Ţara lui Călin

Publicat în Dilema Veche nr. 457 din 15-21 noiembrie 2012
Branduirea optimismului jpeg

Ţara lui Gargantua... Nici n-am deschis bine gura şi mi-a ieşit porumbelul. „Aşa ne-a fost dat, să fim un neam de flămînzi!“– s-a oţărît un cititor. Hai, fugi cu ursu! – mi-a zîmbit cu gura plină de cuvinte tizul meu de peste gîrla Atlanticului, Călin Mihăilescu. Care Gargantua, monşer? Ce-i porcăria asta, ce-i cu dulcegăriile astea nesărate? Nu mă fierbe, stimabile! – zic. Păi, ia stai jos şi cugetă: ce-ţi spun ţie cuvintele astea româneşti atunci cînd se ridică de la masă şi taie frunze la cîini prin mentalul nostru naţional? Şi m-a tocat mărunt cu pilde bine asortate:

„Despre cel ce-a făcut o gafă, greşeală sau ilegalitate, se spune că «s-a prăjit» sau «s-a fript». «Nu mă fierbe, stimabile», strigă Trahanache atins de impacienţă. «Hai, frige-o de-aici!», ordonă o voce populară nedispusă să te lase să fierbi la foc mic. Cine, după ce se pîrpăleşte, îndrăzneşte să nu-i dea curs deîndată, s-a ars şi e făcut cu ou şi cu oţet. Omul, speriat, e pe jar; înspăimîntat mai tare, tremură ca piftia; înfrînt, e opărit rău; dacă e chiar prins cu ocaua mică dintr-o pricină sau alta, poate ieşi cam jumulit, ba chiar pus la saramură sau la rece, de unde, ieşind prea tîrziu, ajunge să fie doar o murătură. Speranţa e să nu se lase prins: nici usturoi n-a mîncat, nici gura nu-i miroase.“

Şi, în caz că tot n-am înţeles, a adăugat:

„Nu pierde ea româna vara tăind frunză la cîini, ci înjură cu foc, le freacă ridichea celor ce-au sfeclit-o, gulia celor care au pus-o de mămăligă, celor ce-au uns pe ici-pe colea şi-acum aşteaptă para mălăiaţă, cu ochii cît sarmaua. Spunînd dulcegării nesărate de parcă avem prune în gură, (z)borşindu-ne unii la alţii, belindu-ne fasolele ca nişte acrituri amărîte, gata să ne dăm bulionul, să ne facem varză (şi cu pieptul ca oţelul să culegem pătrunjelul, mare brînză!), ducem mai departe cruzimile mustoase ale acestei limbi.“

Curat murdar, maître Călin! Nu ştiu ce-o fi în mintea românului, dar sufletul limbii nu te minte niciodată. Şi nu am realizat pînă acum cît de bîntuit este acest suflet de cuvinte d-ale gurii. Anatomia lui Gargantua şi fiziologia lui monsieur Jean Anthelme Brillat-Savarin, cu al său „spune-mi ce mănînci ca să-ţi spun cine eşti“, n-au a-şi băga nasul în ciorba noastră. Doar noi le-am pus de mămăligă, le-am fiert în suc propriu şi acum nici usturoi n-am mîncat, nici gura nu ne miroase: de nu-ţi place, altu’ mama nu mai face!

Apoi, ca nuca-n perete, mi-am adus aminte de nea Piţigoi, poştaş peste cîteva sate din Gorj, de unde mai toţi bărbaţii plecaseră la muncă la Bucureşti. Dumnezeule mare, ce poveşti ne-a înşirat, zîmbind viclean, seara la foc pe malul Gilortului! Cassanova, Don Juan şi alţi băieţi de-ăştia cu fiţe de la oraş ar fi avut multe de învăţat despre practica amorului. Sîntem un popor de erotomani! – mi-a trecut atunci pentru prima dată prin minte.

Am mers apoi în Maramureş. După ce am reuşit să mă bag pe sub pielea oamenilor, mi-a fost dat să aud nunţi la rînd strigături pe care mama mea mi-a interzis riguros să le povestesc aici. Ce priapism cosmic şi jovial, măiculiţă! Numai fată mare să nu fii prin aceste părţi că ţi se strigă peste deal ruşinea de nu mai ştii în ce vale să te ascunzi...

Tîrziu, mult mai tîrziu, am aflat din acribia cu care Daniel Gicu a luat la puricat text de text şi intervenţie editorială după intervenţie editorială modul în care basmele „populare“ au ajuns pînă la noi: edulcorate, moralizatoare şi, mai presus de orice, asexuate. De la mărunţi culegători săteşti de folclor autentic la Petre Ispirescu, basmele povestite de ţărani erau „civilizate“ în vorbe şi simţiri, cenzurînd la greu expresii nepotrivite şi castrînd îngăduitor firea ţăranului. Strămoş întemeietor al culturii noastre naţionale, acesta a devenit astfel o icoană bizantină, cu mîinile pe plug şi ochii la Dumnezeu. Prea omeneasca sa fire trebuia ascunsă privirilor candide ale urmaşilor. Doamna profesoară de română ne mai făcea încă să sărim, în liceu, peste anumite pasaje din Rebreanu iar povestea lui Creangă (ştiţi dumneavoastră care) era ferită de privirile noastre mai dihai decît Playboy.

Să mai amintesc şi de moarte? Ce desfrîu de pomeni, ce împăcată jubilaţie! Doar modernitatea aseptică vrea să o ascundă acum privirilor.

Ca orice „proces al civilizaţiei“ – vorba lui Norbert Elias –, şi modernizarea românească a încercat să ascundă corpul pentru a lăsa să triumfe spiritul. Iar preţul ca acest proces al civilizaţiei să triumfe a fost, nici mai mult, nici mai puţin decît propriul corp – ne atrage atenţia Marianne Mesnil. Doar că acolo, la ţară, de unde ne tragem cu toţii, oamenii nu citeau nici filozofie, nici antropologie. Mai mult, deşi oameni cu frica lui Dumnezeu, au rămas convinşi că e bine să faci ce face popa, nu ce spune popa. Au cochetat astfel cu civilizaţia, dar şi-au păstrat cultura. Şi, odată cu ea, pofta de viaţă.

Morala fabulei? M-am tot gîndit la asta, dragă Călin, după ce mi-ai trimis textul tău. Răspunsul este, cred, unul inexplicabil culturalist şi derutant politic: românii iubesc prea mult viaţa pentru a putea iubi în acelaşi timp şi statul, oricare ar fi acesta. Statul-tată, castrator şi nefiresc, după cum bine ştia Eminescu, nu a fost interiorizat ca în Occident, ci a rămas în afară şi trebuie boicotat pentru a lăsa să triumfe viaţa individuală. Statul paternalist? Să fim serioşi! Dacă tot e să fie, românii vor un stat maternalist, îngăduitor ca o mamă cu păcatele lor copilăreşti. De „tată“ au nevoie doar la război...

Să nu mai fim deci acri ca o murătură: Le tzaran, c’est nous! 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010. 

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Atitudine revoltătoare a unui hotel din Olanda la adresa unui român. Motivul aberant pentru care i-a anulat rezervarea
Bărbatul, cercetător în România, rezervase o cameră la un hotel din Tilburg, Olanda, dar s-a trezit ulterior cu rezervarea i-a fost anulată.
image
Imaginile sărăciei în cele mai bogate orașe din țară. „S-ar fura tot dacă n-am face asta”
România a avut în ultimul an o creștere economică de aproape 5%, iar pe hârtie lucrurile arată cum nu se poate mai bine. De o cu totul altă părere sunt tot mai mulți români care trec pragul magazinelor și a piețelor alimentare.
image
Ce vești ne dau meteorologii pentru vremea de Florii și Paște. Prognoza meteo pentru următoarele patru săptămâni
În următoarele săptămâni, valorile termice vor fi destul de coborâte, fiind posibile precipitații în toate regiunile.

HIstoria.ro

image
Cele mai vechi cutremure care au lovit Țările Române în Evul Mediu
Unul dintre cele mai vechi cutremure despre care avem informații este cel petrecut în anul 1411, menționat de Emil Turdeanu în lucrarea „Un manuscris religios din timpul lui Mircea cel Bătrân”.
image
Cine a ajuns primul în Antarctica?
Acest cel mai sudic continent (mai mare decât Oceania și Europa), care acoperă aproximativ 20% din întreaga emisferă sudică, este singurul din întreaga lume ce nu are o populație nativă și nici locuire permanentă.
image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.