre alimentare sînt de echipă, recordurile lor sînt individuale, de „performanţă“ personală. Chiar şi în afara domeniului alimentar, noi mai avem cîteva recorduri ciudate, tot de echipă: cel mai mare număr de mirese furate, cel mai mare număr de Moşi Crăciun, cel mai mare număr de lampioane lansate în aer, cel mai mare curs de resuscitare cardiorespiratorie din lume etc. Recordurile de performanţă individuală sînt mult mai puţine: Nadia Comăneci, bineînţeles, cel mai tînar cîntăreţ de succes din lume (Cleopatra Stratan), mult mai puţin cunoscutul Ion Oncescu, cu cel mai mare număr de oameni învinşi la skandenberg – şi cam atît...
Să mai spună cineva că românii nu sînt o echipă! Echipa lui Gargantua...
Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.
