Ţara lui Caragiale şi reabilitarea lui Mitică

Publicat în Dilema Veche nr. 456 din 8-14 noiembrie 2012
Branduirea optimismului jpeg

La invitaţia fostei noastre colege de dileme, doamna Alice Georgescu, am participat la o şezătoare despre „ţara lui Caragiale“, organizată în cadrul Festivalului Naţional de Teatru. Ne-am obişnuit atît de mult cu această sintagmă, încît titlul mesei rotunde părea mai degrabă un truism despre care nu mai e nimic de adăugat. Transformaţi însă provocator afirmaţia în interogaţie şi veţi cădea totuşi pe gînduri: ţara lui Caragiale? Adică?

România refuza, ultragiată, să fie „ţara lui Caragiale“, pe vremea lui Caragiale. Obsesia era aceeaşi ca şi în timpurile noastre: satira dramaturgului „aduce atingere imaginii naţionale“, adică onoarei de familist a fiecărui bun român. Caragiale a devenit „contemporanul nostru“ de-abia mai tîrziu, afirmaţia fiind făcută, de regulă, cu parapon vindicativ: sîntem un neam de Mitici – a zis-o şi marele Caragiale! Bietul Mitică...

Pe de altă parte, miti(ci)zarea contemporaneităţii româneşti ţine de un proces firesc al memoriei sociale: „contemporaneitatea“ unui autor paradigmatic nu se preia ca atare din trecut în prezent, ci se construieşte dinspre prezent spre trecut, ca şi „tradiţiile“. „Ţara lui Caragiale“ este astfel şi ea o construcţie a imaginarului recent, dincolo şi în ciuda autorului Caragiale. Iar această viziune este una selectivă, eludînd, tot precum tradiţiile, ceea ce nu convine imaginii dorite – în acest caz una autopersiflant negativă. Este eludat astfel din imaginea publică Caragiale ruralistul, cel din 1907 din primăvară pînă’n toamnă, precum şi cel din Năpasta sau O făclie de Paşte. Este omis – sau reinterpretat – Caragiale omul, refugiat (nepatriotic...) la Berlin. Iar Mitică este citit în cheia unui miticism contemporan şi dezabuzat, care îl reduce la un fel de bulevardier fără bulevarde şi care l-ar fi făcut să rîdă (sau să plîngă...) pe bietul scriitor. „Ţara lui Caragiale“ devine astfel „ţara lui conu’ Iancu“, pamfletist genial la Gambrinus. Şi cam atît... „Pe Mitică l-a ucis miticismul!“– se plîngea, pe bună dreptate, Dan C. Mihăilescu, în urmă cu trei ani, în paginile acestei reviste. Cu mult timp în urmă, Monica Lovinescu deplîngea acelaşi lucru, doar că în alţi termeni: pe Caragiale îl omoară caragialismul.

Caragiale a fost însă un excelent „sociolog“, în sensul de cunoscător analitic al realităţilor sociale contemporane lui, iar „metoda“ sa de „observaţie participativă“ poate fi predată şi astăzi la un curs de metodologia ştiinţelor sociale. Un cunoscător al societăţii româneşti în ansamblul său deci, şi nu doar al mahalalelor bucureştene. Pe de altă parte, chiar reducînd orizontul caragialian la cel bucureştean, eroul său urban, Mitică, nu este mahalagiul peiorativ şi nici moftangiul, ci „bucureşteanul par excellence“. Mitică are savoarea unui şpriţ uşor de vară, are geniul unui Păcală ajuns la oraş. Perenitatea lui, dacă şi atît cîtă există, vine din această moştenire şi prelungire a unui geniu popular difuz şi nu constituie cîtuşi de puţin o pervertire sau decădere a „sufletului“ etern al neamului românesc.

De asemenea, Mitică nu este singur şi nu are o singură înfăţişare. Dramaticul nea Anghelache este umbra sa perenă, angoasa ascunsă în spatele zîmbetului veşnic al lui Mitică. Enigmatică, sinuciderea sa este opera mîinii invizibile a unui stat străin şi fantomatic, Anghelache fiind, din acest punct de vedere, locuitorul cu mînecuţe şi în papuci al unui castel kafkian.

Prin aceasta, Caragiale nu intră însă în spaţiul metafizic al absurdului. Nimic nu-i este mai străin. Filozof sui generis, el configurează o categorie existenţială aparte, cu iz de specific naţional (sau regional...), ce ar putea fi etichetată ca derizoriu. Un derizoriu existenţial, al condiţiei derizorii a vieţii înseşi, la fel de depărtată de „deşertăciunea“ creştină ca şi de „absurdul“ raţionalist. Un derizoriu al lipsei unui sens ultim şi consistent al vieţii, trăită însă mai degrabă cu înţelepciune ludică decît depresiv sau nihilist. Un derizoriu care nu are astfel nimic de-a face cu derîderea, care este o atitudine faţă de realitatea umană, şi nu condiţia însăşi a acesteia – iar Caragiale nu „se rîde“ niciodată de oameni! Într-o lume al cărei temei este derizoriul, Mitică este astfel actorul vital care se ridică prin joc deasupra acestuia. Ceea ce nu înseamnă că, în jurul său, vizionarul Caragiale nu recunoaşte o sumedenie de Mitici rataţi, ipocriţi, veleitari, frustraţi ş.a.m.d.

Din această perspectivă şi în consens cu cele menţionate mai sus, trădarea lui Caragiale vine, probabil, din confuzia cu iz de perversiune dintre derizoriu şi derîdere: noi luăm în derîdere ceea ce Caragiale prezintă ca derizoriu – şi, mai mult, ca atitudine stenică în faţa condiţiei derizorii a existenţei! Caragialismul este astfel în noi, nu în Caragiale...

În noi, dar nu în toţi şi nu totdeauna. Ca ilustrare conjuncturală, filmul recent al lui Tudor Giurgiu, Despre oameni şi melci, construit, aparent, ca un şpriţ subţire de vară, este o operă caragialiană care nu cade nici o secundă în caragialism. Eroul său principal, care încearcă să organizeze o campanie de donat spermă pentru a răscumpăra o uzină pe cale de privatizare şi în prag de concedieri, este un Mitică proletar suculent, care se transformă într-un nea Anghelache de un dramatism înduioşător cînd află de la autorităţi că sperma proletară este doar bon pour l’Orient – şi deci nevandabilă. Rîzi cu poftă, dar te cuprinde şi o tristeţe iremediabilă în faţa condiţiei derizorii a omului post-socialist, pe care scenariul nu-l ia nici o clipă în derîdere.

Caragiale va rămîne pentru totdeauna „contemporanul nostru“, nu ştiu însă dacă noi ne vom învrednici să fim contemporanii lui... 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

Benjamin Netanyahu FOTO Profimedia jpg
Netanyahu: În ceea ce priveşte Iranul, „suntem bine coordonaţi cu SUA". Israelul este pe cale să schimbe „faţa Orientului Mijlociu”
Premierul israelian Benjamin Netanyahu a declarat luni seara că liderii israelieni sunt „bine coordonaţi cu SUA" în privința obiectivelor Israelului împotriva Iranului, în a patra zi a atacului masiv lansat asupra Republicii Islamice.
jakob jpg
Un star din sportul mondial a plănuit să-și arunce tatăl în închisoare. Decizia instanței l-a lăsat mască
Tatăl atletului norvegian Jakob Ingebrigtsen a fost achitat de acuzațiile de abuz asupra copiilor aduse de fiul său.
israel gaza iron dome mai 2021 foto afp
Iranul a lansat o nouă serie de rachete asupra Israelului, a anunțat televiziunea de stat iraniană. IDF: „Dacă nu-i oprim, tu urmezi”
Televiziunea de stat iraniană a anunţat luni seara o nouă serie de rachete asupra Israelului, în a patra zi a unei escaladări militare între Iran şi Israel.
u19 jpg
Spania ne bate pe unde ne prinde! Naționala U19 a României, ținută la respect de iberici
România U19 a pierdut clar în fața selecționatei similare a Spaniei.
Atacuri Israel în Iran FOTO EPA 13126601 jpg
Trei angajați ai Semilunii Roșii, uciși într-un atac israelian la Teheran
Trei angajați ai Semilunii Roșii iraniene au fost uciși luni la Teheran într-un atac israelian în timp ce lucrau, a anunțat organizația, echivalentul iranian al Crucii Roșii.
image png
Recunoști fetița drăguță din imagine? A jucat într-un film legendar, însă a avut un destin crunt. A fost răpită de un deținut și a murit la 34 de ani
Filmul „Maria, Mirabela”, lansat în 1981, rămâne una dintre cele mai iubite producții pentru copii din cinematografia românească. Îmbinând acțiunea live cu animația, filmul semnat de regizorul Ion Popescu-Gopo a oferit un moment de referință în carierele mai multor artiști.
razboi foto pixabay jpg
Pericolul unui nou război mondial. Avertismentul unui expert de la Oxford despre conflictul care amenință planeta
Politologul Vladimir Borțun, cercetător la Universitatea Oxford, explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, de unde vine riscul unui nou război mondial. Românul vorbește despre cauze, efect și soluțiile pentru a preveni dezastrul.
shutterstock 2449541539 jpg
Poate Iranul să blocheze Strâmtoarea Urmuz, artera petrolieră a lumii? Ce spun experții
Comandantul Gardienilor Revoluției, Sardar Esmail Kowsari, a declarat pentru presa locală că Iranul ia în calcul închiderea Strâmtorii Ormuz, o arteră vitală pentru transporturile petroliere la nivel global. Dar dispune Iranul de această capacitate?
image png
Nici aer condiționat, nici ventilator: noua invenție care alungă căldura și îți salvează banii
În fiecare vară, temperaturile în creștere aduc nu doar disconfort termic, ci și griji în privința facturilor la energie.